Miercuri, 19 martie 2025, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, la inițiativa părintelui protopop Apetrei Ionuț Ștefan, prin departamentul Pro-Vita Dorohoi coordonat de Pr. Prof. Iftodi Marian Liviu, în Liceul „Regina Maria” și Colegiul național „Grigore Chica” din Dorohoi a avut loc Dezbaterea ProVita intitulată „Darul vieții – Taină și adevăr” avându-l ca invitat special pe Pr. Prof. Petru Cernat, asistent universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.
Activitatea s-a desfășurat la liceele dorohoiene „Regina Maria”, C.N.„Grigore Ghica” și Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” și a făcut parte din tematica Lunii pentru viață organizată de Pro-Vita Dorohoi.
În cadrul dezbaterilor părintele profesor a prezentat stadiile de dezvoltare biologică a ființei umane chiar din momentul concepției, întărind învățătura creștină conform căreia omul este ființă, taină și adevăr din momentul concepției, iar embrionul uman este o persoană deplină și vulnerabilă, care nu se poate apăra singură și are nevoie de protecție și sprijin.
Discuțiile principale ale dezbaterii au răspuns la întrebarea: Există un timp în care omul poate să nu fie socotit om, astfel încât să fie avortat? Bioetic vorbind, știm că noi înșine am fost, cândva, embrioni. Însă, dacă distrugi embrionul, dispare omul. De aceea, bioetica creștină susține că omul este om din momentul concepției.
Viața umană este asemenea unui lanț format din mai multe verigi a cărui rezistență sau trăinicie depinde de modul în care rezistă în timp fiecare verigă. Aceste verigi sunt embrionul, fătul, bebelușul, sugarul, copilul, preadolescentul, adolescentul, adultul, maturul și vârstnicul, a precizat Părintele Petru Cernat. Dacă o singură verigă a acestui lanț este slăbită atunci și viața umană este distrusă în toată complexitatea ei. De acea fiecare etapă a vieții umane trebuie protejată și sprijinită de la concepție și până în veșnicie.
Pornind de la binecunoscuta frază „este corpul meu și fac ce vreau cu el”, având ca reper învățăturile Patristice, Părintele a accentuat faptul că fiecare mamă are de la Dumnezeu darul libertății asupra propriului trup, însă nu și asupra distrugerii embrionului uman prin avort deoarece acesta precum un orfan, o văduvă, un bolnav sau un sărac nu se poate apăra singur deoarece nu are încă o voce care poate fi auzită. O generație de tineri care vor aprecia binele, respectul, fidelitatea, fecioria și frumosul vieții creștine are mari șanse să realizeze temelia societății de mâine care rămâne indiscutabil, familia creștină.
Activitățile din Proiectul Luna pentru viață ale Biroului Provita Dorohoi vor culmina cu Marșul pentru viață ce se va desfășura Duminică 30 Martie 2025, în Parcul Cholet, începând cu ora 12.00 prin organizarea de ateliere Pro-viață și deplasarea pe traseul Parc Cholet – Catedrala Dorohoi. (pr. Marian Liviu Iftodi, responsabil Pro/Vita Dorohoi)
“Cea dintâi poruncă pe care Dumnezeu a dat-o omului, a fost Postul.” Fericitul Ieronim
În lumea noastră materialistă şi atât de înrobită plăcerilor trupeşti, postul nu mai are trecere. E adevărat că e la modă în unele cercuri un anumit fel de „post” din motive de păstrare a sănătăţii sau, pur și simplu, pentru siluetă. Orientat însă numai spre un scop trupesc, acest fel de „post” nu are nimic de-a face cu postul creştin. Iar atunci când „postul” sau mai degrabă „alimentaţia naturistă” are la bază o concepţie religioasă necreştină, avem de-a face cu o cumplită rătăcire, acest fel de „post” fiind pur şi simplu încă un mod de expresie a lepădării credinţei celei adevărate şi mântuitoare şi a decăderii în idolatrie.
