18 decembrie 2025 – Slova Creștină de Dorohoi

În cadrul Săptămânii „Școala altfel”, elevii din localitatea George Enescu au avut binecuvântata ocazie de a trăi credința în mod viu, participând la Sfânta Liturghie, care s-a transformat, pentru ei, într-o adevărată școală a sufletului.
În ziua de 16 decembrie 2025, elevii Școlii Gimnaziale Nr. 1 Dumeni au participat la Sfânta Liturghie săvârșită la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea George Enescu, de către preotul paroh Nahoi Adrian. Copiii, însoțiți de cadrele didactice, au luat parte cu atenție și evlavie la slujbă, înțelegând că biserica nu este doar un spațiu al rugăciunii, ci și un loc al formării, unde credința se învață prin trăire.
Elevii din ciclul primar, însoțiți de doamna învățătoare Mateiu Monica, precum și cei din ciclul gimnazial, coordonați de profesorul de religie Harabulă Ovidiu, au descoperit, pas cu pas, rânduiala Sfintei Liturghii, aceasta devenind pentru ei o lecție vie, diferită de cele din sala de clasă, dar profund educativă.
A doua zi, în data de 17 decembrie 2025, elevii Școlii Gimnaziale Nr. 2 Dumeni și-au îndreptat pașii către Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din localitate. Elevii din ciclul primar, însoțiți de învățătoarele Romaniuc Ionela și Ciobanu Diana, alături de profesorii de religie Ciuclea Cătălin și Harabulă Ovidiu, au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de preotul paroh Ostafi Marcel. De asemenea, la această activitate au fost prezente și cadrele didactice Fedorovici Iulia și Acatrinei Vlăduț, care au sprijinit desfășurarea activităților.
Ziua a început cu Sfânta Liturghie, urmată de împărtășirea elevilor cu Trupul și Sângele Domnului, moment de profundă trăire duhovnicească. Bucuria copiilor a fost întregită de colindele interpretate cu emoție, vestind apropierea Praznicului Nașterii Domnului, precum și de împodobirea bradului, activități care au transformat biserica într-un adevărat spațiu al „Școlii altfel”, unde credința a fost învățată prin trăire, rugăciune și comuniune.
Prin participarea la aceste activități, elevii au înțeles rolul central al Sfintei Liturghii în viața creștinului, familiarizându-se cu viața liturgică a Bisericii. Sfânta Liturghie a devenit astfel o „Școală altfel”, în care lecțiile au fost trăite, nu doar predate, iar copiii au învățat că adevărata cunoaștere începe acolo unde omul Îl întâlnește pe Dumnezeu.(Prof. Harabulă Ovidiu-Ionuț)

Sfântul Ciprian, într-una din lucrările sale intitulată sugestiv „Despre foloasele răbdării”, învăța că după cum răbdarea este un bun al lui Hristos, tot așa nerăbdarea este un rău de la diavolul. Creștinul nu trebuie să devină victimă a aceluia care a făcut atâta rău lumii și care neîncetat caută a face rău. Răul este unit cu lipsa de răbdare, pe când acțiunile răbdării sunt mântuitoare. Și în timpuri de persecuție trebuie a aștepta cu răbdare ziua răsplătirii divine, că la judecată va primi fiecare după faptele sale, că această răsplătire va fi dată de Fiul lui Dumnezeu la acea zi și că acea zi trebuie s-o așteptăm cu răbdare.

Despre faptul că răbdarea are greutățile ei, Sf. Ciprian nu tăgăduiește. Însă fiecare creștin trebuie să caute a imita, deoarece numai așa va fi creștin cu adevărat. Inamicii vor căuta să lovească, dar răbdarea creștinilor trebuie să-i învingă.

Omul, chiar în momentul nașterii știe a plânge, fiecare din noi, când se naște și este primit în conacul acestei lumi, deși de toate este străin și necunoscut, face începutul cu lacrimi. Omul la naștere se plânge în virtutea unui simțământ natural, iar sufletul încă neexperimentat dovedește pe dată temerile și ostenelile vieții pieritoare prin plângere și oftat, căci trebuie să asude omul atâta timp cât viețuiește aici pe pământ și să se ostenească. Și la această asudare și osteneală nu poate fi o mângâiere alta într-o măsură mai mare ca aceea a răbdării.

Viața creștinului nu are sfârșit pe acest pământ, ea se continuă dincolo de mormânt, în cer. Toți aceia care nu știu a răbda, nu vor putea ajunge să se bucure de fericirea veșnică, care nu se dobândește decât prin fapte ale răbdării. Dreptul Judecător, pe care creștinii trebuie să-L aștepte cu încredere și răbdare, va da la ziua cea mare a judecății răsplată tuturor acelora care au știut să își conducă viața după învățătura dată de El și au practicat virtutea răbdării.

Spre a lumina și mai mult bunul răbdarii – zice Sf. Ciprian – voi arăta răul ce îl aduce cu sine lipsa de răbdare. După cum răbdarea este un bun al lui Hristos, tot așa nerăbdarea din contra este un rău al diavolului. Și după cum acel în care locuiește și rămâne Hristos, este răbdător, tot așa întotdeauna se arată nerăbdător acela a cărui inimă a fost luată de diavolul. Să păstrăm deci cu toată tăria conștiinței răbdarea prin care rămânem în Hristos. Cuprinzătoare și variată, așa cum este, nu va fi închisă de bariere strâmte, nici într-un spațiu mărginit. Puterea virtuții se întinde mai departe. Răbdarea este ceea ce ne recomandă Dumnezeu, ea înlătură mânia, conduce rațiunea, păzește pacea. Supune puterea clocotirii, stinge focul dușmăniei, ține în îngrădire puterea celor bogați, ușurează necesitatea celor săraci, servește fecioarelor spre paza cucerniciei, celor însurați pentru paza iubirii reciproce. Răbdarea face cucernic pe om în nevoie, tare în nenoroc, ea învață a ierta repede celor care ne greșesc, a ne ruga lung și mult dacă singuri greșim. Răbdarea învinge tentațiile, suferă persecuțiile, desăvârșește suferința și martirul. Răbdarea este care întărește bazele credinței noastre, ea este care aduce dezvoltarea speranței noastre, conduce lucrarea noastră, ca să putem păstra calea lui Hristos, ne face a rămâne fii ai lui Dumnezeu, dacă imităm răbdarea Tatălui. Nu pot tăcea fără a spune că trebuie în aceste vremuri tulburate ale lumii să așteptăm cu răbdare ziua răsplătirii și nu răzbunarea pentru suferința ce ni s-a făcut. (Pr. Șușu Ioan Vasile)