22 octombrie 2024 – Slova Creștină de Dorohoi

În după-amiaza zilei de duminică, 20 octombrie a.c., în Parohia „Sfinții Împărați” Broscăuți, Protopopiatul Dorohoi, a avut loc prima ediție a Concursului de bătut toaca „Toaca, chemarea veșniciei”.

Organizat în cadrul Cercului misionar „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, prin participarea și implicarea preoților slujitori în parohiile din comunele Broscăuți, Dimăcheni și Corlăteni, concursul a reunit 40 de tineri talentați, pregătiți și motivați să mărturisească credința ortodoxă prin sunetul toacei, „sfintele lemne sunătoare”, numit astfel în documentele Sinodului VII Ecumenic (787), prin port traditional și prin interpretarea de pricesne. Participanții au fost împărțiți în trei categorii – nivel primar, gimnazial și liceal, momentele de iscusință în interpretare fiind însoțite și o serie de pricesne și două momente de toacă demonstrativă, susținute de Emanuel Simean, elev la Seminarul Teologic din Dorohoi și Sebastian Iliuc, student în anul I la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iași.
În interiorul bisericii parohiale, participanții și-au demonstrat talentul și pasiunea pentru tradiția creștină, transmițând prin sunetul toacei un mesaj de credință și spiritualitate. Juriul, alcătuit din pr. prof. Ionuț-Ștefan Apetrei, protopop al Protopopiatului Dorohoi, pr. prof. Petru-Georgel Chichioacă, Director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi și prof. Marilena Ciucur de la Școala gimnazială „Dimitrie Pompeiu” din Broscăuți a evaluat și premiat cele mai reușite interpretări, premiile constând în diplome, trofee, cărți și dulciuri.
La ciclul primar, premiile au fost obținute de Anghelache Andreas-Ianis (Premiul I) din Parohia Podeni, Leancă Daria Maria (Premiul II) din Parohia Dimăcheni, Aruștei Rareș din Parohia Podeni și Tănăselea Mihnea (Premiul III) din Parohia AMD Broscăuți, la gimnaziu de Anca Dragoș Teodor (Premiul I) din Parohia Vlădeni, Zaharia David din Parohia Dimăcheni, Mihai Ramona Florentina din Parohia Dimăcheni și Crețu Călin Pantelimon din Parohia NMD Broscăuți (Premiul II) și Ursan Delia din Parohia Sf. Împărați Broscăuți și Zaharia Medeea din Parohia Dimăcheni (Premiul III), iar la nivel liceal de Costin Andrei (Premiul I) din Parohia Dimăcheni, Purice Laurențiu din Parohia Podeni și Vițalariu Cezara din Parohia AMD Broscăuți (Premiul II) și Vrăjitoru Alexandra din Parohia Dimăcheni (Premiul III), marele premiul fiind obținut de Bradu Denis Marian, din Parohia AMD Broscăuți.
„Îi mulțumesc pr. Cosmin pentru găzduire în această frumoasă biserică, îi felicit pe toți colegii preoți care au pregătit și au trimis copilași la acest concurs. Mă bucur că este mare numărul celor care participă încă din ciclul primar. Ei sunt încă la început, cu siguranță că participarea lor la acest concurs îi va motiva. Unii dintre ei sunt foarte buni încă de pe acum. Să practicați acest obicei al Bisericii de a bate toaca. Cândva se spunea la cel rău „ucigă-l toaca!”, toaca are și rolul acesta de purificare, de exorcizare, de alungare a răului și prin faptul că voi bateți toaca, pe de o parte faceți o anumită ordine în jurul vostru îndepărtând răul, pe de altă parte amintiți celor care ascultă toaca că există un război nevăzut în care nu există poziții neutre, ori ești de o parte, ori de alta, iar noi trebuie să fim de partea lui Dumnezeu, încercând să practicăm virtuțile și să ținem legătura mereu cu Biserica”, a reliefat pr. prof. Petru-Georgel Chichioacă, Directorul Seminarului dorohoian.
„Pentru mine, sunetul clopotelor bisericii și cel al toacei, mă duce cu gândul la cuiele care au fost bătute pe cruce în trupul lui Iisus, care mă determină să mă gândesc mai mult și mă trimite spre biserică în zilele de sărbătoare. Dragi copii, toate orele petrecute de voi pentru pregătire reprezintă un timp câștigat, pentru că azi suntem cu toții aici în casa lui Dumnezeu și El răsplătește fiecare secundă muncită de voi, fiecare lucru frumos”, a mărturisit doamna profesoară Marilena Ciucur.
„Ziua aceasta nu este doar un concurs, ci a devenit o sărbătoare prin tot ceea ce am auzit. Toaca este cumva specifică românilor pentru că românul a fost mereu atașat de pădure, de lemn. Și lemnul pentru noi nu a fost doar un material folosit la construcții sau pentru foc. De multe ori, în mâinile omului, lemnul a prins viață. Vedeți, în biserică, pictura este completată de mobilierul bisericii, de străni, de tetrapoade, toate sunt făcute din lemn. Și vedem câtă frumusețe poate să scoată omul dintr-o bucată de lemn care în aparență nu reprezintă mai nimic. Dacă-l dai în mâinile unui om priceput, scoate din el frumuseți negândite. La fel, iată și dintr-o bucată de lemn, cu două ciocănele, câtă frumusețe pentru suflet poate să iasă din mâinile unui om mai mare sau unui copilaș dacă-și dă un pic de osteneală”, a concluzionat pr. prof. Ionuț-Ștefan Apetrei, protopop al Protopopiatului Dorohoi.
Felicităm pe toți participanții și îndrumătorii lor și mulțumim Sectorului de misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, partenerilor – Seminarul Teologic din Dorohoi, Școlile gimnaziale din Dimăcheni, Corlăteni și Broscăuți, media TCS Broscăuți prin domnul Costel Timofte, pr. Ionuț Crețu, dlu. Ciobanu Cătălin, preoților din parohiile cercului misionar, colaboratorilor, ostenitorilor și tuturor celor care au făcut posibilă desfășurarea în bune condiții a evenimentului. (Pr. Vasile-Ionuț Crețu, Pr. Cosmin-Constantin Pristavu) FOTO