Dacă postul nu este efort de căutare a lui Dumnezeu, nu poate aduce bucuria descoperirii de sine, a propriilor limite și a tainelor adânci ale sufletului. Marcați de cultura gastronomică a lumii în care trăim, vedem doar standurile de supermarket care ne populează culturile, nu și efortul curățirii prin hrană echilibrată, vie, euharistică și dătătoare de viață. Nu reușim să pricepem în ce mod a mânca sau nu, a posti de vorbărie deșartă sau nu, a nutri sentimente curate sau nu, sunt acte de libertate și nu de obligativitate, de regulă și împlinire a regulii. E limpede că numai pentru aceasta nu S-a întrupat Mântuitorul, pentru a transforma Scriptura în regulament de cantină socială ori disciplină internă a sinaxelor umane….
Din nefericire, chiar foarte mulţi dintre cei care se consideră „credincioşi” – ba chiar credincioşi „ortodocşi” – nesocotesc posturile, importanța lor fiind redusă la minim, fiind considerate de cele mai multe ori diete alimentare.
În Sfintele Evanghelii Mântuitorul Hristos ne pune înainte importanța postului cu valoarea lui spirituală, însă numai atunci când vorba, gândurile, faptele de milostenii sunt împletite cu acesta. Astfel El rânduieşte postul printre „faptele dreptăţii” (Mt 6,1), alături de milostenie şi de rugăciune. Sfânta Scriptură ne spune că El Însuşi Şi-a inaugurat misiunea printr-un post de 40 de zile (Mt 4,2; Lc 4,2), ca un nou Moise. Într-o discuţie cu ucenicii, după vindecarea lunaticului, a şi afirmat puterea pe care o mijloceşte postul în lupta împotriva diavolului: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post” (Mc 9,29). Iar despre Sfinţii Apostoli aflăm că posteau (Fapte 13,2; 14,23). Sfântul Apostol Pavel, care aminteşte „posturile” printre mijloacele sale de a-I sluji lui Hristos (II Cor 6,5) şi care mărturiseşte că a petrecut „în posturi de multe ori” (II Cor 11,27), arată şi de ce îi este necesar postul, când zice: „Îmi chinuiesc trupul şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic” (I Cor 9,27). Şi învaţă: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca pe închinarea voastră cea duhovnicească” (Rom 12,1); şi: „Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Rom 13,13-14). Aceste îndemnuri apostolice sunt, de fapt, îndemnuri la post.
Este clar că nici Mântuitorul şi nici Sfinţii Apostoli n-au pus la îndoială necesitatea şi valoarea postului. Iar din cele mai vechi scrieri creştine aflăm că postul a devenit o instituţie chiar de la începuturile Bisericii. Astfel, încă din Didahie, o scriere creştină venerabilă (redactată în ultima parte a veacului I) şi care poartă subtitlul de Învăţătură a Celor Doisprezece Apostoli, aflăm despre postul
săptămânal creştin de miercuri şi vineri. Didahia, de altfel, nu încearcă justificarea acestui post, socotind necesitatea şi valoarea sa ca lucruri de sine înţeles. Ea atrage numai atenţia ca zilele de post săptămânale ale creştinilor să fie deosebite de cele ale „făţarnicilor” (adică ale iudeilor): „Posturile voastre să nu fie cu făţarnicii. Căci ei postesc lunea şi joia. Voi însă, postiţi miercurea şi vinerea” (VIII, 1).
Profetul Isaia, într-un bine cunoscut capitol al cărţii sale (cap. 58), opune postul adevărat unui fals mod de a posti, mustrându-i aspru pe cei care cred că un astfel de post superficial și fățarnic le-ar putea fi de ajutor. „Ei – zice Dumnezeu prin gura profetului – Mă întreabă despre legile dreptăţii… „Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte?”„ (v. 3). La care, Dumnezeu răspunde: „Voi postiţi, ca să vă certaţi, şi să vă sfădiţi, şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus… Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine” (v. 4-7). Şi, imediat, sunt înfăţişate roadele binecuvântate ale acestui post adevărat: „Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta, slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău, El va zice: Iată-Mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând şi saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta fi-va ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi continuu, şi în pustie va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată…” (v. 8-11).
