Familia creștină, înțeleasă ca spațiu al iubirii, al rugăciunii și al transmiterii valorilor spirituale între generații, dintr-o perspectivă patristică și postpatristică, a constituit tema conferinței desfășurate luni, 19 octombrie 2026, la Sala Teatrului din Dorohoi. Această temă se înscrie printre preocupările Anului omagial al pastorației familiei creștine, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind anul 2026. Evenimentul a reunit într-o binecuvântată comuniune clerici, tinerii voluntari din ATOR și Pro Vita, cadre didactice, elevi și credincioși, oferindu-le prilejul de a reflecta asupra darurilor și responsabilităților vieții de familie.
Conferința a fost parte a efortului de înnoire a vieții duhovnicești și culturale, la inițiativa și cu susținerea Protopopiatului Dorohoi, a organizației Pro Vita Dorohoi din cadrul departamentului Pro Vita Iași, și cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Mediat de gazda noastră, pr. Marian Iftode, responsabil Pro Vita Dorohoi, evenimentul l-a avut ca invitat pe pr. prof. Liviu Petcu, cercetător științific la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care ne-a onorat cu prezența sa alături de pr. Radu Brânză, coordonator al departamentului Pro Vita din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor.
În prelegerea domniei sale, filolog fiind, nu doar teolog, pr. prof. Liviu Petru „a ținut un cuvânt rostit, nu citit” (pr. Radu Brânză), explicând pe înțelesul tuturor, dar mai ales al tinerilor din sală, etimologia greacă a cuvintelor „familia – școală a iubirii”, arătând că fiecare membru dintr-o familie este, prin definiție, un „slujitor”, un „servitor” al celorlalți membri, într-o comuniune care are la bază iubirea, cu formele ei. Cea mai înaltă dintre aceste forme este agape, o iubire supremă la care toți suntem chemați și care însemna la greci „a iubi necondiționat, a iubi jertfelnic, a iubi până la moarte, a iubi cu intensitate, infinit. Acest tip de iubire înaltă cere exercițiu constant, pentru a deveni mai bun, a ne iubi aproapele, dar mai ales vrăjmașul, precum ne-o cere Iisus Hristos în Noul Testament la Cina cea de taină, când cere ucenicilor să se iubească unii pe alții, precum i-a iubit El, adică până la jertfă. În literatura patristică iubirea este egală cu jertfa, cu cât iubești mai mult, cu atât te jertfești mai mult, iubirea înseamnă a trăi viața celuilalt cu necazurile, bucuriile și suferințele lui”, spunea părintele profesor, făcând constant referire la scrierile Sf. Ioan Gură de Aur despre familie. În antiteză, astăzi, părintele constată cu tristețe identificarea iubirii cu posesia celuilalt – te iubesc pe tine pentru mine – și satisfacerea egoistă a plăcerilor de tot felul.
Pr. prof. Liviu Petcu ne propune spre citire două cărți: Scrisorile Caterinei (Sfaturi unei tinere căsătorite) și Scrisori către Filip (Sfaturi unui tânăr căsătorit), scrise de Charlie W. Shedd, în traducerea părintelui Constantin Coman. De asemenea, menționează opera Citadela, a scriitorului Antoine de Saint-Exupéry, în care acesta îndeamnă: „Să nu vă uitați unii în ochii altora ca doi îndrăgostiți, ci să vă uitați amândoi spre aceeași țintă”, iar aceasta ar trebui să fie mântuirea. „Primul scop al căsniciei, ajutorul reciproc, trebuie să fie pentru a ne mântui, a ne duce amândoi către Dumnezeu”, spune părintele profesor. În acest sens, el îndeamnă a vedea binele în celălalt prin rugăciune constantă și curată, căci „rugăciunea este un izvor de iubire curată” (Sf. Isaac Sirul). Atunci când ne rugăm (preferabil, împreună), devenim una cu Dumnezeu, și astfel devenim mai buni, mai înțelegători, mai răbdători unii cu alții.
