februarie 2026 – Slova Creștină de Dorohoi

În după-amiaza zilei de 2 februarie, membrii Corului „Ecclesia” al Protopopiatului Dorohoi au participat la un pelerinaj la Mănăstirea Cozancea, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din nordul Moldovei, cunoscut pentru liniștea și frumusețea locurilor, dar și pentru legătura sa cu marii nevoitori ai credinței ortodoxe.

Pelerinajul a avut loc cu binecuvântarea Părintelui Stareț Cleopa Străchinariu, primirea grupului, prezentarea istoricului mănăstirii și îndrumarea pelerinilor fiind făcute de ierodiaconul Nicodim, care, cu blândețe și disponibilitate, a oferit explicații privind viața monahală și importanța acestui așezământ.
După momentul de primire, membrii corului s-au închinat în biserica mare a mănăstirii, unde au săvârșit Paraclisul Maicii Domnului la icoana făcătoare de minuni, cunoscută pentru faptul că la ea a primit vindecare, în copilărie, Cuviosul Părinte Cleopa de la Sihăstria. Slujba a fost înfrumusețată de cântarea membrilor corului, care au adus prin glasurile lor un plus de solemnitate momentului de rugăciune.
La finalul Paraclisului, Corul „Ecclesia” a intonat câteva cântări psaltice în cinstea Maicii Domnului, ca semn de mulțumire pentru ajutorul și ocrotirea primite.
Corul protopopesc este dirijat de domnul profesor Sarafim Răzvan Gabriel, responsabil de formarea cântăreților bisericești în cadrul Protopopiatului Dorohoi, iar pe parcursul pelerinajului grupul a fost coordonat de părintele misionar Bogdan Mihai, din cadrul aceluiași protopopiat.
Programul a continuat cu o drumeție prin pădurea Cozancei, avându-l drept călăuză pe ierodiaconul Nicodim, care a oferit explicații la popasurile făcute pe traseu. Drumul a condus pelerinii spre Poiana Sfinților, loc de reculegere pentru sfinții nevoitori din vremurile de altădată, cunoscut ca fiind iubit și de Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria.
Ajunși la paraclisul ridicat în ultimii ani în acest loc binecuvântat, membrii corului au săvârșit Acatistul Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, încheind astfel programul pelerinajului.
Pelerinajul Corului „Ecclesia” la Mănăstirea Cozancea a fost organizat ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru activitatea desfășurată în anii trecuți și ca un moment de întărire pentru noile proiecte culturale ale Protopopiatului Dorohoi, oferind participanților prilejul de a se apropia mai mult de viața liturgică și de tradiția Bisericii. (Pr. Marcel Albu-Parohia„Nașterea Maicii Domnului” Saucenița)

Haralambie Gh. Morărașu a văzut lumina zilei în data de 11 februarie 1866 (după unele informații 1867).

După ce a absolvit 7 clase seminariale, a fost hirotonit diacon în ziua de 2 aprilie 1892 pentru biserica catedrală a orașului Botoșani cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (Uspenia).

După 8 ani de slujire ca diacon, primește hirotonia întru preot pe seama bisericii „Sf. M. M. Dimitrie” tot din acest oraș în ziua de 3 septembrie 1900. Apoi este numit paroh cu decretul Mitropolitului Moldovei și Sucevei nr. 2007 din 16 Septembrie 1900.

Cine este părintele Haralambie? Răspunsul parțial îl găsim într-un articol scris de Pr. Hodoroabă Nicolae: „Un om de statură miilocie, cu barba rară și sură, puţin pleșuv, cu privirea liniștită, aproape sfioasă. Botoșănean prin naștere, el a iubit mult acest oraș cu trai patriarhal, cu clădiri solide și grădini frumoase… Acolo, el avea parohia cu poporănii care îl apreciau și îl stimau. Era hotărât să nu se despartă de cuibul său drag, din care a văzut zburând ca pe niște pui, pe cei trei copii ai săi, ajunşi azi în situaţii frumoase: doi ofiţeri și un profesor. Nu a râvnit alt oraș, și ca dovadă e faptul că a trăit acolo până la al 57-lea an al vieții”.

„Era un iubitor al cărții. După multă muncă și în vârstă fiind – își luase doctoratul în Teologie la Facultatea din Cernăuți. De acest titlu însă el n-a făcut caz în viață. A fost un tată model, căci de tânăr rămănând văduv, a crescut singur copiii, sporind cu grijile și cu dragostea către dânșii, pentru ca ei să nu simtă din cale afară de mult, lipsa inimei de mamă”.

Preotul Haralambie – Arhimandritul Silvestru. „În anul 1923 părintele Haralambie e îndemnat să se strămute din cuibul său la Iași, cu perpectiva că va fi ridicat la treapta arhieriei și că va fi astfel numit în postul de vicar al Mitropoliei din Iași”.

