
Ziua de duminică, 8 februarie a.c., a fost pentru sufletele noastre o adevărată revărsare de har și bucurie duhovnicească. Cu inimile pline de recunoștință, am avut binecuvântarea de a participa la Sfânta Liturghie Arhierească, săvârșită cu aleasă evlavie de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Atmosfera de rugăciune, pace și comuniune a transformat acest ceas liturgic într-un prilej de înălțare sufletească și de întărire în credință.
Un moment de profundă emoție l-a constituit citirea Sfintei Evanghelii despre fiul risipitor, una dintre cele mai grăitoare pilde despre iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de omul căzut. Fiul cel mai mic, orbit de dorința unei libertăți fără responsabilitate, își cere partea de avere și se îndepărtează de casa părintească, risipind totul într-o viață lipsită de sens. Ajuns în lipsuri și umilință, flămând nu doar de pâine, ci mai ales de dragoste, își vine în sine și hotărăște să se întoarcă la tatăl său cu smerenie, spunând: „Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.”
În predica sa plină de lumină și învățăminte duhovnicești, Preasfințitul Părinte Nichifor a subliniat tocmai această atitudine a fiului: conștientizarea greșelii, pocăința sinceră și lepădarea oricărei pretenții. Nu dorința de a-și recăpăta statutul l-a mântuit, ci smerenia inimii. Iar această coborâre lăuntrică l-a ridicat, deoarece tatăl, simbol al iubirii dumnezeiești, aleargă înaintea lui, îl îmbrățișează și îl primește nu ca slugă, ci din nou ca fiu, redându-i demnitatea pierdută.
Continuând tâlcuirea pildei, ierarhul a adus în atenție și atitudinea fiului celui mare, care, deși a rămas mereu în casa părintească, nu a reușit să pătrundă taina milei și a bucuriei pentru întoarcerea fratelui său. Mâhnirea și gelozia acestuia primesc însă un răspuns plin de blândețe din partea tatălui: „Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt.” Este o chemare la depășirea judecății și la trăirea bucuriei împreună, căci adevărata dreptate în Împărăția lui Dumnezeu este iubirea care vindecă și nu condamnă. Concluzia pildei rămâne limpede și mereu actuală: Dumnezeu nu pierde pe nimeni, ci îl așteaptă pe fiecare cu brațele deschise, iar pocăința sinceră redeschide ușa casei părintești.
Slujba a fost înfrumusețată în mod deosebit de grupul de coriști din Botoșani, coordonat cu profesionalism și dăruire de domnul profesor Laurențiu Palade. Răspunsurile liturgice și cântările interpretate în timpul chinonicului au fost un adevărat balsam pentru sufletele credincioșilor, aducând liniște, emoție și lacrimi de bucurie în inimile celor prezenți.
După săvârșirea Sfintei Liturghii, bucuria a fost desăvârșită prin sfințirea noii case praznicale, un spațiu menit întăririi comuniunii, dragostei frățești și vieții comunității parohiale.
La final, aducem mulțumire pentru frumusețea acestei zile binecuvântate, pentru harul revărsat peste noi și pentru dragostea și jertfelnicia părintelui Gabriel față de Sfânta Biserică și față de enoriașii pe care îi păstorește cu grijă, pentru atenția față de nevoile comunității și pentru toate darurile oferite nouă cu milostivire de Preabunul și Înduratul Dumnezeu.
Mulțumim tuturor donatorilor, ostenitorilor și binefăcătorilor care au sprijinit realizarea acestui edificiu și, în mod deosebit, celor care au primit distincții și diplome de vrednicie.
Au primit Crucea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv:
• Puiu Aurora
• Puiu Maria
• Constantin Bogdan-Ștefan
Au primit diplome de vrednicie:
• Presb. Biță Mariana
• Nistor Adrian
• Bursuc Constantin
• Răileanu Alina
• Străchinescu Romin-Alexandru
• Pomîrleanu Lenuța
• Gheorghiu Constantin
Fie ca această zi binecuvântată să rămână scrisă nu doar în amintirea noastră, ci mai ales în inimile noastre, ca o chemare neîncetată la pocăință, la iubire și la întoarcere sinceră la lumina Preasfintei Treimi, sub ocrotirea Maicii Domnului și cu mijlocirea Sfintei Cuvioase Parascheva.(Prof. Răileanu Alina)
