FOTO
Există cuvinte care nu îmbătrânesc niciodată, oricât de mult s-ar schimba lumea. Unul dintre aceste cuvinte este familia. El poartă în sine căldura casei, glasul mamei, sfatul tatălui, rugăciunea spusă seara, ocrotirea bunicilor și acea tainică legătură prin care omul învață, încă din primii ani ai vieții, ce înseamnă iubirea.
În cadrul proiectului catehetic dedicat valorilor familiei creștine înscris la Concursul Național Catehetic și intitulat „Familia – altarul viu al iubirii smerite și darnice”, în data de 12 martie 2026, s-a desfășurat la biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Podeni, în colaborare cu Parohia „Sfinții Împărați” Vlădeni, o întâlnire de suflet cu tema „Familia – binecuvântare și dar de la Dumnezeu”. Părinții Costică Gherman și Mihai Pînzariu au dorit să așeze înaintea copiilor nu doar o lecție, ci o lumină, nu doar câteva idei frumoase, ci conștiința că familia este una dintre cele mai mari binecuvântări lăsate de Dumnezeu omului.
Activitatea a început în chip firesc, cu rugăciune. Copiii, așezați în semicerc în fața icoanei, au rostit împreună „Tatăl nostru”, cerând ajutorul lui Dumnezeu înainte de orice cuvânt și de orice lucrare. A fost un început simplu, dar adânc. În astfel de momente, sufletul copilului se deschide cu o curăție pe care numai Dumnezeu o cunoaște pe deplin.
Pornind de la întrebări simple — cine face parte din familia voastră, ce vă place cel mai mult la cei de acasă, cine vă ajută când aveți o greutate — s-a creat un dialog sincer și viu. Copiii au vorbit cu naturalețe despre părinți, frați, bunici, despre dragoste, grijă, ajutor și iertare. Din răspunsurile lor s-a putut vedea că inima copilului înțelege uneori mai bine decât mintea adultului adevărul acesta: familia este locul unde omul învață să iubească.
Momentul biblic a adus în mijlocul catehezei cuvântul din Cartea Facerii (2, 18–24), unde vedem că Dumnezeu nu l-a lăsat pe om singur, ci a rânduit comuniunea și viața în familie. Pe înțelesul copiilor, am vorbit despre faptul că familia nu este doar o formă de conviețuire, ci o rânduială sfântă, așezată de Dumnezeu încă de la începutul lumii. Acolo unde există iubire, rugăciune, respect și responsabilitate, casa devine mai mult decât locuință: devine o mică biserică, un colț de rai în care omul crește frumos înaintea lui Dumnezeu.
Un moment deosebit a fost acela în care am vorbit despre familie ca „biserica de acasă”. Pentru copii, această expresie a prins contur foarte repede. Au înțeles că acasă învață primele rugăciuni, primele gesturi de iertare, primele forme de respect și de ascultare. În familie, copilul învață să spună „mulțumesc”, „iartă-mă”, „ajută-mă” și „Doamne, miluiește”. Acolo se clădește, în taină, temelia întregii sale vieți.
Partea practică a catehezei, intitulată sugestiv „Pomul binecuvântării”, a adus multă bucurie și implicare. Copiii au desenat câte un copac, iar pe frunzele lui au scris darurile pe care le primesc în familie: dragoste, grijă, sfat, ajutor, rugăciune, protecție. A fost o activitate simplă doar la prima vedere. În realitate, fiecare frunză a devenit o mărturisire. Fiecare copil a început să vadă mai limpede câte daruri primește zilnic, uneori fără să le observe îndeajuns.
La final, când lucrările au fost prezentate, s-a simțit o emoție aparte. În desenele copiilor nu era doar culoare, ci recunoștință. Nu era doar creativitate, ci înțelegerea unei taine: aceea că familia este locul în care Dumnezeu lucrează nevăzut, crescând omul prin iubire, jertfă și răbdare.
Roadele catehezei s-au văzut atât în participarea activă a copiilor, cât și în mărturiile lor. Ei au înțeles că părinții sunt dar de la Dumnezeu, că familia nu este ceva întâmplător, ci un spațiu binecuvântat în care fiecare primește și învață iubirea. La rândul lor, părinții au primit cu bucurie ecoul acestei întâlniri, observând cât de mult îi ajută pe copii astfel de activități să prețuiască mai mult viața de familie și legătura cu Biserica.
Într-o vreme în care lumea vorbește tot mai mult despre drepturi, confort și autonomie, dar tot mai puțin despre comuniune, jertfă și fidelitate, astfel de cateheze devin nu doar utile, ci necesare. Copiii trebuie ajutați să înțeleagă de mici că familia nu este doar cadrul vieții, ci una dintre cele mai frumoase școli ale sufletului.
Această întâlnire catehetică a fost, în esență, o chemare la recunoștință. O chemare de a privi familia nu ca pe un lucru obit, ci ca pe un dar. Un dar pe care Dumnezeu îl încredințează omului pentru a-l învăța iubirea, iertarea, responsabilitatea și credința.
Când copilul ajunge să înțeleagă că familia este binecuvântare, atunci în inima lui se așază una dintre cele mai puternice temelii pentru viață. Iar când această înțelegere este luminată de Biserică, ea nu rămâne doar un gând frumos, ci devine început de formare sufletească adevărată.
Acolo unde familia este trăită în Dumnezeu, casa nu mai este doar un loc în care locuim, ci un spațiu în care sufletul crește. Și poate tocmai aceasta este una dintre cele mai mari nevoi ale vremii noastre: să-i ajutăm pe copii să redescopere că frumusețea vieții începe acolo unde iubirea se unește cu rugăciunea. (Pr. Gherman Costică)
Slova Creștină de Dorohoi 