Pr. Elidor Pintili

Educația pentru viață – O misiune profetică în lumea contemporană

În luna Martie, consacrată în mod special apărării vieții, am avut privilegiul de a participa la o serie de întâlniri educative organizate de Departamentul Pro Vita Iași în două licee din municipiul Dorohoi. Aceste ore cu tinerii de la Liceul ,,Regina Maria’’ și Colegiul ,,Grigore Ghica’’ au fost nu doar o activitate de informare, ci o adevărată experiență de redescoperire a valorii sacre a vieții umane și a demnității persoanei.

Redescoperirea copilăriei – fundamentul identității

La Liceul ,,Regina Maria’’, doamna psiholog Gilia Crăciun a coordonat o activitate profundă de introspecție cu elevii claselor a X-a. Exercițiul de a scrie pe scheletul uman toate trăirile din copilărie până în adolescență a fost mai mult decât o tehnică pedagogică – a fost o chemare la conștiință de sine, o invitație la cunoașterea propriei istorii personale.

Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Când eram prunc, ca un prunc vorbeam, ca un prunc cugetam, ca un prunc socoteam” (1 Corinteni 13:11). Fiecare etapă a vieții noastre poartă în sine o descoperire, o valoare, o învățătură. Copilăria nu este doar o treaptă pe care o depășim, ci un fundament pe care se clădește întreaga personalitate. Valorile însușite, amintirile – plăcute sau neplăcute – stările sufletești pozitive sau negative, toate contribuie la formarea firii noastre.

Sinceritatea și căldura cu care tinerii și-au deschis inimile, recunoscând parcursul lor interior, demonstrează că sufletul omenesc tânjește după adevăr și după autenticitate. În această redescoperire a propriei copilării, adolescenții au înțeles nu doar cine au fost, ci mai ales cine pot deveni și ce pot oferi lumii din jur pentru a trăi cât mai frumos.

Viața – dar dumnezeiesc de la prima secundă

La Colegiul ,,Grigore Ghica’’, unde am lucrat cu elevii de clasele a XI-a și a XII-a, doamna asistent social Sorina Topliceanu a prezentat o temă de o importanță teologică și etică fundamentală: viața copilului din prima secundă, de la zămislire până la naștere. Sfânta Scriptură ne învață că viața umană este sfântă de la început: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, m-ai țesut în pântecele maicii mele. Te laud că m-ai făcut în chip înfricoșat de minunat” (Psalm 139:13-14). Parcursul intrauterin nu este o simplă evoluție biologică, ci un mister dumnezeiesc în care Creatorul lucrează la formarea unei persoane unice, irepetabile, create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Prezentarea acestui proces fascinant – de la zămislire până la naștere – le-a deschis tinerilor ochii sufletului către grandoarea și sfințenia vieții. Fiecare etapă a dezvoltării pruncului în pântecele mamei este o mărturie vie a puterii creatoare a lui Dumnezeu, o manifestare a iubirii divine care cheamă la existență o nouă persoană.

Drama avortului – o rană care nu se vindecă

Partea cea mai sensibilă, dar necesară a discuției, a fost abordarea realității avortului. Filmulețul cu mărturia mamei care regretă avortul făcut cu 20 de ani în urmă a fost o lovitură în conștiința tinerilor, o revelație a durerii pe care această alegere o lasă în suflet.

Avortul nu este doar o „întrerupere de sarcină” – este suprimarea unei vieți umane, uciderea unui prunc nevinovat, împlinirea poruncii „Nu ucide”. Dar este și o rană adâncă în sufletul mamei, o traumă care rămâne nedepășită ani de-a rândul. Biserica, urmând învățătura Mântuitorului, condamnă avortul ca pe un păcat grav, dar întinde brațele pline de milă către cele care au trecut prin această dramă, chemându-le la pocăință și vindecare duhovnicească. Discuțiile purtate cu tinerii au fost revelatoare. Ei au înțeles complexitatea situațiilor care duc la alegerea avortului – frica, sărăcia, lipsa de sprijin, presiunea socială – dar au recunoscut și că aceste motive, oricât de grele, nu pot justifica suprimarea unei vieți nevinovate. Au văzut diferența fundamentală între mamele care aleg avortul din disperare și cele care aleg să nască din iubire, credință și curaj.

Misiunea noastră profetică

Aceste ore petrecute cu tinerii mi-au întărit convingerea că educația pentru viață este o misiune profetică a Bisericii în lumea contemporană. Într-o societate care relativizează valoarea vieții, care promovează individualismul și confortul pe seama responsabilității și a iubirii, Biserica trebuie să fie glasul pruncilor nenăscuți, apărătoarea vieții de la zămislire până la moarte naturală.

Mântuitorul Hristos a spus: „Eu am venit ca ei să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Această viață din belșug începe din prima clipă a existenței și trebuie apărată, respectată și îngrijită în fiecare etapă.

Îi mulțumesc Departamentului Pro Vita Iași, în special doamnelor Gilia Crăciun și Sorina Topliceanu, pentru dedicarea și profesionalismul cu care slujesc această cauză sfântă. Mulțumesc și tinerilor de la Liceul ,,Regina Maria’’ și Colegiul ,,Grigore Ghica’’ pentru sinceritatea și deschiderea cu care au participat la aceste discuții. Luna Martie, luna Pentru Viață, să ne găsească pe toți mărturisitori ai vieții, apărători ai celor neputincioși și purtători ai speranței că o lume mai bună este posibilă atunci când respectăm darul sacru al vieții umane.

