Lună: septembrie 2025

Pelerinaj pedestru la hramul de toamnă al Mănăstirii Gorovei

FOTO

Cu binecuvântarea lui Dumnezeu și ocrotirea Sfântului Ioan Botezătorul, credincioșii din Dorohoi și împrejurimi au trăit din nou bucuria pelerinajului pedestru la Mănăstirea Gorovei, prilejuit de sărbătoarea Icoanei Sfântului Ioan Botezătorul. Ajuns la cea de-a patra ediție, pelerinajul s-a desfășurat într-o zi blândă și luminoasă de toamnă, adunând laolaltă peste patruzeci de suflete dornice de rugăciune și mărturisire a credinței.

Drumul a început la ceasul prânzului, din fața Catedralei din Dorohoi, unde s-a rostit o rugăciune de binecuvântare pentru pelerini. Cu inimile pline de nădejde, alaiul a pornit la drum, cântând imne și cântări bisericești. Pașii lor s-au transformat astfel într-o rugăciune neîntreruptă, purtată pe cărările ce duc spre mănăstire.

La sosire, oboseala s-a preschimbat în bucurie, odată cu participarea la slujba de priveghere a hramului, unde credincioșii s-au împărtășit din pacea și lumina rugăciunii obștești. Atmosfera sfântului lăcaș a fost întregită de simplitatea și sinceritatea sufletelor care au ales să-L caute pe Dumnezeu prin osteneala drumului.

Un semn al puterii credinței a fost și prezența celui mai vârstnic pelerin, domnul Vasile, în vârstă de 78 de ani, care, cu răbdare și smerenie, a străbătut drumul împreună cu ceilalți credincioși. Exemplul său a fost pentru toți o mărturie vie a statorniciei și a dragostei față de Sfântul Ioan Botezătorul.

Astfel, pelerinajul pedestru de la Gorovei devine o tradiție de suflet, o cale de întărire în credință și un prilej de a uni inimile în rugăciune și dragoste creștină, sub binecuvântarea Celui ce este „Calea, Adevărul și Viața”.(Pr. Marian Iftodi)

Ziua Icoanei – a XXII-a ediție a hramului de toamnă la Mănăstirea Gorovei

FOTO

La Mănăstirea Gorovei din județul Botoșani s-a desfășurat, pe 23 septembrie, cea de-a XXII-a ediție a Zilei Icoanei, sărbătoare instituită începând cu anul 2003, în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul. Data nu este întâmplătoare, ea coincizând cu praznicul Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul așezământului monahal.

Sărbătoarea a început dimineața cu sfințirea cea mică a apei și Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, urmate de Sfânta Liturghie săvârșită în altarul de vară. Protia a fost încredințată Părintelui Arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, unul dintre cei mai apropiați prieteni ai obștii de la Gorovei. În cuvântul de învățătură, pr. Ionuț Ștefan Apetrei, protopop de Dorohoi, a evidențiat personalitatea duhovnicească a Sfântului Ioan, dar și importanța darului vieții, „care începe din clipa zămislirii și reprezintă darul sacru pe care Biserica și fiii ei trebuie să-l mărturisească și să-l ocrotească”. Totodată, părintele a subliniat că „însăși icoana Sfântului Ioan de la mănăstirea Gorovei este o mărturisire despre viață trăită în rânduiala firii binecuvântate de Dumnezeu, care trebuie primită și ascultată cu inima”.

După Sfânta Liturghie, credincioșii au participat la citirea Imnului Acatist al Icoanei făcătoare de minuni, alcătuit de IPS Calinic, pe vremea când era episcop-vicar la Iași. A urmat tradiționalul pelerinaj cu icoana Sfântului Ioan Botezătorul, purtată cu evlavie în procesiune, la care au luat parte sute de credincioși, dintre care mulți copii s-au împărtășit.

Printre participanți s-au numărat și reprezentanți ai autorităților locale, între care primarul comunei Văculești, Sorin Marian Gîngă. La final, pelerinii au primit pachete cu hrană caldă, pregătite de obștea mănăstirii și de credincioșii sprijinitori.

