Relația cu părinții este una dintre cele mai profunde și complexe legături ale vieții noastre. Chiar dacă uneori părinții au greșit – fie din lipsă de maturitate, fie din propriile lor traume –, iertarea lor este esențială pentru eliberarea sufletului nostru. Iertarea nu înseamnă negarea durerii, ci un proces conștient de vindecare și de regăsire a păcii interioare.
Copiii care percep abandonul, nesusținerea și puțină iubire din partea părinților
Mulți copii cresc cu sentimentul că nu au fost suficient de iubiți sau că părinții lor nu au fost prezenți așa cum și-ar fi dorit.
✔ Separarea timpurie – Dacă au fost duși la creșă, cămin sau la bunici, pot resimți un sentiment de abandon, chiar dacă părinții au făcut acest lucru din necesitate.
✔ Atenție condiționată de performanță – Copiii care simt că sunt iubiți doar când reușesc pot dezvolta o rană profundă de insuficiență și nesiguranță.
✔ Împlinirea viselor părinților – Dacă au fost forțați să urmeze o carieră sau un drum de viață care nu era al lor, pot simți că identitatea le-a fost negată.
În astfel de situații, iertarea înseamnă să înțelegem că și părinții au fost influențați de propriile lor temeri și limitări. Ei poate au oferit ceea ce au știut, chiar dacă a fost insuficient.
Copiii care au trecut printr-o traumă
✔ Abandonul și separarea – Copiii lăsați în grija altor persoane sau crescuți fără un părinte în urma divorțului pot trăi cu sentimentul că nu sunt demni de iubire.
✔ Violența și dependențele părinților – Copiii crescuți într-un mediu violent sau cu părinți dependenți (alcool, droguri, jocuri de noroc) trăiesc cu frică, rușine și nesiguranță, dezvoltând adesea dificultăți în relațiile lor de mai târziu.
Iertarea nu înseamnă să spunem că aceste lucruri au fost corecte, ci să ne eliberăm de puterea pe care ele o au asupra sufletului nostru.
Taina iertării – eliberare pentru copii și părinți
✔ Iertarea este o eliberare, nu o justificare – Nu trebuie să minimizăm suferința noastră, dar nici să rămânem prizonierii ei.
✔ Dumnezeu ne cheamă să iertăm – „Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta” (Matei 6:14).
✔ Iertarea nu înseamnă resemnare – Putem ierta fără să mai acceptăm abuzul sau relațiile toxice.
✔ Părinții noștri au fost și ei copii – Ei poartă, la rândul lor, răni nevindecate, transmise de generațiile anterioare.
Taina Spovedaniei ne ajută să lăsăm durerea la picioarele lui Hristos și să primim harul care ne vindecă.
Terapia psihologică și spirituală – cum ajută?
✔ Terapia psihologică ne ajută să înțelegem traumele copilăriei și să ieșim din tiparele nesănătoase.
✔ Rugăciunea și iertarea ne dau puterea să ne ridicăm deasupra suferinței și să vedem viața dintr-o perspectivă duhovnicească.
✔ Vindecarea nu este doar mentală, ci și sufletească – Uneori, sufletul are nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a putea ierta.
Dacă durerea este profundă, e bine să cerem ajutor – de la duhovnic, de la un terapeut sau de la oameni de încredere.
Prezentul este clipa când putem ierta
✔ Nu mai putem schimba trecutul, dar putem schimba relația noastră cu trecutul.
✔ Fiecare clipă în care ne agățăm de resentimente este o clipă pierdută pentru pacea sufletului nostru.
✔ Putem alege să iertăm astăzi, chiar dacă sufletul nostru încă doare – iertarea este un proces, nu un act instantaneu.
Când iertăm, nu îi schimbăm pe părinți, dar ne schimbăm pe noi – ne eliberăm și putem merge mai departe cu sufletul ușor.
Să reținem
✔ Iertarea nu înseamnă justificare, ci eliberare de durerea trecutului.
✔ Părinții noștri au greșit, dar și ei sunt rezultatul propriilor traume și neajunsuri.
✔ Dumnezeu ne cheamă să iertăm, pentru ca noi să fim liberi și să nu ducem mai departe lanțul durerii.
✔ Vindecarea vine prin Spovedanie, rugăciune, dar și prin înțelegerea emoțiilor noastre.
✔ Prezentul este momentul în care putem alege să nu mai fim prizonierii trecutului. „Doamne, dă-mi puterea să iert, așa cum și Tu mă ierți pe mine.” Iertarea este darul pe care ni-l facem nouă înșine!
Slova Creștină de Dorohoi 