octombrie 2025 – Pagina 7 – Slova Creștină de Dorohoi

Ilasievici N. Constantin – 70 de ani de la trecerea în veșnicie

Constantin Ilasievici s-a născut la 7 martie 1880, în Dorohoi, în casa construită de tatăl său pe strada Budişteanu (ulterior numită strada Ilasievici, iar astăzi este strada Bujorului), clădire care din păcate nu mai există astăzi pentru că a fost demolată.

Fratele său Iancu (1881-1917) a îmbrăţişat cariera militară ajungând la gradul de căpitan. Fiind un bun patriot, a participat la primul război mondial şi a căzut eroic în luptele de la Oituz, la vârsta de 36 de ani.

Sora lui, Eleonora, a îmbrăţişat cariera didactică devenind profesoară de limba română la școlile din Dorohoi.

Constantin Ilasievici, a absolvit Şcoala Primară nr. 1 de băieţi “Gh.Asachi” (1891) și Gimnaziul de băieţi “Gr.Ghica VV” (1895), ambele din Dorohoi. Îndrumat fiind spre cariera militară, devine absolvent al Şcolii Superioare de Război.

General de armată, ministru, Mareşal al Curţii Regale.

Ia parte la primul război mondial ca ofiţer superior pe frontul din Ardeal. La terminarea primei conflagraţii mondiale, Constantin Ilasievici este numit Şef al Marelui Stat Major la Inspectoratul cavaleriei, iar în 1923 este profesor la Şcoala Superioară de Război unde a predat obiectul “Tactica Cavaleriei”.

În anul 1928, Constantin Ilasievici a fost înaintat la gradul de general de brigadă şi numit comandant al şcolilor militare de cavalerie, iar la restauraţie, i s-a încredinţat postul de Mareşal al Palatului, funcţie păstrată până în anul 1936, când, în locul său a fost numit generalul Ernest Urdăreanu, iar Constantin Ilasievici a trecut comandant al corpului II de armată.

Începând cu luna august 1937, C. Ilasievici a deţinut funcţia de Ministru al Apărării Naţionale până la 28 decembrie 1937. În această perioadă a vizitat oraşul natal Dorohoi, declarându-şi sprijinul necondiţionat pentru dezvoltarea urbei.

La 1 februarie 1939 a fost numit Şef al Casei Militare a Majestăţii Sale Regale.

Cetățean de onoare al orașului Dorohoi.

La 29 martie 1939, primăria oraşului Dorohoi, în frunte cu colonelul Aurel Bantaş, a hotărât în cadrul unei şedinţe solemne ca generalul Constantin Ilasievici să fie declarat “Cetăţean de Onoare al oraşului Dorohoi”. În decizia redactată cu acest prilej citim: “Având în vedere că D-l General C. Ilasievici este născut şi crescut în oraşul Dorohoi, unde îşi are o locuinţă statornică… şi că a ţinut întotdeauna o legătură sufletească strânsă cu locuitorii acestui oraş, că o serie de ani, a venit în ajutorul Comunei, procurându-i fonduri şi materiale în valoare de circa 12.000.000 lei, care a îngăduit înzestrarea oraşului nostru cu poduri, pavagii, stadion de sport, reparare de şcoli şi biserici, etc, că pentru toată dragostea şi grija arătată locului său de naştere, merită cu prisosinţă, modestul act de recunoştinţă propus de cetăţeni”. În Comunicatul către cetăţenii oraşului Dorohoi, generalul Constantin Ilasievici mulţumeşte „din adâncul sufletului pentru atenţia acordată şi se simte mândru de această cinste”şi “asigură că grija sa va fi permanentă pentru scumpul oraş natal”.

Ultimii ani de viață.

În anul 1940, în momentul preluării conducerii statului de către generalul Ion Antonescu, prima grijă a acestuia din urmă a fost să îndepărteze din rândurile cadrelor de conducere ale armatei pe cei care au fost prea apropiaţi de Curtea Regală şi care nu erau de acord cu planurile sale în privinţa războiului din răsărit.

