Lună: martie 2025

Eveniment sau trăire?Marșul pentru Viață

FOTO

Duminică, 30 martie 2025, în Protopopiatul Dorohoi, a avut loc Marșul pentru Viață, un moment de bucurie și speranță pentru întreaga comunitate.
Mai mult decât un simplu eveniment, acest marș este o mărturisire a iubirii pentru viață, un prilej de solidaritate, conștientizare și recunoștință pentru darul oferit de Dumnezeu: copilul și mama. Ni se vorbește adesea despre valoarea acestora, dar astăzi am transformat cuvintele în fapte, arătând că împreună putem fi o comunitate puternică, un far de lumină și speranță pentru viitor.

Un oraș colorat de bucurie și credință
Evenimentul a fost organizat de către Departamentul Pro Vita al protopopiatului, în colaborare cu ATOR Dorohoi, care au reușit să însuflețească orașul și să aducă zâmbete pe fețele participanților prin creativitatea și entuziasmul lor.
Copiii dorohoieni s-au bucurat de ateliere diverse, de la dans și muzică folk, la jocuri interactive și scrisori pline de suflet, toate având un mesaj clar: “Fiecare OM contează.” Pe parcursul acestor momente, ne-am oprit pentru a admira cea mai mare minune – viața însăși, reflectată în puritatea și râsetele celor mici.

O zi a comuniunii și mărturisirii
Marșul a fost îmbogățit de prezența voluntarilor Departamentului Minorități al Arhiepiscopiei Iașilor, care au adus un plus de profunzime prin răspunsurile date la Sfânta Liturghie și prin amplasarea unui cort informativ, unde au împărtășit cu drag din misiunea și activitățile lor.
Printre participanți s-au numărat și foști membri ai ATOR Dorohoi, seminariști, dar și coordonatori ai Marșului pentru Viață din anii trecuți, toți uniți de aceeași credință și dorință de a mărturisi sfințenia și frumusețea vieții.
Fiecare zi – o mărturie pentru viață
Anul acesta, tema evenimentului a fost “Fiecare OM contează.” Însă acest mesaj nu trebuie să fie doar un slogan al unei zile, ci un principiu de viață.
Să nu uităm că fiecare copil adus pe lume este o binecuvântare, fiecare mamă este un purtător de lumină, iar fiecare dintre noi este chemat să fie mărturisitor al vieții, nu doar într-o zi anume, ci în fiecare zi.
Astăzi am mărșăluit pentru viață, dar să ne trăim fiecare zi ca o sărbătoare a acestui dar neprețuit! (Adelina Rotariu-voluntar media- departamentul Minorități și subcoordonator ASCOR IAȘI)

Prima monografie a Șendriceniului

„În anul 1923 am luat iniţiativă editării unei broşuri cu istoricul acestui loc. Între mine şi renumitul slavist Gh. Ghibănescu s-a purtat o corespondență fructuoasă, iar rezultatul datelor pe care le-am furnizat a fost apariţia volumului Șendricenii, sub semnătura acestuia”… Această mărturisire aparține profesorului Constantin N. Iancu – întemeietorul și directorul Școlii Normale de la Șendriceni – cel care face așadar primele demersuri pentru a se scrie o monografie a Șendriceniului. (Prof. Ghibănescu Gheorghe – autorul monografiei)

Ghibănescu Gheorghe (1864-1936) – istoric de renume al țării, filolog, membru al Academiei Române, senator.

A elaborat numeroase studii istorice de localități (Iași, Vaslui, Drânceni, Ferești, Roșiești ș.a) și despre personalități istorice (Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihail Kogălniceanu, Al. I. Cuza ș.a) publicate în diferite reviste ale vremii („Arhiva societății literare din Iași”, „Gheorghe Lazăr”, „Sara”, „România Ilustrată” ș.a.). A editat revistele istorice „Theodor Codrescu” și „Ioan Neculce”.

Impresionantă este seria de studii și documente „Surete și izvoade”, apărută în nu mai puțin de 25 de volume, între 1906-1929 și care cuprinde peste 70 000 de documente. Prof. Ghibănescu este autorul a trei monografii care privesc zona Dorohoiului și anume: Monografia orașului Dorohoi (1924), Monografia Șendriceniului (1925) și Monografia Pomârlei (1929).

