Sunt momente în viața unei comunități care nu se măsoară în timp, ci în lumină. Nu în minutele care trec, ci în inimile care se deschid. O astfel de clipă binecuvântată a fost trăită în cadrul activității catehetice desfășurate în Parohia „Sfinții Împărați” Vlădeni, în colaborare cu Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Podeni, parohii participante la Concursul Național Catehetic 2026 în cercul misionar „Sfinții Împărați” Broscăuți, sub semnul unei teme care nu poate fi epuizată niciodată: „Femeile sfinte – chipuri de jertfă și iubire”.
În liniștea caldă a bisericii păstorite de pr. paroh Mihai Pînzariu, acolo unde icoanele privesc din veșnicie spre inimile celor mici, copiii s-au așezat în semicerc, asemenea unor mlădițe în jurul izvorului. Rugăciunea „Tatăl nostru” a fost începutul — nu ca o formalitate, ci ca o deschidere de cer. În acea clipă, cuvintele simple au devenit punte între pământ și har, între copilărie și veșnicie.
Cateheza nu a fost doar o lecție, ci o întâlnire. O întâlnire cu acele suflete binecuvântate care au ars de iubire pentru Dumnezeu: femeile mironosițe, Sfânta Maria Magdalena, Sfânta Filofteia, Sfânta Teodora de la Sihla, Sfânta Cuvioasă Parascheva. Nume care nu sunt doar pagini de calendar, ci inimi vii, care bat peste veacuri în ritmul credinței.
Citirea Evangheliei despre femeile mironosițe a adus în mijlocul copiilor nu doar un text, ci o stare. O stare de curaj, de fidelitate, de iubire care nu se teme de întuneric. Copiii au înțeles, poate mai profund decât credem noi, că aceste femei nu au plecat de lângă Hristos nici în suferință, nici în moarte — și tocmai de aceea au fost primele care au primit lumina Învierii.
Dialogul care a urmat nu a fost unul formal, ci viu, cald, sincer. Copiii au vorbit despre mamele lor, despre bunici, despre gesturi simple de iubire. Și, fără să-și dea seama, au făcut legătura între sfințenia din icoană și sfințenia din viața de acasă. Pentru că acolo începe totul — în gesturile mici, în răbdare, în bunătate, în rugăciunea spusă în șoaptă.
Momentul practic, intitulat sugestiv „Chipuri de lumină”, a fost poate cea mai frumoasă mărturisire. Mâini mici, dar pline de sens, au desenat chipuri de sfinte, iar sub fiecare desen au scris câte un cuvânt: credință, iubire, curaj, răbdare. Nu erau doar cuvinte — erau semințe. Semințe de veșnicie puse în ogorul inimii.
La final, biserica nu mai era doar un spațiu, ci o grădină. O grădină în care fiecare copil a adus o floare — floarea sufletului său. Iar când glasurile au înălțat „Cuvine-se cu adevărat”, s-a simțit că nu doar cântarea urcă spre cer, ci și inimile.
Rodul acestei întâlniri nu se va vedea doar în fotografii sau în portofolii, ci în timp. În felul în care acești copii vor iubi, vor ierta, vor crește. Pentru că atunci când un copil descoperă frumusețea sfințeniei, nu mai poate rămâne același.
Această activitate a fost mai mult decât o cateheză — a fost o aprindere de lumină. O lumină care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va continua să ardă în inimile copiilor, călăuzindu-i pe drumul credinței, al iubirii și al jertfei. (Pr. Gherman Costică, Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Podeni)
Slova Creștină de Dorohoi 