Sâmbătă, 12 aprilie 2025, municipiul Dorohoi a găzduit un impresionant Pelerinaj de Florii, un eveniment care a adus împreună credincioși de toate vârstele, în frunte cu părintele protopop Ionuț-Ștefan Apetrei, elevii Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Iacob” și tinerii din ATOR Dorohoi. Acțiunea a fost organizată cu binecuvântarea și sprijinul Protopopiatului Dorohoi, în spiritul tradiției ortodoxe și al pregătirii sufletești pentru Săptămâna Patimilor.
Pelerinajul a început cu slujba Vecerniei la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Dorohoi, apoi, în sunetul clopotelor și al cântărilor pascale, procesiunea a pornit pe străzile orașului, însoțită de preoți, elevi, cadre didactice, tineri, părinți și copii. „Drumul credinței”, cum a fost numit acest eveniment duhovnicesc, s-a încheiat la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din cartierul Plevna, în fața unei troițe monumentale, înălțată recent de credincioșii parohiei, unde părintele protopop Ionuț-Ștefan Apetrei a adresat un cuvânt de învățătură și de mulțumire tuturor participanților:
„Prin acest pelerinaj, am dorit să ne arătăm dragostea față de Hristos și comuniunea noastră în jurul Bisericii. Este o binecuvântare să vedem atâția tineri și copii mărturisind credința în mod public, cu inimă curată și cu bucurie.”
Un moment special al pelerinajului a fost reprezentat de copiii care au purtat icoane ale sfinților români canonizați în acest an, un gest simbolic de legătură între generații și o mărturie a continuității sfințeniei în Biserica Ortodoxă Română. Prin acest gest, s-a dorit nu doar amintirea acestor noi mijlocitori în rugăciune, ci și încurajarea copiilor de a-i cunoaște și a-i urma ca modele de viață creștină.
Elevii Seminarului Teologic și tinerii din ATOR Dorohoi au fost sufletul pelerinajului, implicându-se activ în organizare, cântări și purtarea de icoane și simboluri liturgice. Ei au dat dovadă de o mărturisire publică sinceră, curajoasă și plină de entuziasm a credinței ortodoxe.
Pelerinajul de Florii de la Dorohoi a fost o sărbătoare a credinței trăite, o mărturisire comună în drumul spre Înviere și un semn că Biserica este vie în sufletele copiilor, tinerilor și adulților. Cu icoane, ramuri de salcie și cântări, dorohoienii au adus slavă lui Dumnezeu și au transmis mai departe valorile ortodoxe. (Pr. Butnariu Ioan Silviu)
Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că „preotul și soția sa sunt chemați să fie un exemplu de iubire și unitate, iar soția trebuie să își împlinească rolul cu smerenie și devotament”.
În ultimul secol, rolul și statutul social al preotesei au evoluat semnificativ, deși au rămas strâns legate de activitatea soțului ei. Evoluția socială a fost influențată de schimbările sociale, culturale și politice din țară. În perioada interbelică, preotesele aveau un rol important în comunitățile religioase, fiind adesea implicate în activități sociale și educaționale. După instaurarea regimului comunist, rolul lor a fost restricționat, iar biserica a fost supusă controlului statului. După 1989, odată cu revenirea la democrație, preoteselor li s-a permis să își reia activitățile, dar provocările au continuat. De-a lungul anilor, au început să se implice mai activ în viața comunității, promovând valori precum educația și sprijinul social.
Putem identifica câteva etape și aspecte cheie ale acestei evoluții: Perioada interbelică și începutul regimului comunist (1925 – aproximativ 1950): În această perioadă, preoteasa era văzută în principal ca soție și mamă, având un rol esențial în buna funcționare a familiei preotului și, implicit, în imaginea parohiei. Se aștepta de la ea să fie o gospodină pricepută, o mamă devotată și o persoană pioasă, care să susțină activitatea soțului ei. Implicarea preotesei în afara casei și a activităților strict legate de biserică era relativ redusă. Rolul ei public era în mare parte indirect, prin influența pozitivă pe care o avea asupra comunității prin exemplul personal și prin sprijinul acordat soțului. Nivelul de educație al preoteselor era variabil, depinzând de regiune și de posibilitățile familiei. Odată cu urbanizarea și creșterea accesului la educație, tot mai multe preotese au beneficiat de o instruire mai bună.
Perioada comunistă (aproximativ 1950 – 1989): Regimul comunist a exercitat presiuni asupra Bisericii și, implicit, asupra familiilor preoților. Preotesele, ca și soții ale unor persoane cu o poziție „ideologic suspectă”, au fost adesea marginalizate sau privite cu suspiciune. În ciuda schimbărilor sociale majore, rolul preotesei în familie și în comunitatea bisericească a rămas în mare parte tradițional. Se aștepta în continuare să fie un sprijin moral și practic pentru preot. Datorită dificultăților economice și a necesității de a întreține familia, multe preotese au început să lucreze în diverse domenii (învățământ, sănătate, etc.), adăugând un rol profesional la cel familial și bisericesc. Acest lucru a contribuit la o anumită emancipare socială, deși adesea dublată de o povară suplimentară.
