martie 2025 – Pagina 17 – Slova Creștină de Dorohoi

Resurse Pro-Vita

Pancarte, afișe

https://drive.google.com/drive/folders/1JWlxvQYifHpWKYbegH13FokxemLlnMlA?usp=sharing

Filmul „Alegerea lui Alison” redă frământările prin care trece o tânără în criză de sarcină, într-un dialog al conștiinței ei cu Dumnezeu, chiar în sala de așteptare a unei clinici de avorturi, până ce alege să respingă avortul și să nască copilul.

Încercările lui Matei
https://drive.google.com/drive/folders/1-ZIvwaulRws0Zpqd8U0tw54Sgzxfbt7J?usp=drive_link

Jurnalul unui copil nenăscut

https://images.app.goo.gl/VH43bLNMLPFNcNdt9

Imagini necenzurate

Avortul – imagini necenzurate

Prima săptămâna a Postului mare

Tema primei zile de post: Regele David și pocăința lui

Regele David este un exemplu viu al felului în care un om ales de Dumnezeu, înzestrat cu har și calități deosebite, poate cădea în păcat, dar și cum pocăința adevărată îl poate readuce pe calea cea bună.

David – ales, dar nu scutit de ispită

David nu a fost doar un rege puternic, ci și un om după inima lui Dumnezeu. Cu toate acestea, el s-a confruntat cu tentațiile lumii și a căzut în păcate grave:

Desfrânarea – relația nelegiuită cu Batșeba;

Uciderea – punerea la cale a morții soțului ei, Urie;

Minciuna și înșelătoria – încercarea de a ascunde păcatul său.

David nu a rămas însă în păcat, ci l-a conștientizat și s-a pocăit profund. Psalmul 50 (Miserere) este expresia durerii sale pentru păcat și dorința sinceră de îndreptare.

Creștinul și asemănarea cu regele David

Fiecare creștin se regăsește în povestea lui David:

Ales de Dumnezeu – prin chipul lui Dumnezeu pe care îl poartă și prin botez, fiecare creștin este chemat la demnitate regală și sfințenie.

Căzut în păcat – tentațiile lumii ne pot abate de la calea cea dreaptă, iar păcatul slăbește legătura cu Dumnezeu.

Vindecat prin pocăință – întoarcerea sinceră la Dumnezeu prin căință, rugăciune și post readuce harul pierdut și restaurează demnitatea noastră spirituală.

Asumarea consecințelor păcatului

David nu a fost pedepsit direct de Dumnezeu, dar a trăit consecințele propriilor păcate. A acceptat necazurile și durerile vieții cu răbdare, înțelegând că ele sunt un mijloc de purificare, nu o condamnare.

La fel, creștinul care se pocăiește nu trebuie să vadă suferința ca o pedeapsă divină, ci ca o oportunitate de a se apropia mai mult de Dumnezeu. Pocăința autentică nu înseamnă doar regret, ci și transformare – o schimbare reală a inimii și a vieții.

Concluzie

Începerea postului este o ocazie de a reflecta asupra propriei vieți și de a urma exemplul lui David:

Să recunoaștem păcatele fără să ne ascundem de ele.

Să ne asumăm responsabilitatea pentru ele.

Să cerem iertare și să ne îndreptăm prin post, rugăciune și fapte bune.

Așa cum David a fost restaurat prin pocăință, la fel și noi suntem chemați să ne întoarcem la Dumnezeu în această perioadă a Postului Mare.

Tema pentru a doua zi de post: Iacob și lupta cu Domnul

Iacob este un personaj biblic complex, un om al căutării, al luptei și al revelației. Viața lui reflectă profund căutarea noastră spirituală, lupta interioară pentru binecuvântare și descoperirea lui Dumnezeu în inimile noastre.

Cine este Iacob și de ce l-a preferat Dumnezeu?

Iacob este fiul lui Isaac și nepotul lui Avraam, purtătorul promisiunii divine. Deși viața lui a fost marcată de încercări și greșeli, Dumnezeu l-a ales pentru că avea o dorință profundă de a primi binecuvântarea Lui. Iacob nu era perfect, dar avea un suflet dornic să se apropie de Dumnezeu. Aceasta ne arată că nu perfecțiunea ne face vrednici de har, ci dorința sinceră de a ne întoarce la El.

Lupta lui Iacob cu Domnul – ce înseamnă?

Într-un moment crucial din viața lui, Iacob s-a luptat o noapte întreagă cu un misterios om-Dumnezeu (Îngerul Domnului) la Peniel (Geneza 32, 24-30). Această luptă simbolizează:

Lupta noastră interioară pentru a-l găsi pe Dumnezeu. Credința nu vine fără efort, ci presupune confruntarea cu propriile frici, păcate și slăbiciuni.

