„Mergând Domnul spre Patima cea de bunăvoie”

Cât de profund și în cuvinte puține sintetizează semnificația Săptămânii Patimilor stihirea Laudelor din prima zi a Deniilor: „Mergând Domnul spre Patima cea de bunăvoie”. De bunăvoie merge Domnul spre Cruce, spre judecată nedreaptă, spre osânda cea nemeritată pe care o vestește Apostolilor Săi mai dinainte: „Iată ne suim în Ierusalim, şi Se va da Fiul Omului precum scrie pentru Dânsul”.

Ce emoții sau ce sentimente ar trebui să ne cuprindă pe noi în aceste zile? Ce am mai putea face noi acum? „Să venim dar şi noi cu gânduri curate, să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim; şi pentru Dânsul să murim faţă de plăcerile lumeşti, ca să şi vieţuim împreună cu Dânsul” Adică?? Să ne curățim sufletește și „cu gânduri curate” să alergăm la Domnul care merge spre Patimă, să ne răstignim adică să murim față de toate grijile și plăcerile lumii acesteia ca să putem să fim împreună cu El, „să viețuim împreună cu Dânsul” sau mai exact ca El să viețuiască în noi!