Drept măritori credincioși și credincioase, Hristos a înviat!
Suntem prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu în Duminica a 3-a după Sfintele Paști și facem pomenirea femeilor mironosițe.
Pericopa evanghelică de astăzi prezintă împrejurările în care trupul Mântuitorului Hristos a fost așezat în mormânt, după ce, mai întâi Iosif cumpărând giulgiu a înfășurat Trupul Mântuitorului și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă după care a așezat o piatră la ușa mormântului.
Martore tăcute, femeile mironosițe priveau înmărmurite, copleșite de măreția momentului, neputând înțelege ce se întâmplă. Dragele de ele! În fața unei asemenea drame ce mai puteau spune? Totul se întâmplase atât de repede și de imprevizibil. Erau zdrobite de durere și în sufletul lor se năruiau toate certitudinile, toate idealurile, părea că totul se sfârșise. Dar cu toate acestea peste puțin timp vor trăi marea bucurie de a-L vedea pe Iisus înviat.
După Sfânta Înviere Mântuitorul Hristos se arată întâi lor, răsplătindu-le astfel devotamentul și mângâindu-le sufletele zdrobite de durere. Ele îl confundă pe Domnul Iisus cu grădinarul rugându-l să le arate locul unde L-a pus pe Iisus.
Mântuitorul Hristos Se descoperă lor și le trimite să vestească Sfinților Apostoli adevărul Învierii Sale. În felul acesta ele încep nobila misiune de apostolat; când Domnul Hristos le trimite să vestească adevărul Învierii Sale iar femeile îndeplinesc mandatul spunând ucenicilor “A înviat Domnul”. Cu această mărturisire începe de fapt lucrarea de apostolat continuată de sfinții apostoli și de urmașii lor până în zilele noastre.
E greu să înțelegem ce era în sufletul lor văzându-l pe Domnul dar, pline de credință și speranță nu au pus la îndoială niciun moment adevărul Sfintei Învieri.
Femeile mironosițe au împlinit întocmai porunca fără să mai pună întrebări, fără să aibă îndoieli, fără să găsească explicații raționale; în fața evidenței ele nu mai căutau certitudini; certitudinea exista și nu putea fi pusă la îndoială. Fuseseră în preajma Mântuitorului de atâtea ori, ascultându-l vorbind încât nu mai aveau nevoie de alte dovezi. Și mai era ceva: intuiția lor feminină. Dacă nu ar fi fost adevărat ele ar fi simțit, instinctiv, așa cum doar un suflet de femeie poate simți.
Marile adevăruri există prin ele însele fără să fie nevoie de argumente, de dovezi; femeile mironosițe au simțit că Domnul Iisus Hristos însuși este în fața lor cât se poate de real. În comparație cu Toma care ezită și cere dovezi, femeile mironosițe merg pe intuiția lor feminină, instinctivă și vestesc Învierea Domnului împlinind porunca Mântuitorului. Spre deosebire de ucenicii care aleargă la Sfântul Mormânt pentru a se convinge de adevărul Învierii femeile, văzându-L pe Domnul au crezut fără ezitare, fără rezerve; Era mai presus de orice îndoială că Domnul Iisus Hristos înviase! (Pr. Dragoș Iftimescu)
Slova Creștină de Dorohoi 