Întreită aniversare a Bisericii „Sf. Nicolae” din Dorohoi

Biserica „Sf. Nicolae” din Dorohoi, ctitoria binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost construită în anul 1495, fiind cel mai reprezentativ monument al zonei, atât sub aspect istoric cât și arhitectural.

Catapeteasma bisericii a fost refăcută în anul 1795. Din luna martie 1795 avem ştirea cu totul de preţ: „zugravul Anania de la Suceava face catapeteasma; din râvna ace­luiaşi Tanasă «șoltuzul» (primarul de atunci)… prin silinţa şi cheltuiala preoţilor şi negustorilor din târg”. Anul acesta s-au împlinit 330 de ani de la realizarea actualei catapetesme, care prin strădania părintelui Ciurciun Stelian a fost restaurată, readucându-se la viață această frumoasă operă de artă.

„Frumoasa biserică domnească din Dorohoi este azi îmbrăcată cu o pictură destul de frumoasă. Datarea acestei picturi a ridicat numeroase discuţii în lumea cercetătorilor și istoricilor de artă români și străini… Ctitorul picturii este Ștefăniţă Vodă. El este cel care zugrăvește ansamblul de la Sf. Nicolae-Dorohoi, nu în anii regenţei boierești (1517-1522), ci abia după emanciparea de sub tutela acesteia, ca un semn al autorităţii și posibilităţii sale domnești. Pictura este astfel realizată după anul 1522 și înainte de toamna lui 1525, deoarece în iunie 1526 are loc căsătoria lui Ștefăniță cu Doamna Stanca, fiica lui Neagoe Basarab…”.

Astfel, anul acesta se împlinesc 500 de ani de când biserica „Sf. Nicolae” a fost înveșmântată cu pictură.

„Blagocestivul şi de Christosul iubitorul, Io, Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am zidit acest templu în numele Sfântului părintelui nostru Ierarh Nicolae făcătorul de minuni şi l-am săvârşit în anul 7003, luna octombrie 18, iar de la Domnie al 38-lea curgător” (Pisania bisericii).

Așadar, ieri, 18 octombrie 2025, s-au împlinit 530 de ani de la sfințirea ei.

Regele Carol I la Dorohoi acum 120 de ani

Sâmbătă 1 octombrie, orele 9.30 dimineața, Maiestatea Sa Regele și Principele Ferdinand, au pornit din gara Botoșani pentru a merge la Dorohoi.

La gara Leorda a fost întâmpinat de domnul Miclescu Vasile, prefectul, de domnii senatori și deputați ai județului Dorohoi, de dl președinte al Consiliului Județean, precum și de o mulțime de săteni veniți din comunele vecine, spre a saluta pe iubitul lor suveran. Maiestatea Sa, în strigăte nesfârșite de ”ura”, a descins din tren și a binevoit a vorbi cu persoanele oficiale și cu sătenii până în momentul plecării trenului.

La gara Văculești, pe peronul căreia erau înșirați elevii școlilor din satele vecine cu învățătorii și consiliile comunale respective, Regele, în aclamațiile lor neîntrerupte, a trecut în fața tuturor, adresând cuvântul la câțiva veterani și copii.

Pe tot parcursul în dreptul satelor cât și la gări era adunată multă lume venită spre a saluta pe Suveran.

La orele 11, trenul regal intră în gara Dorohoi în sunetul Imnului Regal și aclamațiile a mii de oameni, săteni și orășeni, veniți pentru a vedea și saluta pe Suveran la sosirea Sa.

Pe peronul gării, prea frumos împodobită, aștepta o companie de onoare cu drapel și muzică din Regimentul 8 Dragoș numărul 29, Excelența Sa, dl. Feldmareșal Leutant J. Jihn von Solwegen – locțiitorul comandantului trupelor din Galiția și Maiorul von Heimerich – sub-șef de stat major, trimiși de Maiestatea Sa Împăratul și Regele Franz Iosef pentru a saluta în numele său pe Maiestatea Sa, dl. primar al orașului care a întâmpinat pe Suveran cu tradiționala pâine și sare, urând Maiestății Sale bunăsosire și încredințându-L de nețărmuita fericire a locuitorilor din Dorohoi de a putea avea mijlocul lor pe iubitul lor Suveran, domnii actuali și foști senatori și deputați, autoritățile administrative și judiciare, Consiliul Județean, marii proprietari, fruntașii comerțului și un foarte numeros public care izbucnesc în strigăte de ”ura”.

