Zi: 9 martie 2026

FOTO

Prețios dar de 8 Martie ne-au făcut, mai ales nouă, femeilor mame din parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Catedrala Dorohoi, părinții slujitori, invitându-ne la o seară duhovnicească, să ne împărtășim din cuvintele părintelui prof. Partenie-Cristian Apostoaie de la Biserica „Vovidenia” din Botoșani.

Tema întâlnirii, „Chipul Maicii – maternitatea duhovnicească în viețile sfintelor”, a fost propusă de părintele profesor Marian Iftode, în contextul anului comemorativ al sfintelor femei din calendar. Au fost onorate astfel mironosițele, mucenițele, cuvioasele, soțiile și mamele creștine, accentuându-se rolul lor în istoria mântuirii și în viața familiei, amintindu-se de canonizarea recentă a celor 16 sfinte femei românce și de promovarea rolului femeii în Biserică și familie, în cultivarea virtuților creștine.
Părintele profesor pr. Partenie-Cristian Apostoaie, cu o deosebită delicatețe și evlavie, resimțite de noi toți, și-a început discursul făcând referire la Icoanele Maicii Domnului din Catedrală, care o înfățișează cu pruncul în brațe, și în mod special la icoana ,,Îndrumătoarea”, în care Maica Domnului arată cu mâna dreaptă spre pruncul Iisus, o expunere vizuală raportată la puținele cuvinte, alese cu grijă și spuse de ea la nunta din Cana, dar care cuprind întreaga scriptură: „Faceți orice vă va spune El” (Ioan 2,5). Femeia de astăzi, femeia mamă este chemată să urmeze exemplul Maicii Domnului, noua Evă, despre care Sf. Maxim Mărturisitorul spunea că este scopul creației, „ctitoria tuturor veacurilor”, adică scopul final pentru care a fost creată lumea, „împlinirea planului divin”, prin care lumea l-a primit pe Hristos – Maica Domnului unind pentru totdeauna creatorul și creația sa.
Maternitatea duhovnicească, susține părintele Partenie, ne așază astăzi în realitatea duhovniciei, care nu este un atribut exclusiv al preoților duhovnici, căci ea începe din fragedă pruncie, cu mama ca prim duhovnic, care, asemeni Maicii Domnului, îl însoțește pe copil și îl îndrumă – nu spre ea, sufocându-l cu iubirea ei, ci spre Hristos. Și chiar mai devreme, din pântecele mamei, pruncul aude și simte ceea ce trăiește mama. Este perioada în care mama are un rol decisiv asupra lui, motiv pentru care părinții Bisericii sfătuiesc mamele la o spovedanie și împărtășanie deasă, la o viață duhovnicească autentică, un post care să însemne cumpătare în toate și abținerea de la extreme de tot felul. Exemplul oferit este acela al poetului Ioan Alexandru care, la o conferință, a mărturisit faptul că citea Sfânta Evanghelie seară de seară, cu voce tare, soției însărcinate cu al doilea, apoi cu al treilea copil, iar aceștia, la 4-5 anișori, neștiind încă să citească, știau pe dinafară versete întregi din Scriptură. Primul copil, necitindu-i-se deloc, nu știa, la o vârstă similară, nimic din Scriptură. Este un exemplu grăitor, care ne dovedește încă o dată importanța crucială a duhovniciei mamei, a părinților, asupra educației copiilor încă din perioada maternă.
Rădăcina copilului, la care acesta va reveni pe parcursul vieții, indiferent de rătăcirile sale, se află în perioada celor 7 ani trăiți alături de tata și mama („preotul casei”), iar părintele Partenie menționează 3 lucruri importante în duhovnicie:
1. Preotul duhovnic (confesor, părinte în duh, învățător, doctor de suflet, prieten și mână a lui Dumnezeu), mama și tata, toți trei trebuie să-l pună pe copil pe cale spre Hristos. Mama, cu o iubire pământească limitată, de cele mai multe ori îl îndreaptă spre ea, și această dragoste „ucide”, spune Sf. Ioan Gură de Aur; singura iubire nelimitată este a lui Hristos, care și-a vărsat sângele pentru toți până la ultimul om. Mama, astăzi, îi oferă de cele mai multe ori copilului cea mai bună educație, cele mai bune haine, toate facilitățile lumii, dar nu i-l mai dăruiește pe Hristos. La finalul clasei a VIII-a sau a XII-a, și chiar până la finalul vieții, mai mult decât cunoștințele și bunurile materiale – care sunt bune cu măsură –, va conta cât Dumnezeu are în sufletul lui, căci o viață fără Hristos va fi foarte grea și periculoasă.
