Cum am putea defini viața? Este călătoria care începe cu momentul zămislirii noastre în pântecele mamei și continuă până la momentul despărțirii de lumea aceasta pământească. Tot ce se întâmplă între aceste două momente este cu rânduiala lui Dumnezeu și în mare parte este rezultatul alegerii noastre.
Viața este o continuă căutare, o călătorie spre descoperirea necunoscutului, un pelerinaj spre întâlnirea cu Dumnezeu.
De ce? Cum? Unde? Când? Sunt de fapt instumentele specifice unui călător, unui pelerin care caută răspunsuri la anumite întrebări care nu îi dau liniște. E normal (aș zice chiar necesar) să avem întrebări, căutări spre cunoașterea de sine și a ceea ce ne înconjoară dar în același timp este neapărat să căutăm și răspunsuri…
În căutarea de răspunsuri am pornit și noi în ziua de 15 iunie, când am lăsat toate treburile casei și cel puțin o parte din grijile de zi cu zi și am răspuns pozitiv chemării de a fi pelerin pentru o zi, invitație făcută nouă de Protopopiatul Dorohoi.
Traseul pe care îl propunem nu este întotdeauna după cum îl stabilim de acasă deoarece pe parcurs apar situații, întâmplări sau oameni care ne pot face să fim mai atenți, mai buni, mai iertători, mai răbdători, fapt care întărește ideea că „pelerinajul poate să ne ajute să ne apropiem mai mult de Dumnezeu” dacă ne comportăm și ne asumăm misiunea de pelerin.
Obiectivele pentru acest pelerinaj au fost: Mănăstirea Gorovei, Mănăstirea „Sf. Ioan de la Suceava”, Mănăstirea Neamț, Schitul Icoana, Schitul Vovidenia, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Văratec, ș.a., locuri minunate în care am mai fost, dar care de fiecare dată când le revedem descoperim lucruri noi, oameni vechi și/sau oameni noi care prin cuvântul lor ne ating inima și ne aduc ceea ce atât de mult ne dorim cu toții: liniște, bucurie, pace… pentru că prin ei Dumnezeu își împlinește promisiunea: „Pacea Mea vă dau vouă!”
Am avut bucuria de a petrece împreună o zi, dar nu ca orice fel de zi ci una în care în calitatea noastră asumată de pelerini am reușit să ne acceptăm unii pe alții, am reușit să depășim foamea trupească prin setea de frumos și cu hrana duhovnicească pe care am găsit-o în aceste frumoase „grădini” ale Ortodoxiei noastre. (Pr. Marius Onofrei) FOTO
Slova Creștină de Dorohoi 