Ne întrebăm, de multe ori, astăzi, dacă furtul mai este considerat păcat sau este considerat, a fi, o ,,virtute a băieților deștepți”!
Auzim, din ce în ce mai des, vorbindu-se de cei care s-au deprins cu ,,năravul furatului” și care, nu numai că nu au mustrări de conștiință, dar se și doresc a fi exemple de urmat, îmbrăcând fapta lor în hainele, boite, ale lucrului bine… realizat.
Dar, așa cum zice românul neaoș – ,,ne înșelăm, furându-ne unul altuia căciula de pe cap” și că ,,apa de ploaie nu ține mult”.
De ce? Pentru că Dumnezeu a poruncit, de mult, în Legea Veche, zicând: ,,Să nu furi!” (Ieșirea 20,15), continuând cu ,, Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!” (Ieșirea 20,17).
Mântuitorul, îi spune tânărului bogat că trebuie să păzească poruncile pentru a intra în rai: ,,El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb” (Matei 19,18), iar Sfântul Apostol Pavel la fel spune: ,,Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.”(I Corinteni 6,10).
Știm că Dumnezeu a rânduit ca omul să muncească și să-și câștige pâinea cu sudoare. A respecta dreptul și munca altuia este o lege dumnezeiască, nu o mentalitate și o practică învechită! Tâlharul, căruia îi este lene să muncească cinstit și care plin de lăcomie se repede asupra altora ca să-i prade, umblă în întuneric și nu mai are adevărul în el.
,, Şi el mi-a tâlcuit: „Acesta este blestemul care se răspândeşte peste faţa a tot pământul, căci orice fur va fi nimicit de aici şi orice om care jură strâmb va fi pierdut. I-am dat drumul„, zice Domnul Savaot, „şi se va duce în casa furului şi în casa celui care jură strâmb pe numele Meu şi va rămâne în ea şi va nimici lemnele şi pietrele ei„(Zaharia 5,3-4).
Nimic nu este ascuns, care să nu se descopere de Dumnezeu!
Părintele Nicolae Hodoroabă spunea prin 1923, într-o broșură despre păcatul furtului, cuvinte care se potrivesc și astăzi: ,,năravul furatului s-a legat, astăzi, ca scaiul de oaie, de mulți dintre noi și tare nu-i bine” și tot el enumeră urmările acestui păcat:

,,Cel ce fură se deprinde cu lenea.
Cel ce fură duce la gură îmbucătură străină, pe care o îmbucă cu noduri.
Cel ce fură își atrage asupră-i blestemul oamenilor, care-l ocolesc ca pe o dihanie.
Cel ce fură, suferă de la oameni: rușine, ocară și bătăi.
Cel ce fură, după ce îi judecat și condamnat, îi ținut la gros legat, la un loc cu criminalii.
Cel ce fură, își face și tovarăși; deci, duce și pe alții la pierzanie.
Cel ce fură, își pierde vremea umblând după furat, întocmai ca lupul după oi.
Cel ce fură își necinstește casa.
Cel ce fură se urăște pe sine, căci își osândește sufletul.
Cel ce fură, nu lasă în urma lui după moarte, decât sărăcie în casă și în suflet, dar și un nume urât.”
Ce trebuie făcut atunci?

,, Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.”(Efeseni 4,28).
La pocăință dar, cât mai este timp, pentru că ,,pâinea de furat, aduce blestem greu după dânsa și merge pe gât cu noduri”. (Pr. Budacă Teodor Cătălin)