2. Duhovnicia nu se naște. Părintele duhovnic și mama nu vor avea calitățile blândeții, discernământului și luminii ca să-l conducă pe copil spre Hristos dacă, la rândul lor, nu au un duhovnic bun. Un duhovnic bun se formează dacă este un fiu duhovnicesc bun!
3. Cel mai greu este să faci ceea ce zici sau îi înveți pe alții. Copilul va face mereu ceea ce vede, nu ceea ce aude. Atunci când există armonie deplină între cuvânt și faptă, suntem ortodocși autentici. De aceea, „singurul ortodox autentic este Hristos” și ortodoxia este singura religie autentică. Hristos este singurul din istoria omenirii care a făcut ceea ce a spus: și-a dat viața, a iubit vrăjmașii, iar după Înviere nu s-a arătat acestora din urmă (lui Pilat și celor care l-au răstignit) din discreție, ca să nu se impună. De aceea, și azi, el vine cu aceeași smerenie la ușa noastră și cu o discreție extraordinară se propune mamelor de astăzi.
Părintele profesor amintește cu tristețe de faptul că astăzi trăim vremuri cumplite de imitare a tot ce e rău și nefolositor din jurul nostru, pentru că facem ceea ce este comod și ușor. Practicarea ortodoxiei este foarte grea, de aceea ne îndeamnă pe toți să facem ceea ce propovăduim în familie, la serviciu și chiar în Biserică.

Partea a doua a discursului a făcut referire la cele 16 sfinte românce, recent canonizate, ca exemplu de practicare a ortodoxiei cu discreție extraordinară, blândețe, demnitate, dar și fermitate. Exemplul propus este al Sfintei Blandina de la Iași care, rămânând singură, a plecat la București la unicul ei copil, care era căsătorit. Fiind perioada regimului comunist, faptul că „mama Blandina” mergea zilnic la biserică aducea probleme familiei. Nora ei, profesor, i-a dat timp să aleagă între a locui cu ei, dar fără de Hristos, sau a rămâne în Biserică. „Voi mie să nu-mi dați trei zile ca să-l aleg pe Dumnezeu. Eu pe Dumnezeu îl am dintotdeauna”, a spus sfânta, făcându-și bagajele și părăsind casa în aceeași zi. Sfințenia este discretă, dar fermă.
,,Toate cele 16 sfinte, conchide părintele, au iubit Biserica, s-au spovedit și împărtășit și s-au smerit.” Lumea de astăzi trăiește o „schizofrenie duhovnicească”. Dumnezeu este precum îl vrem noi, bun și iubitor cu noi, dar drept cu ceilalți, și, paradoxal, oamenii se află între două extreme: fie îl acceptă pe Dumnezeu, dar nu și pe Hristos, fie îi acceptă pe amândoi, dar nu și Biserica. Se preferă comoditatea absurdă de a sta și a te ruga doar acasă, biserica fiind pentru unii doar un loc de participare la evenimente sau de „închiriat” pentru poze. Sfintele femei canonizate, toate, au iubit „metania, rugăciunea și postul”. În ortodoxie, spunea părintele, slujbele sunt lungi deoarece ne pregătesc pentru veșnicie. „Cum vom sta în fața lui Hristos dacă nu reușim să stăm două-trei ore la o slujbă? Nu slujbele sunt lungi, ci răbdarea noastră este scurtă!”