Maiestatea Sa Regele, după ce se întreținu cu trimisul M.S. Împăratului și trecu în revistă compania de onoare, a binevoit a convorbi cu persoanele de distincție prezentate de dl. prefect al județului.

Suveranul, însoțit de Principele Ferdinand, se urcă în trăsură, escortat de un escadron de jandarmi călare și urmat de suite, se îndreptă spre catedrală, unde s-a oficiat un serviciu religios de către Înaltpreasfinția Sa Mitropolitul Moldovei și Sucevei, care întâmpină pe Suveran la intrarea în biserică cu Sfânta Cruce și Evanghelia.

După slujba religioasă, Regele a mers la Palatul Administrativ, unde a descins la orele 12 din zi. Pe tot parcursul cortegiului regal, la ferestrele și balcoanele frumos împodobite cu covoare, flori și verdeață, se afla foarte multă lume care saluta aclamând pe Suveran și aruncau flori, iar pe trotuare și în lungul străzilor staționau o mulțime de săteni și copii, din piepturile cărora ieșeau nesfârșite urări.

La orele 12.30, Suveranul a primit, în fața palatului, defilarea școlilor, veteranilor și delegațiilor trimise de comune și compuse din flăcăi și fete din întregul județ. În timpul defilării, Regele, cu un deosebit interes, se informa de starea materială și sanitară a diferitelor comune, precum și de progresul cultural din județ.

La ora 1 a avut loc un dejun de aproape 100 tacâmuri dat în onoarea Maiestății Sale și la care au luat parte Excelența Sa Feldmareșalul Leutant J. Jihn von Solwegen, ÎPS. Sa Mitropolitul Moldovei, dl. prim-ministru, domnii miniștri de război și justiție, dl. Maior von Heimerich și multe din persoanele oficiale și de distincție din județ.

La orele 3, Maiestatea Sa Regele și Principele Ferdinand, însosiți de prim-ministru, dl. ministru de război, dl. ministru de justiție, dl. prefect al județului, dl. primar al orașului, dl. general Warthiadi – șeful Casei militare regale și de ajutantul de serviciu, au mers în oraș și au vizitat:

Gimnaziul Grigore Ghica Vv. – unde a fost primit de dl. Pașcu, directorul școlii și de întregul corp profesoral, în sunetul Imnului Regal întonat de elevi. După ce a vizitat clasele, sălile de conferințe și colecțiuni a mers în Biblioteca Ateneului, aflată în același local, unde dl. Burghele, președintele Ateneului din Dorohoi, a ținut o cuvântare cu privire la dezvoltarea culturală și economică a județului, terminând prin călduroase urări pentru Rege și Familia regală, la care Maiestatea Sa a binevoit a mulțumi, apoi a convorbit cu doamnele conferențiare care au fost prezentate de dl. președinte al Ateneului și informându-se de felul și numărul volumelor aflate în bibliotecă, a binevoit a dărui mai multe opere importante. În urmă, Suveranul a coborât în vestibul, unde se aflau elevii și profesorii Liceului de la Pomârla, cu care a convorbit câtva timp și, în urmă, luându-și rămas bun, a părăsit localul în sunetul Imnului Regal.

Cazarma Regimentului VIII Dragoș Nr. 29 – unde trupa nefiind încă întoarsă din manevră, suveranul a vizitat numai localul.

Spitalul Județean – aici a fost primit de dl. Dr. Apostolescu, medic primar și a trecut prin toate sălile bolnavilor interesându-se de starea sanitară a acestora.

Biserica Sf. Nicolae, zidită în 1495 de Domnitorul Ștefan cel Mare – Aici Suveranul, după slujba religioasă, a examinat cu interes picturile din interiorul bisericii, precum și reparațiile făcute în exterior.

Școala de fete nr. 2 – unde a fost primit de d-na Munteanu, directoarea, pe când un grup de eleve întona Imnul Regal. După ce a trecut prin clase, Suveranul, luându-și rămas bun, a părăsit localul în cântecele elevelor.

