6 martie 2025 – Slova Creștină de Dorohoi

Tatuajele sunt un subiect de interes în societatea modernă, însă din perspectiva ortodoxă, ele ridică întrebări legate de semnificația trupului, tradiția creștină și relația cu Dumnezeu. De-a lungul istoriei, tatuajele au avut diverse roluri culturale, sociale și spirituale, dar ce loc au ele în viața unui creștin?

Tatuajele în cultura antică: sclavii și semnele de apartenență

În Antichitate, tatuajele aveau o semnificație specifică: Egiptenii le foloseau ca simboluri religioase și amulete de protecție. Romanii și grecii marcau sclavii și prizonierii de război prin tatuaje, pentru a-i identifica și subordona. Triburile păgâne considerau tatuajele ca semne de apartenență la zeități sau grupuri războinice. Evreii erau interziși să își facă tatuaje, conform Legii lui Moise: „Să nu faceți tăieturi în trupul vostru pentru un mort, nici să nu vă faceți semne cu cerneală” (Levitic 19:28).

Notă: Dacă în trecut tatuajele erau folosite pentru a marca robia sau apartenența la idoli, este compatibilă această practică cu libertatea creștinului, care aparține lui Hristos?

Tatuajele din perspectiva psihologică

Psihologia modernă analizează tatuajele ca expresie a identității și personalității: Unele persoane își fac tatuaje pentru a marca o experiență de viață. Alții le văd ca o formă de exprimare artistică sau de afirmare a individualității. În unele cazuri, tatuajele sunt o modalitate de a face față unei suferințe emoționale. Cu toate acestea, din perspectivă creștină, adevărata identitate a omului nu se află în trup, ci în suflet, în comuniunea cu Dumnezeu.

Notă: Avem nevoie de semne exterioare pentru a ne exprima credința, personalitatea sau suferințele? Sau ar trebui să căutăm vindecarea și identitatea noastră în Hristos?

Tatuajele în cultura Evului Mediu creștin

În Evul Mediu, creștinismul nu a încurajat tatuajele. Biserica a subliniat respectul pentru trup ca templu al Duhului Sfânt și a descurajat orice modificare permanentă a acestuia.

Notă: Dacă în Evul Mediu creștin tatuajele nu erau considerate o practică duhovnicească, de ce ar fi ele astăzi potrivite pentru un creștin ortodox?

Trupul și sufletul însemnate la Taina Mirungerii cu darurile Duhului Sfânt

În Ortodoxie, la Botez și Mirungere, trupul creștinului este pecetluit cu Sfântul Mir, primind darurile Duhului Sfânt. Prin Taina Mirungerii, creștinul este uns pe frunte, ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini și picioare cu formula „Pecetea darului Duhului Sfânt”. Acest act sacru arată că trupul este sfințit și nu mai aparține lumii, ci lui Dumnezeu.

Notă: Dacă trupul nostru este deja marcat duhovnicește prin Mirungere, mai este nevoie de însemne omenești făcute prin tatuaje?

În cultura modernă, ce simbolizează tatuajele?

În zilele noastre, tatuajele au diverse semnificații: Pentru unii, sunt o formă de artă sau o expresie a individualității. Pentru alții, sunt simboluri spirituale, fără o legătură cu Dumnezeu. În unele cazuri, tatuajele au o încărcătură simbolică negativă, fiind folosite în subculturi violente sau ezoterice. Creștinismul ortodox pune accent pe transfigurarea interioară, nu pe modificarea exterioară a trupului.

Notă: Este tatuajul un mod autentic de exprimare creștină sau doar o influență a culturii contemporane?

De ce un creștin nu se tatuează?

Deși Biserica Ortodoxă nu are un canon explicit împotriva tatuajelor, ele sunt privite cu reținere din mai multe motive:

Trupul este Templul Duhului Sfânt

Sfântul Apostol Pavel ne învață: „Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?” (1 Corinteni 6:19). Un creștin trebuie să-și păstreze trupul curat, fără modificări permanente.

Tatuajele nu fac parte din tradiția ortodoxă

De-a lungul istoriei, Biserica nu a promovat tatuajele ca mijloc de exprimare a credinței. Mai degrabă, creștinii și-au manifestat credința prin fapte bune și prin trăirea Evangheliei.

Originea păgână și simbolistica ambiguă

Multe tatuaje conțin imagini sau simboluri care nu sunt compatibile cu valorile creștine. Un creștin ar trebui să fie atent la ceea ce lasă imprimat pe trupul său.

