Avem nevoie de vindecare; trupească, psihică și sufletească. Mântuitorul, după cum aflăm din Evanghelie, a vindecat surzi, orbi, șchiopi, leproși dar a vindecat și de îndoială (pe Sfântul Toma), de teamă („Nu vă temeți!”, le-a spus Minorosițelor femei), de paralizie și singurătate (pe slăbănogul de la Vitezda), de demonizare (la Gadara), de iubirea de arginți (pe tânărul bogat), de desfrânare (pe Maria Magdalena) etc. Avem nevoie de sănătate și avem nevoie de vindecare însă lucrul fundamental este, vindecarea de moarte. Aceasta se câștigă prin dobândirea Duhului Sfânt, prin unirea omului cu Dumnezeu cel Veșnic.
În contextul anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Teofan și sprijinul Protopopiatului Dorohoi, preoții din Cercul pastoral Dorohoi au organizat, duminică 14 aprilie, o seară de suflet avându-l ca invitat pe părintele Nicodim Petre, consilier eparhial al Sectorului de Misiune. Întâlniriea s-a intitulat Biserica, spațiul al vindecării trupești și sufletești și a fost moderată de către părintele misionar protopopesc Mihai Bogdan.
În deschiderea conferinței, Părintele Nicodim a subliniat importanța înțelegerii a ceea ce este Biserica și a puterii harului ce se află în ea; în Taina Spovedaniei, a Euharistiei, în rugăciune și cum putem profita de această putere pentru a dobândi sănătate trupească, sănătatea minții dar mai ales, sănătate sufletească. Printre ideile esențiale prezentate de invitat s-au regăsit:
1.Vindecarea ca necesitate spirituală: părintele a accentuat importanța unei sănătăți sufletești pe lângă sănătatea trupului. Omul deplin, este alcătuit din trup și suflet. Harul lui Dumnezeu ce coboară în om prin intermediul sufletului, sfințește și trupul. Pentru a învinge moartea din noi, paralizia, frica, îndoiala, imobilitatea, avem nevoie de unirea cu Hristos, Cel care a biruit moartea. Astfel, vom învinge bolile care duc la moartea spirituală și ne vom împlini chemarea, cu mila lui Dumnezeu ne vom bucura de viața veșnică.
2.Rugăciunea, mijloc al vindecării interioare: vindecarea a fost descrisă că pornind din interiorul nostru, iar puterea acesteia vine dintr-o rugăciune corectă, mai ales din rugăciunea inimii care îl cheamă neîncetat pe Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. „Să ajungem să rostim rugăciunea, cu bucurie, nu ca pe un canon, nu cu greutate” ne-a spus părintele. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”
3.Sfânta Taină a Spovedaniei: „Mulți credincioși se spovedesc dar nu-și schimbă viața, nu-și schimbă modul de a fi. Pentru aceasta avem nevoie de Sfinții Părinți care să ne ajute să înțelegem cum lucrează harul în viața noastră, cum și când primim iertarea păcatelor, cum să dobândim bucuria vieții”. Spovedania a fost evidențiată ca prim pas către vindecarea trupească și sufletească iar spovedania trebuie să fie săvârșită cu umilință, cu părere de rău pentru păcat și cu pocăință, corectă și completă, pentru a fi eficientă, apoi completată de puterea Sfintei Împărtășanii.
4.Solidaritatea și comuniunea Bisericii: în contrast cu boli sufletești precum frica, îndoiala sau singurătatea, Biserica a fost prezentată ca un spațiu al solidarității și comuniunii, ca o familie a lui Dumnezeu din comunitatea noastră în care creștinii nu sunt niciodată singuri. Comuniunea credincioșilor este și ea vindecătoare de suflet.”Dacă nu trăim în comuniune pe pământ, vom putea oare trăi în comuniune în Rai?” Parohia noastră este o proiecție pe pământ, a bucuriei și comuniunii din Împărăția Cerurilor. Sufletul se vindecă în comuniunea cu ceilalți. Nu avem un grup de oameni frumoși, sinceri, buni creștini?! Ei bine, atunci trebuie să ne construim noi un cerc de prieteni care să fie după sufletul nostru, asemenea prietenilor paraliticului din evanghelie care au fost aproape de cel paralizat și care l-au dus la Hristos pentru că-l iubeau pe prietenul lor. Pentru prietenia lor, Hristos l-a vindecat pe cel bolnav. Oricât de obosiți am fi să nu lipsim niciodată de la Sfânta Liturghie. Nu vom regreta niciodată că am fost la Sfânta Liturghie, la întâlnirea cu Dumnezeu.”
5.Importanța educației spirituale și implicarea Bisericii: părintele Nicodim a evidențiat rolul esențial al părinților în educarea copiilor și necesitatea implicării Bisericii în activitățile cu tinerii, pentru a le asigura o sănătate sufletească, echilibru emoţional și putere pentru viață. „Putem pierde harul vindecător al lui Dumnezeu fără a face păcate cu fapta, doar cu mintea. Dacă ne gândim la lucruri necuviincioase, privim la imagini nepotrivite, harul pleacă și noi ne slăbănogim. Creierul uman este o minune și el așteaptă să fie valorificat la adevăratul său potențial. Dacă nu dormim la timp, dacă petrecem ore în șir pe telefon vom reuși să-l distrugem” a precizat părintele, parafrazând pe medicul neurochirurg, Prof. Univ. Dr. Alexandru Vlad Ciurea, care a studiat acest fenomen.
Conferința a fost deasemenea o oportunitate pentru participanți de a adresa întrebări pe marginea temei discutate iar răspunsurile părintelui arhimandrit au adus clarificări și înțelegeri folositoare pentru participanți.
Am conștientizat încă o dată potențialul Bisericii și faptul că ea este locul unde sufletul omului se odihnește, se îmbogățește și găsește sprijin la nevoie. În Biserică nu suntem niciodată singuri iar frumusețea și bucuria creștinului de a fi în comuniune cu ceilalți, se va prelungi într-o formă mult mai înaltă, în Rai.
(pr. Ciprian Șoptică )
Slova Creștină de Dorohoi 