Școala de meserii – aici a fost primit de dl. Condeescu, director, și condus prin atelierele de lemnărie, de pălării și de fierărie, unde elevii se aflau la lucru.

Localul primăriei – clădire încă neterminată, unde suveranul a fost întâmpinat de întregul Consiliu Comunal.

Școala primară „Gheorghe Asachi” – unde a fost primit de dl. director Romanescu, în sunetul Imnului Regal cântat de un grup de elevi. Aici Suveranul, trecând prin clase, a pus pe școlari să citească și să recite poezii; în urmă, mulțumind, a binevoit a-și lua rămas bun.

Arestul preventiv – unde dl. procuror general Leonescu a prezentat Suveranului un tabel de condamnați. După ce s-a informat de faptele comise și conduita fiecăruia, Maiestatea Sa a binevoit a grația patru deținuți.

Apoi Suveranul a mers și a văzut casa în care a fost găzduit în 1866 și la orele 6 seara s-a întors la Palat. Pe tot parcursul Maiestatea Sa a fost viu aclamat și entuziasmul poporului a crescut într-atât încât serviciu de ordine n-a mai putut face față dorinței lui de a urma și vedea pe Suveran de aproape.

La orele 7 jumătate seara s-a dat un prânz de aproape 100 tacâmuri în onoarea Suveranului, la care au fost invitați Excelența Sa Feldmareșal Leutnant J. Jihn von Solwegen, ÎPS. Sa Mitropolitul Moldovei, dl. prim-ministru, dl. ministru de război și justiție, dl. Maior Heimerich și multe persoane de distincție din județ.

La acest prânz, dl. primar al orașului a ținut următoarea cuvântare: „Maiestate, locuitorii dorohoieni, cu mine, primarul, alesul lor, sărbătorim astăzi cea mai mare zi din viața noastră, pentru venirea Maiestății Voastre în comuna noastră Dorohoi. Urez din inimă să trăiți mulți ani, Maiestate, împreună cu Augusta Voastră Familie Regală, pentru prosperarea și fericirea Regatului Român”.

După care a luat cuvântul dl. președinte al Consiliului Județean, care, în numele județului, exprimă fericirea concetățenilor săi pentru aflarea Suveranului și Alteței Sale Regale în mijlocul lor și după ce arătă progresele culturale și economice realizate în județ, precum și trebuințele viitoare pentru înflorirea orașului, roagă pe Maiestatea Sa să primească sentimentele lor de dragoste și devotament, urând viață lungă și fericire Regelui și Familiei Regale.

La care Maiestatea Sa a binevoit a răspunde: „Primirea strălucită şi cuvintele călduroase cu care Mă salutaţi în numele judeţului şi oraşului, umplu inima Mea cu vie recunoştinţă. Am dorit cu atât mai mult să vin în mijlocul domniilor voastre, că sunt 39 de ani de când n-am mai avut plăcerea a revedea Dorohoiul, care atunci era un târguşor, într-o stare cu desăvârşire primitivă. Astăzi am satisfacţia de a găsi un oraş în plină dezvoltare şi cu frumoase clădiri, care, bogat împodobit şi în haine de sărbătoare, M-a primit cu un avânt aşa de entuziast. Prin muncă şi trudă aţi dobândit acest frumos sfârşit. Adânc mişcat de dragostea şi credinţa ce Mi s-a arătat în aceste puţine ceasuri ce am petrecut aici, atât de orăşeni cât şi de sătenii care au alergat de departe spre a Mă saluta, urez judeţului prosperitate şi închin paharul Meu în sănătatea şi pentru fericirea cetăţenilor”.

După masă, fiind multă lume adunată în străzile din jurul Palatului, Maiestatea Sa și Altețea Sa Regală au ieșit pe jos pe stradă, unde au fost aclamați cu frenezie.

Din cauza timpului puțin favorabil, Suveranul și Alteța Sa Regală s-au retras pe peronul Palatului, și a primit defilarea populației entuziaste, ce urma retragerea cu făclii ce a avut loc la orele 8 jumătate seara. Apoi Suveranul s-a întreținut cu persoanele prezente până la 9 jumătate, când s-a retras în apartamentele Sale.