În septembrie 1940, l-a găsit pe Ilasievici responsabil de „procedarea dezastruoasă în care s-a făcut părăsirea Bucovinei şi a Basarabiei de către armata română”, susţinând că dorohoianul l-a proslăvit pe rege, în loc să doteze oştirea. Ilasievici şi-a prezentat demisia, însă Antonescu a dorit o sancţiune publică, astfel că nu i-a acceptat-o. Însă, Ion Antonescu, printr-o lege în ce privește reorganizarea armatei, a trecut în “retragere” 80 de ofiţeri superiori, primul pe listă fiind generalul Constantin Ilasievici. După instaurarea regimului comunist, generalul a fost arestat, în noaptea de 5-6 mai 1950, împreună cu alte personalităţi ale vremii. După cinci ani de bătăi la penitenciarul Sighet, a fost mutat la penitenciarul Malmaison, unde a şi murit pe 6 octombrie 1955.

Pr. Prof. Vasile Cojocariu – 7 ani de la mutarea la cele veșnice

FOTO

Ieri, sâmbătă, 4 octombrie, Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din orașul Bucecea a devenit locul de întâlnire al prietenilor părintelui Cojocaru Vasile. Unde oare am fi putut să ne întâlnim cu toții dacă nu acasă la părintele Vasile, în ctitoria sa – „catedrala orașului Bucecea” – una din cele mai frumoase biserici din județ.

Ziua a început cu Slujba acatist a Sf. Pr. Mărturisitor Dumitru Stăniloae, apoi Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de 10 preoți, condus de părintele Apetrei Ionuț – Protopop de Dorohoi, iar la final, slujba de pomenire a celor adormiți.

Momentul cel mai emoționant a fost rugăciunea la mormântul părintelui Vasile unde privind la toți cei prezenți, la picăturile de ploaie care ștergeau lacrimile de pe obraz, la cele două ctitorii ale părintelui care ne străjuiau de-o parte și de alta, am simțit că părintele este cu noi…

Părintele Vasile este viu… este în fiecare din cei care nu l-au uitat! „Ce bucurie poate fi mai mare pentru cineva decât aceea de a nu fi uitat? A fi pomenit la fiecare Sfântă Liturghie sau să-i vezi numele trecut pe pomelnicile celor care care l-au cunoscut reprezintă dovada clară că părintele Vasile este încă viu! Trăiește prin copii și nepoți, trăiește în inimile elevilor săi, trăiește în toți cei care au primit ceva de la el!

Părintele Vasile a lăsat urme adânci în inimile multora din cei care l-au cunoscut! Ca preot în Bucecea, ca profesor, ca duhovnic, ca tată a patru copii, ca și coleg, ca și prieten… Ceea ce el a pus în inimile fiecăruia dintre noi, ne-a adus în această zi aici! De aceea, nu cred că un om precum părintele Vasile va fi uitat atât de repede!” a mărturisit în cuvântul său, unul din părinții slujitori.

Prima prăznuire a Sf. Pr. Mărturisitor Dumitru Stăniloae. În cuvântul de învățătură, părintele Protopop Apetrei Ștefan a subliniat însemnătatea zilei de 4 octombrie 2025, spunând că: „Ziua de astăzi, când facem pomenirea de 7 ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Vasile Cojocaru, capătă o încărcătură aparte și prin faptul că am prăznuit pentru întâia oară pe Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cel care a fost o personalitate marcantă a Ortodoxiei. A fost profesor de Teologie, dogmatist, filosof, istoric, publicist și traducător, fiind cunoscut drept cel mai mare teolog al vremii. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în anul 2024, iar astăzi, 4 octombrie 2025, la Mănăstirea Cernica, are loc slujba de proclamare a canonizării”.

