
Adevărul poate să doară? Nu! Absența lui, da! Mai ales atunci când zilnic cineva îți aduce aminte de starea mincinoasă și întunecoasă în care te complaci, în care te scufunzi și încet nu mai poți să ieși.. și așa ajungi să zici că adevărul poate să rănească? Atunci când ajungi să te consideri îndreptățit să faci ce îți poftește inima, fără să o mai înfrânezi trecându-o prin sita sau filtrul rațiunii…
Oare merită să mori pentru adevăr? Adevărul ne va face liberi spune filosoful… dar nu este prea explicit în ce privește ”prețul” care trebuie plătit pentru această libertate. Sfântul Ioan Botezătorul este exemplu pentru toți cei care mai cred în adevăr, pentru toți care iubesc adevărul, pentru toți care vor să mărturisească adevărul..
Pustnic, retras departe de oameni și de zbuciumul lumii, cu o viață petrecută într-o ”aspră” nevoință, unii l-ar cataloga drept un inadaptat la standardele necesare viețuirii omenești… Și? Și tocmai această inadaptabilitate îl face incomod pentru cei din vremea lui! Cine aprinde o făclie și o pune sub obroc? Care ar mai fi menirea făcliei s-o ții ascunsă? Ea trebuie așezată într-un loc unde să împărtășească din lumina ei câtor mai mulți din jurul ei! Lumina dăruită prin jertfa proprie aduce lumină chiar și în cele mai întunecate și greu accesibile cotloane ale inimii…
Sfântul Ioan a fost incomod pentru mulți din vremea lui dar și pentru mulți din vremurile pe care le trăim. Incomod, ”inadaptat”, cu un gust vestimentar ”ieșit din comun”, cu un stil de viață incomprehensibil pentru mulți din monahii de azi dar și o ”gură mare” care nu a putut fi închisă nici măcar de ascuțișul sabiei! Ar fi putut să tacă.. de ce oare nu a tăcut? De ce nu s-a uitat în altă parte? Oare nu știa că celor care au putere nu le place să le spui adevărul gol goluț și mai ales în public? Cred că știa.. și de ce nu a ales înțelepciunea tăcerii? Cum zice altă vorbă din popor: Dacă tăceai, filozof rămâneai? De ce? De ce Sfinte Ioane nu ai tăcut?
Răspunsul e numai unul: pentru că dacă ar fi tăcut, nu am fi cunoscut Adevărul !