„Iubi-Te-voi, Doamne” – Ecoul unei cântări fără sfârșit – Eveniment omagial dedicat părintelui profesor Constantin Muha


FOTO


În data de 15 octombrie 2025, comunitatea dorohoiană a onorat personalitatea și amintirea părintelui profesor Constantin Muha, director al Seminarului Teologic din Dorohoi vreme de 25 de ani și paroh al bisericii „Sfânta Vineri” din localitate, formator al multor generații de slujitori ai Bisericii și personalitate marcantă din istoria recentă a municipiului, la împlinirea a cinci ani de la mutarea sa la cele veșnice.
Rod al colaborării dintre Protopopiatul Dorohoi, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” și Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Catedrală din Dorohoi, la inițiativa părintelui profesor Apetrei Ionuț-Ștefan, protopop al Protopopiatului Dorohoi, programul a debutat miercuri dimineață, prin oficierea în Catedrala din Dorohoi a Sfintei Liturghii și a Parastasului pentru odihna sufletului părintelui profesor și a continuat apoi prin Parastasul de la mormântul părintelui, săvârșit de numeroși preoți, absolvenți ai „Școlii de la Răscruci”, în prezența credincioșilor, familiei și cunoscuților părintelui. După-amiaza, în Catedrala municipiului, după săvârșirea slujbei Privegherii în cinstea Cuvioasei Parascheva de la Iași, în sobor de preoți și cu participarea la strană a absolvenților Seminarului, a avut loc evenimentul cultural-duhovnicesc intitulat „Iubi-Te-voi, Doamne”, concert omagial de muzică bisericească, susținut de elevi și coruri formate sub îndrumarea părintelui Constantin, alături de alte grupuri invitate și prezentat de tinerii studenți Ramona Prodan și Ștefan Apetrei, la rândul lor absolvenți ai Seminarului.
Evenimentul s-a dorit a fi nu doar o manifestare artistică, ci și o rugăciune comună, o  cântare către Sfânta Cuvioasă Parascheva și un gest de recunoștință adus părintelui profesor Constantin Muha  „di la Dorohoi”, celui care, prin muzică și credință, a aprins lumina în inimile atâtor generații de elevi. Corurile care au interpretat cântări înaintea auditoriului au fost:
– Corul de copii și tineri al Catedralei, coordonat de prof. Lavinia Gorgan și reunit cu membri ai corului Mini-Eclessia al Protopopiatului, a interpretat cântările: Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva, Preasfântă Maică și Fecioară, Blândul păstor.
– Corul psaltic Agnus¸ coordonat de prof. Răzvan-Gabriel Sarafim, a interpretat piesele: , „Pe Domnul lăudați-L” – cântare psaltică din Sâmbăta Mare, „Slavă…” la Laude la Sf. Cuv. Parascheva, Troparul Sfântului Ioan Iacob.
– Corul Haris, coordonat de prof. Răzvan-Gabriel Sarafim, a interpretat piesele corale: „Priveghere” – de Nicolae Lungu, „Să se îndrepteze rugăciunea mea” – solist: Arhid. Giovani Zgâmbău – absolvent al Seminarului din Dorohoi, promoția 2016. „Te Be Pojem” – Dmitry Bortnyanscki, „Clopote de seară” – din repertoriul clasic rus, solist Pr. Ciprian Șoptică, absolvent al Seminarului din Dorohoi, promoția 1999.
– Corala Protos a Protopopiatului 1 Iași, coordonată de pr. Teodor Zugravu, alături de absolvenți ai Seminarului, a interpretat piesele: Sub milostivirea Ta, de N. Moldoveanu, Ca pre împăratul, de I. Cart, Până când, Doamne, de Dmitry Bortnyanscki, Eu sunt Învierea, de N. Lungu, Doină, versuri M. Eminescu, Limba noastră de N. Oancea și Sus inima, româi de N. Lungu.
Prin glasurile și piesele muzicale alese s-a făcut auzită nu doar muzica, ci și iubirea de dascăl, de credință și de neam – moștenirea vie a părintelui profesor Constantin Muha, un om de o înaltă ținută academică, un model demn de urmat.
Părintele Constantin Muha s-a născut la 29 august 1968, în Botoșani. A urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, devenind unul dintre cei mai iubiți și respectați slujitori și profesori ai Moldovei.