Epistola autorului

În loc de prefață, autorul a scris o epistolă prin intermediul căreia se arată recunoscător față de toți cei care au ajutat la apariția acestui volum:

„Iubite domnule Iancu,

Ai prilejuit pentru literatura istorică, în genere, și în special pentru povestea moșiei Șendricenilor, unde se află așezată Școala Normală, pentru care ți-ai închinat toată vlaga tinerețelor dumitale, un monument nepieritor, care va sluji de pildă și altora. În lucrarea ce am consacrat-o pentru cunoașterea urzirei vieții românești pe văile apelor Lăbușcăi, a Buhaiului și a Ghiliei, mi-ai dat îndemnul de a lega pe baza documentelor istorice, o poveste adevărată, care arată câte energii vechi românești s-au perindat la valorificarea rodului pământului, unde azi se înalță așa de mândră Școala Normală, ce ești chemat a o conduce cu vrednicie, ca unul care ai fost factorul principal la urzirea ei și primul ei director. Așezământul nou ce-l conduci își va lega povestea sa în viitor cu numele tău, după cum, satul Șendricenilor își leagă povestea de întemeietorul său, Șendrică din neamul Tolocico, care arată că a păstorit și condus averile sale hrănite în jurul Ozerului Dorohoiului, de care și-a legat numele în satul de mai apoi Șendricenii, iar dumneata vrednic apostol sufletesc al neamului, ai pus bazele acestui așezământ de cultură românească, ce slujește puternic la reînvierea sufletului românesc la masele mari naționale din încercatele regiuni ale raialei Hotinului și ale părților de miază noapte ale Bucovinei de peste Prut, din ținutul vechi al Cernăuțiului, dinspre Pocuția lui Alexandru cel Bun și a Mușatinilor, așa de copleșite de năvalnicile și înstrăinătoarele colonii de ruteni.

Eu am reînviat povestea pământului românesc; tu reînviezi sufletul românesc, în acest fericit și încântător colț al țării. Mulțumesc prin tine comitetului școlar al Școlii Normale, care s-a grăbit să ajute cu banii săi la publicarea acestui volum, o verigă prețioasă din lungul șir de volume ale Suretelor mele. Iar tu primește din partea mea ca coleg și moș, îmbrățișări de adâncă iubire, ce-ți păstrez.Huși, 30 iulie 1925”.

100 de ani de la apariția monografiei

Publicarea monografiei a fost facută sub auspiciile Comitetului școlar al Școalei Normale de învățători „Alexandru Vlahuță” din comuna Șendriceni (Dorohoi), lucru menționat și pe pagina de titlu.

Volumul a fost intitulat „Surete și Izvoade (vol. XIV). Șendricenii – Dorohoi” și a văzut lumina tiparului la editura Atelierele Zanet Corlățeanu din Huși, în anul 1925.

Conferințele Postului Mare în Protopopiatul Dorohoi

În această „primăvară duhovnicească a sufletelor”, care este Postul cel Mare, Protopopiatul Dorohoi, în colaborare cu Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob”, a organizat două conferințe în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Dorohoi.
Invitații serilor duhovnicești au fost: Pr. Prof. Ioan Antistescu, în ziua de 11 martie 2025, care a susținut conferința cu titlul „Ortodoxia, darul lui Dumnezeu pentru poporul român”, și părintele arhimandrit Mihail Daniliuc, egumenul schitului Vovidenia-Neamț, în ziua de 26 martie 2025, cu prelegerea „Maica Domnului, paradigmă pentru mamele creștine”.

În prima conferință, părintele profesor Ioan Antistescu a subliniat faptul că:
„Doar credința aduce după ea și harul lui Dumnezeu, care este o energie sau o putere care izvorăște din Dumnezeu și ne potențează, ne întărește sufletul pentru a săvârși faptele cele bune. Credința este cea care presupune de la sine faptele bune. Dacă ești credincios, nu te poți comporta ca un necredincios.
…Găsindu-mă în mijlocul dumneavoastră, parcă îmi întăresc propria credință, pentru că mă simt legat de domniile voastre prin faptul că mărturisim aceeași credință. De aceea, nu am cum să mă simt străin, izolat și bolnav. Sunt un om împlinit prin Biserică, prin Biserica noastră ortodoxă, care este un dar al lui Dumnezeu pentru poporul român.”

În cea de-a doua seară duhovnicească, părintele arhimandrit Mihail Daniliuc, vorbind despre Maica Domnului, menționa că:
„Sfânta Fecioară Maria nu reprezintă doar aspectul biologic sau istoric al maternității, ci îmbracă o dimensiune profund teologică și duhovnicească, având rădăcini în Sfânta Scriptură, în învățăturile Sfinților Părinți, dar, desigur, și în teologia ortodoxă contemporană.
…Mamele creștine de astăzi sunt invitate să o imite pe Maica Domnului prin dobândirea de virtuți în raport cu copiii lor. Să cultive rugăciunea și credința, să îndure suferința, nu fatidic, ci asumat, ca o cale către cer, să zidească în credință pe copiii lor și să iubească necondiționat.”

Au fost două seri pline de încărcătură sufletească, cu informații noi și cuvinte pline de înțelepciune, puse la sufletul celor prezenți. S-au adresat întrebări celor doi invitați, întrebări care și-au primit răspunsul, desăvârșind astfel cele două momente care vor rămâne pentru mult timp în memoria colectivă. (Pr. Budacă Teodor Cătălin)