La finalul serii duhovnicești, părintele Partenie ne-a împărtășit o istorioară trăită în tinerețe, când părintele Talasie și mama Vica spălau pe jos în Catedrala Metropolitană de la Iași, iar mama Vica, ce se împărtășea în fiecare zi, putea fi auzită spunând doar: „Mila Ta, Doamne, și voia Ta”. Tinerii au întrebat-o ce părere are despre mântuire, iar aceasta le-a zis: „Nu mi-e frică de moarte! Cine e în biserică face un pas și e în Rai. Cine e afară…” Concluzia este suficient de grăitoare: copilul trebuie dus la biserică de mic, dinainte de a se naște, iar primii părinți duhovnici (mama și tata), și chiar părintele duhovnic (preotul) să facă ceea ce spun și propovăduiesc! ,,Cine nu luptă nu reușește niciodată. Facem eforturi să cumpărăm cele lumești: o casă, o mașină, și este greu, dar să cumpărăm raiul și veșnicia? E scump, foarte greu și scump, cere efort și jertfă!”

A fost o seară cu totul specială, ca și invitatul nostru. Ne-a lăsat pe toți întrebându-ne cum stăm noi în fața lui Hristos. Cât de mult facem fiecare în dreptul nostru. Cât de buni suntem ca părinți pentru copiii noștri. Cât de puțin iubim și cât de mult avem de îndreptat pentru a fi pe Cale și a îndrăzni la Hristos.
Să avem rugăciunile celor 16 sfinte românce canonizate și ale tuturor sfintelor mironosițe, cuvioase și mucenițe, ale celor 40 de Sfinți Mucenici pe care îi sărbătorim astăzi împreună cu cei din temnițele comuniste, care să ne aducă răbdarea cea mult folositoare în toate greutățile vieții, curajul lor, iubirea, inima la Hristos și nădejdea la Maica Domnului!
Îl așteptăm cu drag pe părintele prof. Partenie-Cristian Apostoaie și cu o altă ocazie, și ne rugăm bunului Dumnezeu ca semințele aruncate de sfinția sa în această seară să dea rod în sufletelor tuturor celor care l-au ascultat.
„Mila Ta, Doamne, și voia Ta!”(Prof. Gianina Magdalena Cucoreanu)

Seară duhovnicească în Cercul Misionar ,,Sfinții Voievozi” – Ibănești, Parohia ,,Sfinții Voievozi” – Fundu-Herții, 05 Martie 2026
FOTO

Joi, 5 martie 2026, în Parohia ,,Sfinții Voievozi” Fundu-Herții, Cercul Misionar Ibănești, Protopopiatul Dorohoi, a avut loc o seară duhovnicească deosebită în contextul Anului omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al Sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenice, monahii, soții și mame).

Evenimentul l-a avut ca invitat pe Părintele Dr. Arhimandrit Ștefan Gușă starețul Mănăstirii ,,Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa”, de la Vadu Negrilesei. Conferința a fost moderată de Părintele paroh Mîndru Cristian în prezența Părintelui Protopop Ionuț-Ștefan Apetrei, a preoților din cadrul Cercului Misionar Ibănești și a enoriașilor prezenți atât din parohie cât și din alte parohii. Seara duhovnicească a început cu rostirea rugăciunii Împărate ceresc de către toți cei prezenți, apoi cu un scurt cuvânt de prezentare a invitatului și a temei conferinței.
Călugărit la Putna părintele cuvios Ștefan Gușă în cei peste 50 ani de călugărie a adunat și arătat o bogată experiență monahală, pastorală și academică împletind de a lungul vieții slujirea Bisericii cu preocuparea constantă pentru studiu și aprofundare teologică. De la școala din sat, la Seminarul Veniamin Costache, la institutul Teologic Ortodox din București până la centre universitare academice din Elveția și Londra, părintele doctor Ștefan Gușă și-a desăvârșit pregătirea prin studii doctorale în Teologie, Filologie și Filosofie. Afară de cele 6 cărți publicate și peste 100 de articole în diverse reviste de specialitate, părintele a avut și o bogată activitate în ceea ce privește zidirea de lăcașuri sfinte, cu caracter duhovnicesc și cultural atât în țară cât și în afara țării, cultivând rugăciunea, credința și tradiția ortodoxă împlinind viața duhovnicească prin sprijinul comunității ca împreună lucrare de iubire și rugăciune pentru suflet.