Dorul omului de binecuvântare. Iacob nu a renunțat la luptă până nu a primit binecuvântarea, la fel cum și noi suntem chemați să perseverăm în căutarea lui Dumnezeu.

Transformarea sufletului. După această luptă, Iacob primește un nou nume – Israel („Cel ce luptă cu Dumnezeu”) – semn că a devenit un om nou. La fel, orice căutare autentică a lui Dumnezeu ne transformă profund.

Scara lui Iacob și altarul – simboluri pentru sufletul nostru

Într-un alt moment al vieții sale, Iacob are o viziune în care vede o scară care urcă până la cer, pe care îngerii urcă și coboară (Geneza 28, 10-17). Aceasta este o revelație profundă despre legătura dintre cer și pământ, dintre sufletul omenesc și Dumnezeu.

Scara lui Iacob poate fi văzută ca un simbol al creșterii spirituale, al treptelor pe care sufletul trebuie să le urce spre Dumnezeu prin rugăciune, post și fapte bune. Fiecare pas în credință ne ridică mai aproape de El.

Altarul pe care Iacob îl ridică reprezintă consacrarea inimii noastre ca loc de întâlnire cu Dumnezeu. Așa cum el a făcut din Betel un loc sfânt, noi suntem chemați să facem din inimile noastre un altar viu.

Lupta noastră cu Dumnezeu – căutarea interioară

Iacob s-a luptat fizic și spiritual cu Dumnezeu, dar fiecare om duce o luptă interioară în căutarea Lui. Această luptă poate lua mai multe forme:

Lupta cu îndoiala și fricile noastre. Uneori, ne întrebăm dacă Dumnezeu ne aude sau dacă ne iubește cu adevărat.

Lupta cu voința noastră. Uneori, nu vrem să renunțăm la ceea ce ne ține departe de Dumnezeu.

Lupta cu păcatul și slăbiciunile. Ne dorim să fim mai buni, dar adesea simțim că suntem trași înapoi de propriile noastre greșeli.

Această luptă nu este una împotriva lui Dumnezeu, ci o confruntare a sufletului cu sine însuși pentru a ajunge la adevărata credință și iubire.

Scara și altarul inimii – revelația interioară

Postul este un timp al luptei spirituale, dar și al revelației. În această perioadă, suntem invitați să descoperim scara interioară către Dumnezeu și să transformăm inimile noastre într-un altar al prezenței divine.

Scara către cer este rugăciunea, postul, smerenia, iertarea. Prin acestea, urcăm treaptă cu treaptă spre Dumnezeu.

Altarul inimii este locul unde Dumnezeu se poate odihni în noi. Dacă ne curățim sufletul de zgomotul lumii și de păcate, vom simți prezența Lui mai profund.

Concluzie – Ce învățăm din viața lui Iacob?

Dumnezeu nu caută oameni perfecți, ci oameni care Îl caută sincer.

Lupta spirituală face parte din apropierea noastră de Dumnezeu; nu trebuie să ne descurajăm.

Postul este un timp în care ne luptăm cu noi înșine, dar și un timp de revelație interioară.

Scara lui Iacob ne arată că există o cale spre cer, iar altarul inimii ne amintește că Dumnezeu vrea să locuiască în noi.

În această a doua zi de post, suntem chemați să reflectăm: Care este lupta mea interioară? Ce trepte ale scării mele sufletești am urcat? Este inima mea un altar al prezenței lui Dumnezeu? (Pr. Elidor Pintili)

Moștenitorii Centenarului, pe urmele părintelui Cleopa

FOTO

Vineri, 28 februarie 2025, tinerii din grupul parohial „Luminătorii” de la parohia „Nașterea Maicii Domnului” Broscăuți îndrumați de pr. Crețu Vasile Ionuț, împreună cu cei din grupul „Prietenii Sfinților Împărați” de la parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Broscăuți sub îndrumarea pr. Pristavu Cosmin Constantin, au pornit într-un pelerinaj de suflet, intitulat „Pe urmele părintelui Ilie Cleopa”.