Un post ca acela de care vorbeşte aici Isaia este cu totul deosebit de ceea ce înţelegeau prin post „făţarnicii” din vremea Mântuitorului. Ca şi milostenia şi rugăciunea, ei posteau în aşa fel încât să fie văzuţi şi lăudaţi de oameni. De aceea, vorbind despre aceste trei „fapte ale dreptăţii” în mare cinste la iudei – milostenia, rugăciunea şi postul – Mântuitorul Hristos formulează mai întâi acest principiu general: „Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt 6,1). Apoi, într-o perfectă simetrie, aplică acest principiu la fiecare dintre cele trei fapte bune: la milostenie (v. 2-4); la rugăciune (v. 5-6); şi la post (v. 16-18). Săvârşite de ochii oamenilor, pentru a fi văzuţi şi „slăviţi” (v. 2) de ei, aceste fapte îşi pierd orice putere de îndreptare a noastră. De aceea, Iisus Hristos ne învaţă să săvârşim faptele bune în taină, în faţa lui Dumnezeu, de la care vom şi primi răsplata. Astfel, valoarea postului – a adevăratului post – este confirmată de Mântuitorul, şi încă în modul cel mai clar.
Dar Sfintele Evanghelii ne dau o învăţătură şi mai înaltă despre post, o învăţătură fără precedent în Vechiul Testament sau în iudaismul precreştin. Este vorba de un important cuvânt al Mântuitorului, în care postului i se dă o semnificație eshatologică. Iată textul respectiv: „Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti” (Mt 9,14-15; cf. Mc 2,18-20; Lc 5,33-35).
Minunate sunt aceste cuvinte, iar parabola cu mirele şi cu nuntaşii este extrem de sugestivă. În jurul cerescului Învăţător şi Domn, bucurându-se de prezenţa Lui şi hrăniţi îmbelşugat cu cuvântul şi cu harul Lui, ucenicii uitaseră parcă tot ceea ce ţinea de rânduielile religioase obişnuite în lumea iudaică din care făceau parte. Era un timp unic, acea „puţină vreme” cât ucenicii au putut contempla în chip direct „slava” Cuvântului făcut trup, „slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (In 1,14). Avea să vină însă vremea de întristare (In 16,20), prin plecarea Domnului de la ei. Când Sfinţii Evanghelişti puneau pe hârtie cuvintele citate mai sus, Mirele Hristos fusese deja luat şi „fiii nunţii” (creştinii) se aflau deja priveghind şi postind de dorul şi în aşteptarea Mirelui.
Dacă înţelegem aceste lucruri, vom îmbrăţişa şi noi, cu multă bucurie, înfrânarea şi postul, împreunându-le armonios cu milostenia şi cu rugăciunea. Cu multă înţelepciune duhovnicească a rânduit Biserica zilele şi perioadele de post, astfel încât acesta să-şi împlinească în modul cel mai înalt scopul de a ne întări împotriva patimilor şi a poftelor, dar şi pe acela de a ne umple de dorul Mirelui şi de a ne pregăti pentru unirea cu El prin primirea în curăţie şi cu vrednicie a Sfintei Euharistii. (Pr. Sebastian Grădinaru)
Miercuri, 19 martie, elevii Liceului „Regina Maria” din Dorohoi au demonstrat că generația tânără are puterea de a schimba lumea prin gesturi simple dar semnificative. Sub egida Pro Vita, aceștia au participat la două activități pro viață: o conferință despre miracolul vieții și o campanie de donare de sânge.
În sala de festivități a liceului, părintele profesor Petru Cernat a ținut conferința intitulată „Darul vieții – Taină și adevăr”. Acesta le-a vorbit elevilor despre miracolul existenței și despre momentul în care începe viața omului. Expunerea sa a îmbinat argumente științifice, teologice și filosofice, subliniind unicitatea fiecărei ființe umane încă din prima clipă a existenței sale. Părintele Cernat a explicat etapele dezvoltării intrauterine, punând în evidență complexitatea acestui proces și valoarea fiecărui suflet.