A fost hirotonit preot în 1994, slujind la Dorohoi, iar din 2001 a devenit paroh al Bisericii „Sfânta Parascheva”, unde a slujit cu devotament și dragoste față de oameni. În paralel, a desfășurat o bogată activitate didactică și misionară: a fost director al Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Iacob”, profesor de religie, metodist și inspector școlar pentru disciplina religie în județul Botoșani.
Căsătorit cu doamna preoteasă Mariana, a fost tatăl a trei fiice  Ecaterina, Alexandra și Ștefania, cărora le-a fost model de viață și credință. Părintele a trecut la Domnul în data de 15 octombrie 2020, lăsând în urmă o pildă luminoasă de slujire, blândețe și dăruire pentru Biserică și pentru tineri.
Acest eveniment a fost dovada vie că părintele încă trăiește prin elevii săi, prin tinerii pe care i-a format și îndrumat cu răbdare și dragoste de-a lungul anilor. În fiecare dintre ei s-a păstrat o fărâmă din bunătatea, râvna și iubirea lui. Nu trecea zi în care să nu dăruiască un zâmbet, o îmbrățișare caldă sau o vorbă bună celor din jur.
Astăzi vedem generații întregi de preoți, profesori, medici, avocați, judecători, oameni frumoși și împliniți, care îi poartă amintirea în suflet și aduc cinste numelui său. Vedem, aici, la Dorohoi, o comunitate deosebită de oameni harnici și luminoși, de preoți cu har, care lucrează neîncetat pentru a păstra vie flacăra de credință pe care părintele Constantin Muha a lăsat-o drept pildă de slujire și cale spre mântuire.
Un om mereu grăbit spre bine, plin de blândețe și răbdare, părintele Muha era chipul slujitorului care nu-și găsește odihna decât în lucrarea pentru ceilalți. A fost un om al muzicii, care își trăia credința prin cânt, iubind să dirijeze, să formeze coruri și să modeleze suflete. Sub îndrumarea sa s-au format numeroși tineri deosebiți, nu doar din punct de vedere muzical, ci și duhovnicesc.
Pentru cei care l-au cunoscut, este greu de cuprins în cuvinte personalitatea sa. Relația cu părintele era una aparte  caldă, sinceră, părintească. Mulți l-au simțit ca pe un tată duhovnicesc, un model de smerenie și slujire, un om care a purtat mereu lumina lui Dumnezeu în suflet și a știut s-o împartă, cu discreție și dragoste, tuturor celor din jurul său.
Nu există cuvinte care să poată cu adevărat cuprinde ce fel de OM a fost părintele. Oricât ai încerca să descrii bunătatea, răbdarea, iubirea sau puterea sa, toate par prea mici în fața amintirii și a felului în care a marcat viețile celor din jur. În încheiere îmi vin în minte cuvintele părintelui Hrisostom Filipescu :
,,Unii oameni sunt ca lumânările. Se strecoară în viața noastră discret și tot așa luminează fiecare gând, fiecare clipă, fiecare zi. Cu o lumină mai puternică decât cea a soarelui. Ard lângă noi curat, fără fum și fără să-și lase ceara pe sufletul nostru. Ard fără să ne frigă și fără să ne rănească ochii cu lumina lor. Îi purtăm cu noi peste tot, sunt prezenți în inima noastră, în suflet și în gând și își fac treaba fără să pretindă ceva în schimb. Ne trăiesc fricile și durerile, ne alină tristețea și își hrănesc lumina din bucuriile noastre…și rămân lângă noi orice ar  fi!
Sunt oameni la care este suficient să te gândești ca ziua să-ți fie mai frumoasă.
Sunt oameni care îți alină setea de liniște.
Sunt oameni pentru care noi ar trebui să aprindem o lumânare de mulțumire și s-o închinăm Cerului pentru că ni i-a dat.”
Trăim cu nădejdea că Părintele ne vede de Sus și veghează asupra noastră! Ne mângâie gândul că Raiul a câștigat o voce atât de aleasă, care să-I cânte lui Dumnezeu, așa cum a făcut-o și aici, printre noi: „Iubi-Te-voi, Doamne!” (Apetrei Ștefan-Teodor,
student an III Facultatea de Istorie, UAIC Iași)