
Autor: Pr. Ciprian Șoptică
Atelier ProVita de dezvoltare personală la parohia Busuioceni


Departamentul ProVita Dorohoi, a susținut în data de 19 Mai 2024, în Duminica Sfintelor femei mironosițe, la Parohia bisericii „Nașterea Maicii Domnului” Busuioceni, un atelier de dezvoltare personală intitulat „Cu dragoste pentru mame”, tema atelierului fiind „Bucurii și provocări în creșterea copiilor”, pentru mamele cu mai mult de 7 copii prin Programul de solidaritate pentru familia cu mulți copii – „Sfântul Stelian” al Departamentului Pro Vita Iași.
Atelierul a debutat cu participarea mamelor și a gazdelor la Sfânta Liturghie. În cuvântul său, Pr. Paroh Iftodi Marian Liviu, coordonatorul biroului Pro-Vita al Protopopiatului Dorohoi, a subliniat viruțile femeilor mironosițe: credința, răbdarea, ascultarea, smerenia și curajul lor, precizând că ele au venit primele la mormântul Domnului, devenind astfel cele dintâi vestitoare ale Învierii Domnului. Având ca reper duhovnicesc viața și trăirea femeilor mirinosițe, părintele paroh a adus în lumina Sfintei Evanghelii, valoarea, rolul și sensul femeii și a mamei creștine în familie, biserică și societate. Amintim câteva elemente din multitudinea de misiuni la care sunt chemate mamele creștine: nașterea și creșterea copiilor în credința creștină; educația lor – în calitate de bunici, mame, soții, surori, educația religioasă și teologică a copiilor și tinerilor – ca profesoare de religie, preotese, educatoare, învățătoare și cadre didactice de specialitate; derularea de activități social-filantropice la nivel de parohii și mănăstiri, în cămine de bătrâni, orfelinate, centre sociale; desfășurarea de activități medicale, de asistență socială și de voluntariat – în calitate de medici, asistente și infirmiere; derularea de activități mass-media și jurnalism creștin; activitatea în instituții de administrație publică, arte, cultură, etc. Primul aspect care se evidențiază la aceste mame participante la activitate este atitudinea eroică, nestăvilită, de parcă nicio greutate nu este imposibil de dus, că sunt precum un copac cu multe ramuri ce și-a dezvoltat strategii de găsirea resurselor și în cel mai întins și dogoritor deșert. Imposibil nu există la ele, iar decepțiile sunt de temporare deoarece dorința de a evolua le ridică tot mai sus. Viața lor, o existență ca oricare alta, cu bucurii și greutăți, pare să descrie un mic Rai, așa cum o povestesc ele. Cert este că inocența sufletelor întregii familii îl face și pe Dumnezeu să privească mai des și cu mai multă blândețe la acești oameni. Copiii reprezintă forța și motorul lor, iar bucuriile cresc exponențial cu fiecare membru al familiei. Dacă „veșnicia s-a născut la sat”, așa cum spunea Lucian Blaga, înțelepciunea pare să își fi găsit sălașul în cadrul acestor familii. În întâlnirea nostră s-a pornit de la ideea că omul, prin definiție, este un povestitor. Zi de zi ele își scriu și rescriu povestea vieții lor și vindecarea din prezent aduce, concomitent, și liniștirea trecutului. De ce sunt așa de importante poveștile pe care și le spun despre ele? Pentru pe acestea le vor lăsa moștenire copiilor lor.
În semn de recunoștință și apreciere, mamele au primit buchete de flori și diplome din partea organizatorilor activității. Mulțumim reprezentanților departamentului Pro Vita Iași, pentru prezență și implicare. Aducem calde mulțumiri părintelui Protopop al Protopopiatului Dorohoi, Apetrei Ionuț Ștefan, pentru susținerea activității și tuturor partenerilor implicați în organizarea și desfășurarea acestui eveniment. (Responsabil Pro Vita Dorohoi, Pr. Prof. Iftodi Marian Liviu)
Când mor părinții nu le vinde casa

Când mor parinții, nu le vinde casa,
Ei au trudit în Raiul lor cel sfant,
Din când în când, mai pune-acolo, masa,
Păstrează-le bucata de pământ,
Când mor părinții, nu te duce-n pripă,
Sa calculezi cât iei pe truda lor,
Ci construiește încă o aripă,
Și ai să vezi că nu le-a fost ușor,
Păstrează demn, tot ce a fost frumos:
Masa, la care-ai stat, cu trei picioare,
Lampa ce arde încă, lin, duios,
Covorul, patul, cele trei ulcioare,
Așterne iute, scoarțele din lână,
Mâinile mamei te vor mângâia,
Și stai pe prispa veche, chiar bătrână,
Să mai asculți concertul din valcea,
Hai, scoate apa toată din fântână,
Să primenești izvorul înfundat,
Mama și tata te vor lua de mână,
Te vei simți la fel ca altadat,
Mai dă cu var, copile, pe pereți,
Să îi păstrezi curați, ca pe-o icoană,
Părinții tăi au devenit peceți,
Nu alerga, dup-avuții, în goană,
Nu aștepta, rugina să le rupă,
Deschide porțile, la casă, largi,
Toti îngerii te vor veghea, ascultă,
Vei fi inconjurat numai de magi,
De ce nu vii?Ai tăi mereu așteaptă …
Ofteaz-atunci când văd că ești absent,
Stau umbre triste, pironite-n poartă,
Nu vor sa creadă-n visul deșuet
De fapt, Părinții nu mor vreodată,
Trăiesc în noi, sunt râu cu apă lină,
Sunt stele-aprinse peste zarea-naltă,
Sunt curcubeu, pe bolta cea senină,
Tu ia aminte: casa părintească
E locu-n care sufletul ți-e rouă,
E vatra noastră veche, strămoșească,
Lumina ce se scaldă-n luna nouă.
Publicat pe august 21, 2020 Beatrice Silvia Sorescu