Perioada post-comunistă (1989 – prezent): Odată cu redobândirea libertății religioase și cu schimbările sociale accelerate, rolul preotesei a devenit mai diversificat. Pe lângă rolul tradițional de soție și mamă, multe preotese se implică activ în diverse domenii, cum ar fi: Activități caritative și sociale: Soția preotului adesea se implică în activități caritabile, oferind sprijin celor nevoiași, vizitarea bolnavilor, și ajutând la organizarea de evenimente care promovează solidaritatea și iubirea în comunitate. Ea este o mamă spirituală pentru mulți, oferind îngrijire și compasiune. Educație: Multe preotese sunt profesoare de religie, cateheți sau se implică în activități educaționale pentru copii și adulți. Administrație parohială: Unele preotese ajută activ la administrarea parohiei, la organizarea evenimentelor și la comunicarea cu enoriașii. Activități culturale: Implicarea în corul bisericii, organizarea de evenimente culturale cu tematică religioasă. Profesii diverse: Un număr semnificativ de preotese continuă să lucreze în diverse profesii, aducând un aport financiar și de expertiză în afara sferei bisericești. Creșterea nivelului de educație: În general, preotesele din generațiile actuale au un nivel de educație mult mai ridicat decât în trecut, multe având studii superioare în diverse domenii. Acest lucru le permite o implicare mai activă și mai competentă în diverse aspecte ale vieții sociale. Recunoașterea importanței rolului: Există o recunoaștere tot mai mare a importanței rolului preotesei ca partener de nădejde, care îl susține pe soțul ei în misiunea sa spirituală. Deși nu are un rol liturgic oficial, influența ei morală, socială și practică este esențială pentru buna funcționare a parohiei. Împreună, ei formează o echipă care lucrează pentru binele comunității, promovând valorile creștine și unitatea. Provocări persistente: În ciuda evoluțiilor pozitive, preotesele se confruntă uneori cu așteptări tradiționale rigide și cu o recunoaștere formală limitată a contribuției lor. Echilibrul dintre rolul familial, implicarea bisericească și activitatea profesională poate fi o provocare. În cei 100 de ani de Patriarhat, statutul social al preotesei din România a evoluat de la un rol predominant casnic și de sprijin indirect al preotului, la o figură mult mai activă și implicată în diverse aspecte ale vieții sociale și bisericești. Deși cadrul teologic și canonic nu s-a schimbat, rolul preotesei ca sprijin esențial al preotului și ca membru activ al comunității a câștigat în vizibilitate și importanță. Dezvoltarea din punct de vedere social a preotesei reflectă, în multe privințe, evoluția rolului femeii în societatea românească în general, cu particularitățile aflate în contextul creștin ortodox. Prin dedicare și iubire, ea contribuie la crearea unui mediu cald și primitor, unde fiecare enoriaș se simte valorizat și sprijinit.(Bianca Elena Curelariu)
Olimpiada Interdisciplinară „Cultură și spiritualitate” reprezintă un concurs de excelență care se adresează elevilor cu aptitudini, înclinaţii şi interese deosebite pentru disciplinele limba și literatura română și religie, cu un orizont cultural adecvat vârstei, care pot valorifica elemente de antropologie culturală din programele disciplinelor limba şi literatură română şi religie.
Desfășurarea etapei județene a acestui concurs interdisciplinar a adus noi succese pentru elevii de la „Regina Maria”, aceștia probând abilitățile de susținere a unei argumentări personale, bazate pe studiu comparativ și pe exprimare culturală.
Au obținut Premiul I și s-au calificat la etapa națională:
Ungureanu Erika, clasa a X-a F, prof. coordonatori: Foca Alina, Bolohan Gabriela, pr. Șoptică Ciprian Furtună Teodora-Maria, clasa a XII-a E, prof. coordonatori: Foca Alina, Bolohan Gabriela, pr. Șoptică Ciprian
Premiul al II-lea: Corolea Ungureanu Maria, clasa a XI-a A, prof. coordonatori: Foca Alina, Bolohan Gabriela, pr. Șoptică Ciprian
Mențiuni: Lupu Ioana Georgiana, clasa a X a A, prof. coordonatori Oprișan Doina, pr. Soptică Ciprian Racu Iasmina Narcisa, clasa a IX-a E, prof. coordoantori Carnevali Anca, Zugravu Claudiu.
Reprezentarea onorantă a Liceului „Regina Maria” la competiții școlare este validarea dorinței de a fi mai buni, mai performanți, de a fi Semper Excelsius! (Dr. Prof. Bolohan Gabriela)
Slova Creștină de Dorohoi 