În cuvântul său, Părintele Stareț Teofil, gazda evenimentului, a amintit că această sărbătoare a fost introdusă după modelul marilor tradiții monahale din Grecia și Rusia și că, la Gorovei, ea se desfășoară neîntrerupt de 22 de ani.

Astfel, Ziua Icoanei la Gorovei nu este doar un hram de toamnă, ci o sărbătoare a bucuriei duhovnicești, care continuă să reverse binecuvântări asupra credincioșilor și închinătorilor ce pășesc pragul acestei sfinte mănăstiri.

Întrunirea cercului  misionar „Sfântul Nicolae” din Dorohoi

FOTO


În data de 22.09.2025 a avut loc întrunirea Cercului misionar nr.1 din Dorohoi, gazdă fiind parohia Sf. Dumitru din localitate. Ziua a început cu Sfânta Liturghie săvârșită în sobor de către preoții membri ai cercului, sub protia  părintelui protopop Ionuț Ștefan Apetrei, care, la finalul slujbei a ținut un cuvânt de învățătură credincioșilor participanți, mulțumind de asemenea părintelui paroh Mihail-Bogdan Călinescu pentru găzduire și pentru osteneala pregătirii în bune condiții a întâlnirii.
După Sfânta Liturghie părintele Elidor Pintili de la parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, a susținut tema cu titlul „Harisma cuvântului- Cuvânt cu putere multă”.
Printre multele idei prezentate și dezbătute ulterior de către preoții participanți, menționăm câteva: „Preotul are datoria să rostească cuvântul lui Dumnezeu, să învețe, să mângâie, să îndrume. Dar în același timp trebuie să știe să tacă, să asculte și să lase Duhul Sfânt să lucreze în sufletul celui din fața lui. Cuvintele prea multe pot obosi, iar tăcerea însoțită de prezență și rugăciune poate vindeca mai mult decât un discurs lung. De aceea, discernământul în folosirea cuvintelor și cultivarea tăcerii devin condiții ale autenticității slujirii preoțești.
În viața comunităților monahale sau parohiale, se vede limpede efectul cuvintelor rostite de cel care conduce. Un stareț care își critică mereu frații transmite tensiune și neliniște, iar mănăstirea devine apăsătoare. În schimb, un stareț care rostește cuvinte de laudă și de binecuvântare creează o atmosferă de bucurie și rugăciune. La fel se întâmplă și în familie: cuvintele rostite zilnic definesc atmosfera casei. Prin ele se poate zidi sau se poate distruge.
În cele din urmă, totul se reduce la felul în care cuvântul devine binecuvântare. A binecuvânta înseamnă „a vorbi de bine”. Hristos, modelul nostru, nu a condamnat pe niciun păcătos, ci a rostit mereu cuvinte de ridicare, de iertare și de încurajare. Și totuși, atunci când a fost nevoie să mustre, a făcut-o cu fermitate, dar nu cu jigniri, ci cu cuvânt asumat. În aceasta se află pedagogia divină: cuvântul care mustră dar ridică, care luminează și îndreaptă, dar nu zdrobește.
De aceea, misiunea Bisericii și a fiecărui preot este să învețe arta de a folosi cuvântul și arta de a cultiva tăcerea. Cuvântul să fie mereu adevărat, ziditor și plin de viață. Tăcerea să fie spațiu de ascultare și de rugăciune. Împreună, ele devin cale către cunoașterea lui Dumnezeu și către comuniunea dintre oameni. Cuvântul rostit fără discernământ poate ucide, dar cuvântul rostit din Duhul lui Dumnezeu devine viață și lumină. Iar acolo unde cuvântul se oprește, tăcerea devine rugăciune și revelație.”
Întâlnirea s-a finalizat cu analiza mai multor învățături desprinse din referat, fiecare preot aducându-și aportul prin trăirile și experiențele acumulate în viața pastorală. ( pr. Cătălin Budacă )