Această activitate face parte din proiectul catehetic „Tinerii de azi – moștenitorii Centenarului”, cu care tinerii din cele două parohii s-au înscris la Concursul Naţional Catehetic din Anul omagial 2025 „Mărturisirea jertfelnică a dreptei credinţe – moştenirea unui secol de Patriarhat pentru copii şi tineri”.
Pelerinajul a început cu un scurt popas la Crescătoria de zimbri de la Neamț, unde tinerii s-au bucurat de frumusețea naturii și au admirat rarele exemplare de zimbri, simboluri ale măreției și statorniciei. Apoi, pașii lor s-au îndreptat către Schitul Vovidenia, loc de liniște și reculegere, unde părintele arhimandrit Mihail Daniliuc le-a vorbit despre istoricul schitului și despre marile personalități care au viețuit aici: Mitropolitul Visarion Puiu și scriitorul Mihail Sadoveanu. Copiii au fost încântați să afle detalii despre trecutul acestui loc binecuvântat. Fiind aproape de Mănăstirea Neamț, tinerii pelerini au aflat lucruri noi despre Sfântul necunoscut și despre Icoana făcătoare de minuni care se află aici.
Spre prânz, tinerii au pășit cu emoție în biserica mănăstirii Sihăstria, simțind încă de la intrare liniștea profundă și duhul de rugăciune al locului. Pentru mulți dintre ei, a fost prima dată când au ajuns aici, iar impresiile au fost copleșitoare. În chilia părintelui Ilie Cleopa, fiecare obiect păstrat – de la metaniile tocite de rugăciune până la cărțile vechi și hainele simple – le-a vorbit despre viața aspră, dar plină de har a marelui duhovnic. Candelele ce ardeau tainic la fiecare mormânt din „Grădina cu sfinți” i-au impresionat profund, iar liniștea de acolo i-a făcut să înțeleagă că locul acela este unul special, în care rugăciunea și sfințenia au lăsat urme adânci.
Pentru a se pregăti de acest pelerinaj, tinerii au primit o temă specială: fiecare a lecturat câte un volum din colecția „Ne vorbește părintele Cleopa”, notând îndemnuri și sfaturi din cuvântările acestuia. Unii dintre ei au transpus aceste gânduri în versuri, reușind să îmbine spiritualitatea cu talentul literar.

„Prin munți de taină, la Sihăstrie,
Un glas răsună, plin de iubire,
Părintele Cleopa ne învață blând,
Despre credință și despre gând.

De lăsatul secului ne-a grăit,
Cu blânde cuvinte, cu duh liniștit,
Să nu părăsim rugăciunea fierbinte,
Că-n ea se ascund comori sfinte.

Să-l ascultăm, să-l prețuim,
Cu dragoste sfântă să-l pomenim,
Că-n slovele sale, de sus dăruite,
E viață, lumină și căi mântuite.”(Cezara, 18 ani)

