Constantin Ilasievici s-a născut la 7 martie 1880, în Dorohoi, în casa construită de tatăl său pe strada Budişteanu (ulterior numită strada Ilasievici, iar astăzi este strada Bujorului), clădire care din păcate nu mai există astăzi pentru că a fost demolată.
Fratele său Iancu (1881-1917) a îmbrăţişat cariera militară ajungând la gradul de căpitan. Fiind un bun patriot, a participat la primul război mondial şi a căzut eroic în luptele de la Oituz, la vârsta de 36 de ani.
Sora lui, Eleonora, a îmbrăţişat cariera didactică devenind profesoară de limba română la școlile din Dorohoi.
Constantin Ilasievici, a absolvit Şcoala Primară nr. 1 de băieţi “Gh.Asachi” (1891) și Gimnaziul de băieţi “Gr.Ghica VV” (1895), ambele din Dorohoi. Îndrumat fiind spre cariera militară, devine absolvent al Şcolii Superioare de Război.
General de armată, ministru, Mareşal al Curţii Regale.
Ia parte la primul război mondial ca ofiţer superior pe frontul din Ardeal. La terminarea primei conflagraţii mondiale, Constantin Ilasievici este numit Şef al Marelui Stat Major la Inspectoratul cavaleriei, iar în 1923 este profesor la Şcoala Superioară de Război unde a predat obiectul “Tactica Cavaleriei”.
În anul 1928, Constantin Ilasievici a fost înaintat la gradul de general de brigadă şi numit comandant al şcolilor militare de cavalerie, iar la restauraţie, i s-a încredinţat postul de Mareşal al Palatului, funcţie păstrată până în anul 1936, când, în locul său a fost numit generalul Ernest Urdăreanu, iar Constantin Ilasievici a trecut comandant al corpului II de armată.
Începând cu luna august 1937, C. Ilasievici a deţinut funcţia de Ministru al Apărării Naţionale până la 28 decembrie 1937. În această perioadă a vizitat oraşul natal Dorohoi, declarându-şi sprijinul necondiţionat pentru dezvoltarea urbei.
La 1 februarie 1939 a fost numit Şef al Casei Militare a Majestăţii Sale Regale.
Cetățean de onoare al orașului Dorohoi.
La 29 martie 1939, primăria oraşului Dorohoi, în frunte cu colonelul Aurel Bantaş, a hotărât în cadrul unei şedinţe solemne ca generalul Constantin Ilasievici să fie declarat “Cetăţean de Onoare al oraşului Dorohoi”. În decizia redactată cu acest prilej citim: “Având în vedere că D-l General C. Ilasievici este născut şi crescut în oraşul Dorohoi, unde îşi are o locuinţă statornică… şi că a ţinut întotdeauna o legătură sufletească strânsă cu locuitorii acestui oraş, că o serie de ani, a venit în ajutorul Comunei, procurându-i fonduri şi materiale în valoare de circa 12.000.000 lei, care a îngăduit înzestrarea oraşului nostru cu poduri, pavagii, stadion de sport, reparare de şcoli şi biserici, etc, că pentru toată dragostea şi grija arătată locului său de naştere, merită cu prisosinţă, modestul act de recunoştinţă propus de cetăţeni”. În Comunicatul către cetăţenii oraşului Dorohoi, generalul Constantin Ilasievici mulţumeşte „din adâncul sufletului pentru atenţia acordată şi se simte mândru de această cinste”şi “asigură că grija sa va fi permanentă pentru scumpul oraş natal”.
Ultimii ani de viață.
În anul 1940, în momentul preluării conducerii statului de către generalul Ion Antonescu, prima grijă a acestuia din urmă a fost să îndepărteze din rândurile cadrelor de conducere ale armatei pe cei care au fost prea apropiaţi de Curtea Regală şi care nu erau de acord cu planurile sale în privinţa războiului din răsărit.
În septembrie 1940, l-a găsit pe Ilasievici responsabil de „procedarea dezastruoasă în care s-a făcut părăsirea Bucovinei şi a Basarabiei de către armata română”, susţinând că dorohoianul l-a proslăvit pe rege, în loc să doteze oştirea. Ilasievici şi-a prezentat demisia, însă Antonescu a dorit o sancţiune publică, astfel că nu i-a acceptat-o. Însă, Ion Antonescu, printr-o lege în ce privește reorganizarea armatei, a trecut în “retragere” 80 de ofiţeri superiori, primul pe listă fiind generalul Constantin Ilasievici. După instaurarea regimului comunist, generalul a fost arestat, în noaptea de 5-6 mai 1950, împreună cu alte personalităţi ale vremii. După cinci ani de bătăi la penitenciarul Sighet, a fost mutat la penitenciarul Malmaison, unde a şi murit pe 6 octombrie 1955.
Slova Creștină de Dorohoi 