Cândva, tare demult, era în Betleem un om pe nume Iesei. Și acest Iesei avea opt fii. Cel mai tânăr dintre fiii lui Iesei se numea David. David era păstor și păștea oile lângă Betleem. Iar acest păstor cu părul castaniu și fața frumoasă, mai era pe deasupra neobișnuit de puternic și de viteaz. Din păstor a ajuns rege. Ca rege, el a alcătuit, printre altele, două minunate cântări: una, Celui mai împodobit cu frumusețea decât fiii oamenilor, iar a doua, Împărătesei în haină aurită. Și aceste cântări le cânta ca împărat cu harpa în turnul său înalt din Ierusalim. Cărei Fecioare și Cărui Prunc îi cânta Regele David în urmă cu trei mii de ani?
Darurile Magilor, oferite Pruncului Iisus Hristos la Betleem, se află de peste 550 de ani în Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos. Maica Domnului, cea care a fost cea dintâi ocrotitoare a Darurilor primite de la Magi, s-a îngrijit ca acestea să ajungă în grădina ei: Sfântul Munte. Peninsula monahală din însorita Eladă a devenit, astfel, păstrătoarea acestor odoare neprețuite oferite de Magi. Părintele arhimandrit Partenie Mourelatos, starețul Mănăstirii „Sfântul Pavel” spune despre Cinstitele Daruri că „nu sunt lucruri neînsemnate, ci simbolice. Au fost afierosite în anul 1470 de sultana Mara. Sunt făcătoare de minuni.
De multe ori răspândesc o mireasmă negrăită”. Darurile Magilor „nu le confundăm cu sfintele icoane sau cu sfintele moaște, dar vedem rolul pe care l-au avut ele în Pronia lui Dumnezeu de a prevesti prin niște păgâni iudeilor care aveau să întârzie până să-L descopere pe Iisus Hristos ca Mesia, că El este venit”, explică părintele profesor Ștefan Buchiu. În orice împrejurare, să fim asemenea magilor! Căutători ai lui Hristos, călători neobosiți între pământ și cer, vestitori ai milei lui Dumnezeu, tulburând uneori puterile lumești întrebând de Regele lumii, dăruindu-I ce avem mai de preț din cele ce vremelnic sunt ale noastre și dintotdeauna ale Lui. Credința, rugăciunea și îngroparea egoismului, făcându-le Lui: aur, tămâie și smirnă!
