30 decembrie 2024 – Slova Creștină de Dorohoi

Unul din cele mai importante momente ale vieții este acela de a primi în casă, spre binecuvântare, în mod real, pe sfinți, ca oaspeți de mare preț; este un privilegiu fabulos, extraordinar, să te învrednicești de vizita și cercetarea sfinților, să poți săruta racla cu Sfintele Moaște, să simți fiorul prezenței sfinților în casa ta. Ca să înțelegi asta, trebuie să trăiești minunea și să te bucuri, așa cum se bucură un copil de un dar prețios.

Atunci când nu poți merge la racla sfinților pentru a cere binecuvântare, atunci când neputința trupească și bolile de orice fel fac aproape imposibilă bucuria de a săruta Sfintele Moaște, uneori, în marea Sa bunătate și purtare de grijă, Dumnezeu face minuni. Ca să înțelegi asta, trebuie să trăiești și să simți într-un mod special, profund, autentic, emoția deosebită și binecuvântarea ce se revarsă din Sfintele Moaște.

Pentru un om limitat, lipsit de privilegiul de a merge, aducerea Sfintelor Moaște produce o emoție la o intensitate greu de înțeles; nu poți explica în cuvinte simple cum te simți atunci când în fața ta stă un sfânt care, într-o smerenie absolută, așa cum doar sfinții pot avea, inversând logica firească a lucrurilor, ne învață ce este smerenia și dragostea profundă. Iubirea sfinților, superioară iubirii omenești, este dragostea creștină în stare pură, în fața căreia nu mai poți spune nimic. Harul dumnezeiesc este copleșitor, iar omul ar vrea să eternizeze clipa.

Oamenii simt în mod diferit emoția, așa încât, pentru unii oameni, momentul poate fi extraordinar, în timp ce pentru alții poate să aibă alte semnificații.

Vă rog să înțelegeți asta ca pe o mărturie, cu toată sinceritatea, fără pic de falsitate și ipocrizie, pentru că în preajma sfinților nu putem fi ipocriți, nu ne folosește la nimic și oricum nu am avea niciun beneficiu sufletesc.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată purtarea de grijă și pentru toate binefacerile pe care neîncetat le revarsă peste noi. (Pr. Dragoș Iftimescu)