Sesiunea de întrebări de la finalul conferinței a fost cu siguranță partea din care avem de învățat cel mai mult. Părintele a răspuns la frământările noastre, vorbindu-ne despre binecuvântarea unei familii de a avea un singur duhovnic, despre rolul important al acestuia în a călăuzi familia spre înțelegere, loialitate și unitate, despre locul credinței, al rugăciunii și al virtuților în viața de familie și despre datoria părinților de a transmite copiilor, mai întâi prin propriul exemplu, valorile unei vieți întemeiate pe învățătura Mântuitorului Iisus Hristos. De asemenea, părintele ne-a amintit despre rostul și menirea nașilor de botez și de cununie în calitate de părinți duhovnicești, care vor da socoteală la judecata de apoi pentru modul în care au sprijinit și îndrumat finii, mai ales în perioade de zbucium sufletesc, rătăcire sau răcire a relațiilor celor căsătoriți. Totodată, ca reper, părintele profesor a amintit modele de familii sfinte, exemplificând răbdarea și statornicia Sfintei Monica, mama Fericitului Augustin, care a reușit nu doar să-și îndrepte fiul rătăcit, ci să ajute și la mântuirea soțului pocăit cu puțin timp înainte de moarte. Invitatul a stăruit asupra darurilor și binecuvântărilor viețuirii în comuniune, asupra sfințeniei la care sunt chemați toți membrii familiei și asupra provocărilor lumii de astăzi, în care răbdarea, dialogul și asumarea responsabilităților devin tot mai necesare pentru păstrarea unității dintre soți și dintre părinți și copii. Făcând referire la darurile Duhului Sfânt, părintele conferențiar a arătat că înțelepciunea, înțelegerea, discernământul, răbdarea, bunătatea și iubirea nu pot rămâne virtuți la nivel teoretic; ele se cer trăite în relațiile dintre membrii familiei, în felul în care fiecare își asumă responsabilitățile și depășește încercările de zi cu zi.
Al doilea invitat, părintele Radu Brânză, coordonatorul departamentului Pro Vita din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, autor al cărții Provocările postmodernității la adresa instituției familiei, a punctat succint problemele tinerilor de astăzi, care sunt strâns legate de criza de identitate, presiunea socială și lipsa unui sprijin moral sau material. Tinerii zilelor noastre trăiesc într-o cultură puternic individualistă, dominată de curente ideologice contradictorii, lipsindu-le un reper stabil și „un om care să aibă încredere în ei”. Aceasta ce le amplifică stările de anxietate, fapt care, pe termen lung, conduce către o lipsă de asumare a responsabilității întemeierii unei familii. De asemenea, părintele menționează problema tinerelor (eleve sau studente) care se confruntă cu o sarcină neașteptată, abandonate de prieten, presate de părinți sau societate să recurgă la avort, fiind stigmatizate din cauza prejudecăților legate de fetele necăsătorite. Pe de altă parte, lipsurile materiale severe și absența egalității de șanse duc la abandon școlar și izolare. În toate aceste probleme, departamentul Pro Vita vine să ajute prin sprijin material și consiliere, asistență psihologică, medicală și financiară pentru tinerele mame și tinerii aflați în impas, dărâmând astfel mitul că o problemă materială sau o greșeală din tinerețe trebuie să ducă la un compromis tragic.
Am plecat de la conferință cu un duh al liniștii și al păcii, cu multe lecții de învățat, cu recunoștință față de acești doi oameni absolut minunați, părintele profesor Liviu Petcu și părintele Radu Brânză, cărora le mulțumesc infinit pentru timpul și jertfa lor de a veni la Dorohoi pentru noi, cu gândul la agape și la cât de departe mă aflu de iubirea jertfelnică la care toți suntem chemați.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu! (Prof.Gianina Cucoreanu)