S-a prezentat apoi importanța temei anului omagial și anul comemorativ vorbindu-se despre acele femei sfinte care au arătat că drumul spre sfințenie nu depinde de apartenența la o anumită categorie socială, ci de conlucrarea persoanei umane cu Harul Divin, finalizând în sfințenie călătoria lor pământească.
A urmat cuvântul Pr. Dr. Arhim. care a vorbit la început despre prima familie din Rai, Adam și Eva, despre binecuvântarea dată de Dumnezeu ,,creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul”(Fac. 1,28), binecuvântare care s-a desăvârșit prin participarea Mântuitorului Hristos la nunta din Cana Galileii, unde a avut loc și prima minune (Ioan 2, 1-11). Astfel, atât prin cuvântul Mântuitorului și al Sfinților Apostoli de mai târziu, dar și prin darul dat tuturor întâistătătorilor care au organizat Biserica s-a arătat că aceasta, Biserica, are sfânta datorie de a veghea și susține familia creștină, oferind sprijin în educarea și creșterea copiilor, în spiritul învățăturii lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur numește familia creștină biserica de acasă locul unde prin bunice și mame, copiii și nepoții descopăr pe Dumnezeu, iubesc pe Maica Domnului și se roagă cu credință sfinților împlinind învățăturile morale ale Bisericii.
Părintele ne-a vorbit apoi despre numeroase femei purtătoare de iubire  sfântă atât din Vechiul Testament cât mai ales din Noul Testament, femei care alături de iubire au dovedit bărbăție și curaj mai mult decât Sfinții Apostoli, arătând că drumul spre sfințenie nu depinde de apartenența la un anumit popor sau la o anumită pătură socială sau intelectuală, ci de deschiderea inimii către Dumnezeu și conlucrarea cu Harul Divin. Mucenițe care au mărturisit credința cu prețul vieții lor, mame creștine, soții de voievozi și mame de sfinți, femei care au sihăstrit în munți prin peșteri și prin văgăunile pământului și care, unele, fără a ști carte știau Psaltirea și Ceaslovul, slujbele bisericești și uneori tot ce se întâmplă în lume.
De asemenea a arătat că suntem, neamul cu istoria cea mai zbuciumată și mai nedreptățită și a trebuit să curgă șiroaie de lacrimi, de sudoare și de sânge nevinovat până să fim ceea ce suntem și să avem ceea ce avem. Că sfinții nu s-au născut sfinți și că au fost oameni asemenea nouă, dar care și-au închinat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și aproapele, oricare ar fi fost acesta. Și dacă unii au ajuns sfinți în primul și în primul rând, meritul se cuvine mamelor lor, care i-au născut și i-au crescut în frica de Dumnezeu și în dragoste. Așadar sfinții au avut mame sfinte. Expresia românească ,,cei 7 ani de acasă”, vorbește despre mama care are obligația morală să se ocupe de educația și formarea spirituală a pruncilor.
După cei 50 de ani de ateism și comunism începând cu anul 1992 și până astăzi, calendarele și sinaxarele au adăugat în jur de 100 de sfinți printre care în anul 2025 au fost canonizate 16 femei sfinte care au strălucit prin viețuirea lor cea întru Hristos. Între acestea avem pe Filoteia – mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, pe Filotimia – mama Cuviosului Dometie de la Râmeț, pe Anastasia – mama Mitropolitului Andrei Șaguna, pe Olimpia – mama Sfântului Cuvios Petroniu de la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos, pe cuvioasele: Mavra din Ceahlău, pe Nazaria, Olimpiada și Elisabeta de la Mănăstirea Văratec, Antonina de la Tismana, Elisabeta de la Pasărea, Evloghia de la Samurcăcești. Mai avem și câteva femei care, chiar dacă au viețuit în lume au avut o trăire sfântă precum Blandiana de la Iași, doamna Maria Brâncoveanu soția marelui voievod martir și mama celor patru fii, de asemenea martirizați și pe Platomida de la Argeș soția lui Neagoe Basarab.