Prezentarea a fost interactivă, iar tinerii au fost provocați să pună întrebări și să reflecteze asupra semnificației vieții. De asemenea, s-a discutat despre influențele societății contemporane asupra percepției vieții și despre responsabilitatea fiecărei generații în păstrarea unor valori sănătoase. Evenimentul a oferit tinerilor prilejul de a aprofunda semnificația sacralității vieții umane de la concepție și de a dialoga pe tema valorilor pro-viață.
În paralel cu această conferință, 25 de elevi ai liceului au ales să facă un gest de solidaritate extraordinar: au donat sânge la Centrul de Transfuzii Botoșani. Sprijiniți de profesorii lor și de Protopopiatul Dorohoi prin implicarea părintelui protopop Ionuț Ștefan Apetrei, aceștia au demonstrat că faptele bune sunt mai mult decât un ideal – sunt o realitate pe care o pot transforma chiar ei. Prin această acțiune colectivă, tinerii au contribuit direct la salvarea de vieți omenești, răspunzând apelului la responsabilitate civică într-o țară confruntată cu deficit cronic de sânge.
Gestul lor altruist are o semnificație cu atât mai mare cu cât, în medie, o singură donare de 450 ml poate fi separată în componente ce ajută până la trei pacienți diferiți. România se situează pe ultimele locuri în Europa la capitolul donării de sânge – doar aproximativ 1,7% din populație donează regulat, față de 8-10% în țări din Vest. Acest fapt generează frecvent crize în spitale, unde intervențiile chirurgicale sunt uneori amânate din cauza lipsei de sânge. În acest context, mobilizarea a 25 de tineri donatori devine un exemplu pozitiv și o resursă prețioasă: fiecare unitate donată oferă „șansa de recuperare pentru pacienții aflați în situații critice – victime ale accidentelor, persoane supuse unor intervenții chirurgicale complexe sau bolnavi ce necesită transfuzii periodice . Participarea elevilor la campania de donare, organizată de Protopopiatul Dorohoi cu suportul logistic al acestuia (inclusiv transportul la centrul de transfuzie), a avut și un puternic rol educativ. Ei au înțeles în mod practic valoarea solidarității și a empatiei față de cei aflați în suferință, a fost un semn de solidaritate și dragoste față de aproapele aflat în nevoie, demonstrând maturitate și responsabilitate prin disponibilitatea lor de a deveni donatori.
Acțiunea de la Dorohoi se înscrie într-un efort mai amplu al Bisericii Ortodoxe Române de încurajare a donării de sânge: campania națională „Donează sânge, salvează o viață!”, inițiată în 2013, a reușit până în prezent recoltarea a peste 20.000 de litri de sânge de la circa 40.000 de donatori, acoperind astfel o parte din nevoia care în mod curent este satisfăcută doar în proporție de ~60%. Implicarea liceenilor dorohoieni contribuie la acest efort național și dovedește că tinerii, bine informați și motivați, pot deveni agenți activi ai schimbării în comunitate.
Acțiunile desfășurate au fost posibile datorită implicării pr. Marian Iftodi, coordonatorul Pro Vita Dorohoi, și a pr. prof. Ciprian Șoptică, care a sprijinit organizarea activităților în liceu. Alături de ei, profesoriiMirela Manolache, Corina Rotariu, Amarie Nicoleta, Balan Ionela, Carnevali Anca și Daniela Crețuau contribuit la buna desfășurare a evenimentelor, fiind alături de elevi și încurajându-i să se implice activ.
Final de lună, început de schimbare!
Evenimentele din 19 martie au arătat că tinerii sunt gata să își asume un rol activ în comunitate, fie prin participarea la dezbateri importante, fie prin gesturi concrete de ajutor. Luna pentru viață se va încheia cu Marșul pentru Viață, care va avea loc duminică, 30 martie, în Parcul Cholet din Dorohoi, de la ora 12:00. Sunt invitați toți cei care cred în puterea binelui și vor să susțină dreptul la viață al copilului nenăscut.
Liceul „Regina Maria” a dovedit încă o dată că educația nu înseamnă doar note și examene, ci și formarea unor oameni care știu să fie buni, implicați și responsabili. (Pr.Prof. Ciprian Șoptică)
Slova Creștină de Dorohoi 