Se mută la Iași, e tuns în monahism în vederea primirii slujirii arhierești. În ziua de 19 aprilie 1923, la Mănăstirea Cetățuia, a avut loc slujba de tundere în monahism a preotului H. Morărașu. Serviciul divin a fost oficiat de Arhim. Gherasim Stamate, starețul Mănăstirii. Luarea sub mantie, potrivit prescripțiilor monahale, a fost făcută de către Arhim. Teoctist Stupcanu. Noul călugăr a luat numele de Silvestru. Cucernicia Sa va fi făcut zilele aceste succesiv Protosinghel și Arhimandrit.

Vicar al Mitropoliei Moldovei. În urma alegerii vicarului Mitropoliei din Iași PS. Cozma Botoșăneanu, ca episcop al Dunării de Jos, rămânând liber locul de vicar al Mitropoliei, ÎPS. Mitropolit Pimen al Moldovei a numit ca vicar pe părintele Arhimandrit Silvestru Morărașu, preot al catedralei mitropolitane, ca vicar al Sfintei Mitropolii. Instalarea avuse loc în ziua sărbătoririi Sf. Ap. Petru și Pavel.

„Era un om modest, răbdător, iertător, bun și blând. El s-a pătruns de cuvintele Mântuitorului: «Învățați-vă de la Mine căci sunt blând și smerit cu inima». Cu aceste calități fiind înzestrat, el nu putea să aibă dușmani. În chilia modestă închisă de brazi din dosul Mitropoliei, adesea îl găseam meditând ca un pustnic, între cărţile lui dragi, la care el ținea ca la niște adevărați prieteni…”.

Trecerea la cele veșnice. Ros de un cancer nemilos, el se stinge la vârsta de 61 de ani.

„Mercuri, la ora 9.30 noaptea a încetat din viață, în modesta sa chilie din curtea Metropoliei Moldovei, veneratul Arhimandrit Dr. Silvestru H. Morărașu, preot deservent la Catedrala Mitropolitană. Defunctul era în vârstă de 61 ani. A fost profesor de Religie la Liceul „Laurian” din Botoșani, și paroh al bisericei Vovidenia (?) din Botoșani, timp de 26 ani. În 1925, a fost propus de Sf. Sinod pe lista celor 3 canditați, pentru un loc de Arhiereu. Anul acesta, a fost numit pe ziua de 1 februarie profesor de Religie la școala de Cântări de pe lângă Eparhia Moldovei.

Sicriul cu rămășițele pământești a Preacuviosului Arhimandrit au fost transportate la cimitirul Eternitatea. Corul funebru a fost urmat de numeroși preoți și funcționarii cancelariei mitropolitane. Serviciul divin a fost oficiat de PC. Sa Arhim. Teoctist Stupcanu și ierodiaconul Partenie Ciopron”.

„După 4 ani de ședere în Iași, în care vreme l-am mai văzut (nu prea încântat de pasul făcut), mai curând decât ne-am fi așteptat, am aflat că a trecut în lumea veşnică, la sfârșitul lui aprilie (1927). Am simțit milă și strângere de inimă, ca pentru tot omul care nu și-a putut îndeplini planul vieţii lui. Din viața lui tăcută și modestă în Botoşani, a făcut un pas mai sus, dar iute s-a poticnit și moartea l-a cuprins atât de curând. Un neîmplinit care s-a dus, un preot bun și blând care nu mai este, care n-a făcut zgomot în jurul său, îl jălim din toată inima și-i strigăm pe drumul călătoriei fără capăt: Dumnezeu să-l odihnească în pace!”.

Înhumarea rămășițelor pământești ale regretatului Arhimandrit Silvestru H. Morărașu a avut loc pe 30 aprilie, la ora 3 după amiaza, la cimitirul Eternitatea.

Prohodul a fost săvârșit de un sobor, format din următorii preoți: Arhim. T. Stupcanu, economii I. Țincoca, N. Hodoroabă, Protosinghelii C. Băleanu și Ioanichie Irimciuc, diaconii Partenie Ciopron și Gherasim Chiruță. După oficierea Prohodului, ÎPS. Sa Mitropolitul Pimen, a citit «Moliftele de iertăciune».

La final au rostit cuvântări, omagiind meritele defunctului preoții Econ. I. Țincoca și Ec. C. Dinescu. La această tristă solemnitate au asistat numeroși clerici și mireni.

„Cu Arhimandritul Morărașu, Biserica pierde pe un slujitor devotat al ei, iar noi preoții pe un coleg sincer în care era întrupată bunătatea și cuvioșia. În mijlocul unei mari mulţimi, trupul său neînsufleţit a fost pogorât în groapă, de față fiind și ÎPS. Mitropolit Pimen, într-un aer cald de primăvară, sub un cer albastru, cu pomii din cimitir înfloriţi, am văzut atâţia cu ochii înlăcrimaţi în fața mormântului său. Facă-l Domnul părtaș de bucuria aleșilor Săi!”