A urmat susținerea temei propriu zise despre Sfânta Olimpia de la Fărcașa, județul Neamț, mamă a opt copii dintre care ultimul a fost Petru devenind prin tunderea în monahism monahul Petroniu, cel care după 81 de ani de viață monahală, în etate de 95 de ani a urcat în Împărăția Cerească, fiind canonizat în anul 2025 de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Sfântul Cuvios Petroniu, licențiat în teologie și filosofie cu o înaltă pregătire teologică și cu o aleasă trăire duhovnicească, ne-a lăsat și câteva scrieri unele publicate altele în manuscrise. Între aceste scrieri întâlnim undeva un capitol pe care Sfântul Cuvios Petroniu îl dedică mamei sale. Astfel, Pr. Dr. Arhim, a dat citire cuvântului Sfântului Cuvios Petroniu despre mama acestuia, Sfânta Olimpia și care începe cu acest cuvânt: ,,În toată viața ei a fost profund credincioasă. Sărbătorile le ținea cu multă evlavie, chiar și pe cele mai mici. Deși nu știa carte știa fără greș sărbătorile, posturile și pomenirile anuale ale celor răposați. Milostenia îi era grija de căpetenie… Când suna clopotul de Vecernie treburile erau gata, începea duminica. A doua zi mergem cu toții la Sfânta Biserică după ce ne ceream iertare unii la alții… Ea torcea, împletea, țesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea și toate așternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor, până au crescut copiii mari. Ne-a crescut în frica de Dumnezeu, cu respect față de oameni și cu cinste. Nu cruța nici bățul, când nu eram în rânduială. În Joia Mare, pe când mă aflam acasă am aflat cu mare surprindere că fusese la o vecină bolnavă, îi dusese un dar și-i spălase picioarele, în amintirea smereniei Domnului de la Cina cea de Taină.” Părintele a prezentat mai departe și alte evenimente ale vieții Sfintei Olimpia printre care faptul că numea păștile și cozonacii mândra față a Domnului Hristos la Paști. Bătrână și suferindă nu lipsea niciodată de la sfânta biserică. Cu toate că nu învățase carte știa pe de rost Crezul, Visul Maicii Domnului, alte rugăciuni și cântări din cadrul sfintelor slujbe și din psalmi învățate de la biserică. Mereu era în rugăciune, făcând cruci și mătănii. Pentru moarte era pregătită de multă vreme atât în ceea ce privește obiectele de îmbrăcăminte cât și gândul și bucuria de întâlnire cu Hristos. Cu trei zile înainte de moarte a postit, a chemat preotul și s-a spovedit și împărtășit, s-a spălat și în timp ce se pieptăna a zis uneia dintre fiice: ,,Uite, vin pe cărare trei femei în alb”. Așa a fost plecarea de pe pământ în prezența luminii lui Hristos și a Sfinților Îngeri, viață închinată lui Dumnezeu. Indiferent de greutățile întâmpinate în viață prin credință, răbdare și darul lui Dumnezeu și-a crescut copiii nu prin cuvinte multe, ci prin fapte minunate, fapte creștinești, care în plinătatea Duhului Sfânt au putut determina pe copii și în special pe Sfântul Cuvios Petroniu nu doar să aleagă viața monahala ci, așa cum a văzut la mama lui, viața slujirii lui Hristos ce are ca finalitate desăvârșirea în Împărăția Cerurilor.
După încheierea cuvântului a urmat o pauză de 5-10 minute, timp în care preoții și credincioșii prezenți au înaintat întrebări. A urmat răspunsul la aceste întrebări dat de Pr. Dr. Arhim., subliniindu-se încă o data valoarea și importanța femeii creștine în familie și societate și contribuția acestora la nașterea și creșterea de fii duhovnicești ai Bisericii.
La rugămintea părintelui paroh, părintele protopop Ștefan- Ionuț Apetrei a încheiat seara duhovnicească mulțumind tuturor celor prezenți și în special invitatului punctând cele mai importante idei ale serii și adăugând cuvânt de folos duhovnicesc celor prezenți.