În fiecare an, ziua Înălțării Domnului, una dintre cele mai importante sărbători creștin-ortodoxe, oferă prilejul de a ne reaminti de cei care și-au dat viața pentru libertatea și credința noastră. Această zi este prilej de bucurie și speranță, de reflecție profundă asupra sacrificiului și jertfei pentru un ideal mai înalt.
”Mântuitorul Iisus Hristos s-a înălțat întru slavă la Ceruri după ce mai întâi a trecut prin suferințele pătimirii, răstignirii și ale morții Sale. După ce a Înviat din morți, S-a înălțat întru slavă la Ceruri. Ca atare, această lumină a jertfei, a Învierii lui Hristos și a Înălțării Sale întru slavă, ne arată că, în lucrurile sfinte și mari, nu se ajunge la slavă fără a trece prin suferință.
De aceea, Biserica a considerat că cea mai potrivită sărbătoare împărătească la care poate fi adăugată pomenirea eroilor neamului, este Înălțarea Domnului. Ca atare, deși în timpul comunismului această pomenire a eroilor la ziua Înălțării Domnului a fost întreruptă în mod brutal și nejustificat, totuși, după schimbările din 1989, Biserica a insistat să se revină la pomenirea eroilor în ziua Înălțării Domnului. Hristos Domnul a spus că nimeni nu are iubire mai mare decât să-și pună viața pentru prietenii săi. Deci eroii sunt cinstiți de către Biserică și de către poporul român pentru că s-au jertfit pentru unitatea, libertatea și demnitatea poporului român. Ei sunt cinstiți pentru că au iubit țara, au iubit credința poporului român și au iubit unitatea poporului român. De aceea, noi, acum, când facem pomenirea, facem în mod deosebit tuturor eroilor.
Se spune că un om nu moare atunci când este pus definitiv în mormânt, ci atunci când este îngropat în uitare. Atunci mor eroii, când nu mai sunt pomeniți, dar, cât timp îngrijim mormintele lor, aducem flori, îngrijim crucile de pe morminte și facem pomeniri și cinstim memoria lor, atunci ei trăiesc împreună cu noi, pentru că ei sunt morți cu trupul, dar prin credință sunt vii cu sufletul, potrivit făgăduinței Mântuitorului Iisus Hristos: «Cel ce crede în mine, viu va fi chiar dacă va muri, viu va fi cu sufletul chiar dacă va muri cu trupul și eu îl voi învia pe el în ziua de apoi»”. Deci avem această credință puternică: prin pomenire noi unim generațiile între ele. Pomenirea eroilor neamului este în același timp un act de cult liturgic și de cultivare a comuniunii între generații. De aceea se cântă veșnica lor pomenire din neam în neam, adică din generație în generație.”(Preafericitul Părinte Patriarh Daniel) Sursa:basilica.ro
Joi 13 iunie a.c. credincioșii din Dorohoi s-au adunat la Monumentul Eroilor din Cimitirul Eternitatea pentru a participa la o slujbă de pomenire solemnă, plină de emoție și recunoștință. Părinții Mihai Silviu Chitic Ciurciun, preot paroh la Parohia Înălțarea Domnului Dorohoi, Pr. Ciprian Munteanu și Pr. Precob Daniel, sub protia Pr. protopop emerit Stelian Ciurciun, alături de oficialitățile orașului, în frunte cu domnul primar Dorin Alexandrescu, au participat împreună mai întâi la slujba de pomenire în cinstea eroilor, în care au fost pomeniți toți militarii, ofițeri, subofițeri și soldați din Dorohoi care au căzut la datorie în cele două războaie mondiale. După slujba religioasă au fost depuse coroane de flori și s-au rostit rugăciuni pentru odihna sufletelor celor căzuți pe câmpurile de luptă.
Slova Creștină de Dorohoi 