Am poposit luna trecută câteva zile în București… Am fost cu familia să vizităm și noi capitala țării. Am vizitat câteva muzee și ne-am plimbat cât ne-a permis timpul prin câteva locuri mai cunoscute. Dar mi-am zis că trebuie neapărat să ajung și la Bellu să mă întâlnesc cu personalități de seamă ale poporului nostru, dar cel mai mult și mai mult cu botoșănenii mei care sunt înmormântați acolo. Zis și făcut!
Când treci de poarta de la Bellu intri într-o altă lume.. Din zbuciumul și gălăgia de pe stradă, pășești printr-un portal într-o oază de liniște, într-un muzeu în aer liber unde poți avea bucuria să te întâlnești cu personalități despre care ai auzit doar povești sau ai învățat despre ei la școală.
Cel mai ușor de găsit a fost Luceafărul nostru, pe mormântul căruia am găsit făclii aprinse, flori și tricolorul. Apoi în căutarea celorlalți doi, l-am întâlnit pe dorohoianul Octavian Cotescu care m-a făcut să zic în gândul meu: „Ei, avem și dorohoieni la Bellu.. Rușine să-mi fie că nu am știut”.
Greu l-am găsit pe pictorul nostru Ștefan Luchian, dar… De unde să îmi imaginez că un om ca el, o mândrie a județului nostru, nici măcar cruce nu are la mormânt!? O piatră mare, crăpată în două și o inscripție pe care nici numele nu-i întreg.. Am rămas cu o amăreală în suflet deoarece nu înțelegeam de ce? Cum așa? Altfel nu s-a putut oare?
Am pornit, deși presat de timp, să mă întâlnesc și cu Iorga.. Dar, mă învârteam în gol, numai figura 39 și locul 30 nu îl găseam.. Am întrebat oameni, dar nu știau. Am zis că nu mă las, așa că am căutat în fotografiile de pe internet indicii care să mă ducă în apropiere. Și când am ajuns nu-mi venea să cred.. Aici? Așa? Chiar așa? Marele nostru Iorga? Cel mai mare istoric al românilor? Mândria botoșănenilor… A fost uitat! Se vedea că de ceva vreme nu mai trecuse nimeni pe la el! Ne mândrim noi botoșănenii cu Eminescu? Cu Iorga? Cu Luchian? DA! De ce nu ne mândrim cu așa genii pe care Dumnezeu le-a ridicat din pământul Botoșaniului!? Dar doar atât? Ne lăudăm cu ei și atât? Oare nu ar merita ei mai mult? Ca de exemplu o cruce la mormânt? Sau o candelă aprinsă și o floare.. măcar din când în când!?
Slova Creștină de Dorohoi 