La finalul zilei, și-au așternut impresiile despre această experiență deosebită, descoperind cât de actuală și vie rămâne învățătura marelui duhovnic:
„Am pornit la drum cu rugăciunile de dimineață, ceea ce a trezit în interiorul sufletului meu multă liniștite și acel sentiment de „acasă”. Mi-am încărcat sufletul de iubire și liniște la fiecare mănăstire. După acest pelerinaj mă simt împlinită, liniștită sufletește și conștientizez încă o dată că sunt înconjurată de oameni calzi, blânzi, cu multă iubire și credință în suflet și pentru toate astea îi mulțumesc lui Dumnezeu, deoarece după cum bine știți, mereu El ne ghidează și ne plantează pe drumul vieții noastre persoane cu suflet bun, îndrumători și mentori ce contribuie sufletului nostru. Mulțumesc părintelui Crețu Ionuț și părintelui Pristavu Cosmin, pentru această oportunitate de a participa la un pelerinaj, în care am pășit și ne-am apropiat mai mult de Sfinți și de frumusețile pe care Dumnezeu ni le-a lăsat pe pământ.”(Camelia, 19 ani)
„Astăzi împreună cu părintele Ionuț și părintele Cosmin și mai mulți tineri din satul meu,am pronit în primul pelerinaj din viața mea. Am fost încântat de frumoasele locuri pe care le-am vizitat. Mi-a plăcut ziua de astăzi deoarece am descoperit locuri noi: Zimbrăria, Mănăstirea Sihăstria, Grădina cu Sfinți. Mulțumesc tuturor pentru acest pelerinaj.”(Darius, 9 ani)
„Vizita la mănăstirea Sihăstria a fost o experiență deosebită, plină de liniște și spiritualitate. Grădina cu sfinți m-a impresionat profund, fiecare colț fiind o dovadă a credinței celor care au trăit și s-au rugat acolo. Am simțit o legătură specială cu natura și cu istoria acestui loc sacru, care ne-a oferit ocazia de a reflecta asupra valorilor spirituale. Întreaga zi a fost o călătorie de descoperire și inspirație, care ne-a îmbogățit sufletește.”(Alesia, 12 ani)
„Mi-am dorit dintotdeauna să simt ca aparțin unui grup. În timp, descoperindu-L pe Dumnezeu, am realizat ca locul meu e printre oamenii care Îi urmează calea. Am fost mereu motivată de acest verset: „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” și l-am pus în suflet ca propria mea ancoră. Călătoria noastră a început strategic, cred eu. Am pus la bază minunile naturii, amintindu-ne că tot ceea ce este frumos El a creat, de la liniștea codrilor, până la diversitatea viețuitoarelor. Treptat, am pășit și pe la mănăstiri, adevărate dovezi ale iubirii ce provine dintr-o iubire și mai mare. Și dacă tot recunoașteți că ați învățat lucruri noi, nu uitați că a fost posibil datorită eforturilor depuse de „purtători ai luminii creștine” pe parcursul unui secol. Și ghiciți ce, noi le urmăm exemplul! Și sunt mândră de #luminători. Sincere mulțumiri părinților Ionuț și Cosmin pentru atmosferă și inițiativă!”(Flavia, 19 ani)
„Doresc să vă mulțumesc mult pentru experiența minunată de ieri. La Mănăstirea Sihăstria, intrând în Chilia Părintelui Cleopa, m-au fascinat obiectele care i-au aparținut, precum și arhitectura mănăstirii. În Grădina cu Sfinți am simțit prezența Părintelui Cleopa aproape de noi! Sunt recunoscătoare Părintelui Ionuț și Părintelui Cosmin!A fost minunat!”(Delia, 14 ani)
„Mănăstirea Sihăstria și Schitul Vovidenia sunt locuri foarte liniștite și frumoase, unde oamenii merg ca să se roage și să se reculeagă. Mi se pare că aceste locuri au o atmosferă aparte, care te face să te simți mai aproape de Dumnezeu. Schitul Vovidenia mi s-a părut interesant și pentru că Mihail Sadoveanu a scris acolo câteva dintre cărțile lui. Cred că liniștea și natura din jur l-au inspirat foarte mult. Mi-ar plăcea să vizitez din nou aceste locuri, pentru că sunt perfecte pentru a te relaxa și a scăpa de agitația de zi cu zi.” (Angelina, 15 ani)
„Pe mine m-a impresionat Schitul Vovidenia deoarece această biserică are o istorie interesantă , în această biserică m-am simțit protejată. Am rămas cu informații folositoare despre biserică dar și despre Mihail Sadoveanu.”(Amalia, 13 ani)
„Astăzi am descoperit o liniște cum rar întâlnești – nu doar absența zgomotului, ci o pace care pătrunde adânc în suflet. La Sihăstria timpul nu mai aleargă, ci curge lin, ca o rugăciune nesfârșită. În tăcerea aceea vie, am simțit cum gândurile se limpezesc, cum sufletul se odihnește și cum, pentru o clipă, lumea întreagă pare mai aproape de cer.”(Cezara, 18 ani)
„Mănăstirea Sihăstria nu este doar un loc pe care îl vizitezi, ci unul pe care îl trăiești. A fost o experiență de suflet, pe care aș repeta-o oricând.”( Alexia, 17 ani)
„Mănăstirea Sihăstria este un loc deosebit, plin de liniște și frumusețe, unde sufletul găsește pace și împlinire. Mă simt binecuvântată pentru că am avut ocazia să vizitez acest loc sacru, unde rugăciunile și liniștea muntelui îți umplu inima de lumina divină. Fie ca mănăstirea să continue să fie un refugiu pentru toți cei care caută pacea sufletului și apropierea de Dumnezeu!”(Ștefania, 15 ani)
Părintele Ilie Cleopa a fost un adevărat mărturisitor al credinței în vremuri grele, un om al rugăciunii și al smereniei, care a știut să mențină aprinsă flacăra Ortodoxiei în sufletele credincioșilor. Tinerii au înțeles, prin acest pelerinaj, că jertfa și dăruirea sunt esențiale în viața unui creștin și că, prin credință, orice obstacol poate fi depășit.
Această zi deosebită a întărit legăturile dintre participanți și i-a inspirat să aprofundeze moștenirea spirituală pe care înaintașii ne-au lăsat-o. Pelerinajul „Pe urmele părintelui Cleopa” a fost nu doar o călătorie fizică, ci și una sufletească, spre înțelegerea profundă a dreptei credințe și a mărturisirii jertfelnice.
Mulțumim celor care au contribuit la buna desfășurare a acestui pelerinaj, Primăria și Consiliul local Broscăuți și TCS Media Broscăuți. (pr. Ionuț Crețu/pr. Cosmin Pristavu)