Câteva date biografice. Părintele Vasile s-a născut în anul 1958, la 13 septembrie, în localitatea Gănești, orașul Târgu Frumos, județul Iași, din părinții Alexandru și Elena.

După absolvirea a 10 ani de școală în orașul Târgu Frumos, județul Iași, a urmat între anii 1975-1980 cursurile Seminarului Teologic Ortodox de la Mănăstirea Neamț. În anul 1981 s-a înscris la cursurile universitare de zi ale Institutului Teologic de Grad Universitar din București, iar în anul 1985 l-a absolvit, obținând titlu de licențiat în Teologie cu lucrarea intitulată “Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române și bazele ei canonice”, prezentată la catedra de Drept Bisericesc.

La data de 23 iulie 1983 s-a casătorit cu Ungureanu Elena, fiica lui Gheorghe și Maria din satul Stolniceni-Prăjescu, oraș Pașcani, județul Iași. Dumnezeu i-a binecuvântat cu patru copii: Maria-Magdalena, Ioan Emanuil, Elena și Vasile-Teofil.

În 6 octombrie 1985 a fost hirotonit diacon în Catedrala Mitropolitană din Iași, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, pe atunci fiind Mitropolit al Moldovei și Sucevei. La data de 7 octombrie 1985 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei “Sfântul Ioan Botezătorul” – Bucecea, județul Botoșani, de către Preasfințitul Pimen al Sucevei.

Între anii 2002 – 2008 a fost profesor la Seminarul Teologic Liceal “Sf. Ioan Iacob” din Dorohoi, predând disciplinele: Catehetică, Omiletică, Îndrumări Misionare, Filosofie, Economie, Logică, Psihologie și Sociologie.

A trecut la cele veșnice în ziua de 3 octombrie 2018, pe patul spitalului din București, în urma unei operații destul de dificile.

În cei 33 de ani de slujire la Bucecea a reușit să realizeze o frumoasă lucrare administrativă dar mai ales pastorală – Biserica cea vie din sufletele credincioșilor. Veșnică să-i fie pomenirea!

Pelerinaj la Mănăstirile Neamț și Sihăstria – o binecuvântare și o lecție de credință

FOTO

Joi, 2 octombrie 2025, un grup de credincioși din parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Podeni, însoțiți de părintele paroh Constantin Gherman, au pornit într-un pelerinaj spre mănăstirile Neamțului, regiune monahală cu istorie de peste șase secole, considerată a fi „Ierusalimul ortodoxiei românești”.
Drumul spre sfânta mănăstire nu a fost doar o călătorie în spațiu, ci și una în timp și în duh. Am simțit cum, odată cu apropierea de zidurile ctitorite de voievozii noștri, sufletul ni se deschide către liniște, rugăciune și dor de Dumnezeu.
Momentul cel mai înălțător a fost atunci când, în sunet de clopote și cântări bisericești, pelerinii au pășit în biserica mare a mănăstirii Neamțului, închinându-se la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Privirea credincioșilor se lumina, lacrimile se împleteau cu șoaptele rugăciunilor, iar inimile se topeau în fața Preacuratei, așa cum se topește ceara în fața focului.
Un alt moment de adâncă trăire a fost întâlnirea cu Sfinții părinți Paisie și Cleopa,la mănăstirea Sihăstria care, prin cuvânt simplu și plin de har, au arătat că adevărata putere a omului stă în rugăciune și răbdare. Această lecție rămâne în sufletele noastre ca o comoară, spre a fi dusă în familii și comunitate.
Pelerinajul la Neamț nu a fost doar o excursie religioasă, ci o școală a credinței, o reînnoire a legământului nostru cu Dumnezeu și cu Biserica strămoșească. Am plecat mai întăriți în credință, mai uniți și mai hotărâți să trăim Evanghelia în viața de zi cu zi. (pr. Constantin Gherman)