Exprimarea credinței este interioară, nu exterioară

Hristos ne cheamă la o schimbare a inimii, nu la o transformare a trupului. În loc să ne marcăm pielea, ar trebui să ne însemnăm cu Sfânta Cruce

Notă: Dacă Dumnezeu ne-a creat „după chipul și asemănarea Sa”, este potrivit să modificăm acest chip prin voința noastră?

Să reținem

✔ Tatuajele în trecut erau semne de sclavie, apartenență la idoli sau expresii culturale.
✔ Din perspectivă psihologică, ele sunt o căutare a identității, dar creștinul își găsește identitatea în Hristos.
✔ Ortodoxia a descurajat modificările permanente ale trupului, pentru că acesta este templul Duhului Sfânt.
✔ Creștinismul încurajează transformarea interioară, nu exterioară.

În loc să căutăm semne vizibile pe piele, să ne îngrijim sufletul și să trăim în sfințenie, ca adevărate icoane ale lui Hristos! (Pr. Elidor Pintili )

Tema pentru a Patra Zi de Post: Profetul Samuel – „Robul Tău ascultă”

Postul este un timp de introspecție, rugăciune și ascultare de Dumnezeu. Profetul Samuel este un exemplu al omului care trăiește în rugăciune și care, în mijlocul lumii, alege să asculte vocea Domnului. Viața lui ne oferă lecții despre puterea rugăciunii, chemarea dumnezeiască și încredințarea deplină în Dumnezeu.

Samuel – Rod al Rugăciunii și Ales de Dumnezeu

Samuel s-a născut ca răspuns la rugăciunea fierbinte a mamei sale, Ana. Într-o vreme când nu putea avea copii, Ana s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi și a promis că, dacă i se va da un fiu, îl va închina Domnului. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, iar Ana și-a ținut promisiunea, ducându-l pe Samuel la templu pentru a sluji Domnului.

Meditație: Samuel nu este doar un copil dorit, ci un exemplu că rugăciunea sinceră aduce rod. Ne bazăm pe Dumnezeu în nevoile noastre cele mai profunde? Avem răbdare să vedem împlinirea rugăciunilor noastre?

Chemarea lui Dumnezeu și Ascultarea lui Samuel

În copilărie, Samuel a fost chemat de Dumnezeu noaptea, dar nu a înțeles inițial vocea dumnezeiască. Cu ajutorul preotului Eli, învățând să discearnă chemarea lui Dumnezeu, el a răspuns:„Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă” (1 Samuel 3:10). Această atitudine de disponibilitate și ascultare definește viața lui Samuel.

Meditație: Noi cum răspundem chemării lui Dumnezeu? Suntem gata să ascultăm și să ne lăsăm călăuziți de El?

Puterea Rugăciunii Care Schimbă Cursul Istoriei

Samuel nu doar că s-a rugat, dar rugăciunile sale au schimbat soarta poporului Israel. Prin rugăciunea lui, Israel a fost izbăvit de filisteni, iar el a condus națiunea spre Dumnezeu.

Meditație: Credem în puterea rugăciunii, ne rugăm cu credință, ca Samuel, sau doar pentru a primi ceva?

Samuel – Chipul Creștinului Care Aude Glasul lui Dumnezeu Printre Alte Glasuri False

Samuel a trăit într-o perioadă în care poporul Israel se îndepărtase de Dumnezeu și căuta conducători după criterii omenești. În ciuda zgomotului lumii, el a rămas conectat la vocea dumnezeiască, fiind un exemplu de discernământ spiritual.

Meditație: Astăzi, trăim într-o lume plină de voci care ne spun ce să credem, ce să dorim și cum să trăim. Avem urechi să auzim vocea lui Dumnezeu sau ne lăsăm distrași de glasurile false?

Rugăciunea – Mod de Încredințare Lui Dumnezeu a vieții

Samuel a fost crescut în rugăciune și a trăit prin rugăciune. Mama sa l-a oferit Domnului prin rugăciune, iar el a fost un om al rugăciunii până la sfârșitul vieții. Samuel ne arată că rugăciunea este cheia prin care ne încredințăm lui Dumnezeu orice situație, chiar și cele imposibile.

Meditație: Care sunt problemele noastre pe care le ținem doar în mâinile noastre, în loc să le încredințăm lui Dumnezeu? Avem credința că El lucrează, chiar dacă nu vedem imediat rezultatul?

Să reținem

Viața lui Samuel este un exemplu pentru fiecare dintre noi:
✔ O viață născută din rugăciune.
✔ O viață de ascultare față de Dumnezeu.
✔ O viață în care rugăciunea schimbă realitatea.

În această zi de post, să ne deschidem inimile și să spunem:
„Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă”.
Dumnezeu încă ne cheamă. Suntem gata să ascultăm și să urmăm glasul Lui? (Pr. Elidor Pintili )