„Alegeți viața, ca să trăiți voi și sămânța voastră!” (Deuteronom 30:19) (Preot Elidor Pintili, Dorohoi, 5 martie 2026)

Primăvara credinței și a bucuriei – rod al colaborării dintre Școală și Biserică

FOTO

În prima Duminică din Postului Mare, a Ortodoxiei, comunitatea din Grivița a trăit un moment deosebit, în care lumina credinței s-a împletit armonios cu prospețimea primăverii și cu inocența copilăriei. Activitatea desfășurată la Parohia „Nașterii Domnului” Grivița reprezintă rodul unei frumoase și statornice colaborări dintre Școala Gimnazială „Prof. O. Ionescu” Vorniceni, reprezentată prin doamna învățătoare Goțan Nicoleta, și parohia păstorită cu dăruire de părintele Marian Corolea, din cadrul Protopopiatul Dorohoi.

Proiectul a avut mai multe etape, fiecare purtând amprenta implicării și a sufletului curat al copiilor. În săptămânile premergătoare, elevii clasei I, sub îndrumarea atentă a doamnei învățătoare, au confecționat mărțișoare și felicitări realizate prin tehnica quilling, lucrate manual cu migală, răbdare și entuziasm. Fiecare fir de hârtie rulat a purtat în el emoție, iar fiecare felicitare a devenit o mică mărturie a bucuriei de a dărui.
În această frumoasă inițiativă, părinții elevilor au fost un sprijin real și discret, oferind ajutor în organizare și asigurând transportul copiilor la biserică. Implicarea lor demonstrează încă o dată că educația autentică se clădește prin unitate și comuniune între familie, școală și Biserică.
Ziua de duminică a debutat cu participarea copiilor la Sfânta Liturghie, unde au simțit emoția rugăciunii, au trăit frumusețea comuniunii în biserica și au primit Sfânta Împărtășanie. La final, micii vestitori ai primăverii au oferit credincioșilor mărțișoarele și felicitările pregătite cu drag, alături de flori și urări de „Primăvară binecuvântată!”.
Chipurile credincioșilor s-au luminat, iar biserica a devenit pentru câteva clipe un spațiu al bucuriei curate, în care generațiile s-au întâlnit sub semnul iubirii și al binecuvântării.
Prin această activitate, copiii au învățat lecția dăruirii, a respectului și a credinței trăite în faptă. Au descoperit că bucuria nu stă în a primi, ci în a oferi, că primăvara nu înflorește doar în natură, ci și în sufletul celui care aduce un zâmbet aproapelui.
Demersul educativ inițiat de doamna învățătoare a urmărit să insufle elevilor încredere, iubire și deschidere către valorile creștine, iar părintele paroh a întărit prin cuvânt și binecuvântare temelia credinței. Astfel, colaborarea dintre Școală și Biserică devine o punte solidă în formarea unor generații de copii ancorați în valori autentice, crescuți în spiritul iubirii, al responsabilității și al credinței.
Într-o lume adesea grăbită și fragmentată, asemenea momente reamintesc faptul că educația adevărată este un act de comuniune. Împreună, Școala și Biserica modelează caractere, sădesc lumină în suflete și deschid drumuri spre o devenire frumoasă.
Primăvara acestui an a început, la Grivița, cu o lecție vie despre credință, iubire și dăruire – o lecție scrisă de mâini mici, dar cu inimă mare. (Prof. Goțan Nicoleta de la Școala Gimnazială Prof. O. Ionescu Vorniceni)

Dialog duhovnicesc în Săptămâna «Școala Altfel»

FOTO

În perioada 17–20 februarie s-a desfășurat Proiectul Religios-Educațional „Dialog duhovnicesc în Săptămâna «Școala Altfel»”.
Au fost patru zile de suflet, înainte de începutul Postului Sfintelor Paști, în care elevii au pășit în biserică, alături de Preotul Elidor Pintili, Dna Profesoară Elena Chirilă și doamnele învățătoare, pentru a descoperi împreună valorile morale și frumusețea credinței.
Prima zi a fost despre Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Copiii au înțeles că spovedania nu este un motiv de teamă, ci un moment în care ne deschidem sufletul și primim iertare. Este clipa în care putem să lăsăm în urmă greșelile și să pornim din nou pe calea cea bună. Despre Sfânta Împărtășanie, au aflat că ea hrănește sufletul, dă putere și curaj, și ne apropie de Hristos în fiecare zi.
A doua zi a fost despre Alegerea căii drepte, ilustrată prin vignete morale:
Calea scurtă și calea cinstită – Andrei, tentat să copie la testul de matematică, a învățat că drumul ușor nu este întotdeauna cel drept și că adevărata cinste cere curaj.
Calea prieteniei adevărate – Maria își apără noua colegă de tachinările celorlalți, arătând că prietenia înseamnă curaj, grijă și bunătate, nu avantaj sau popularitate.
A treia zi ne-a purtat pe Calea responsabilității. Prin povestea lui Darius, care sparge mingea fratelui său și încearcă să dea vina pe vecin, elevii au descoperit cât de important este să ne asumăm greșelile și să fim sinceri, chiar și atunci când este greu.
Fiecare întâlnire în biserică a fost o lecție vie, plină de emoție, dialog și reflecție. Zâmbetele, curiozitatea și sinceritatea copiilor au transformat aceste momente într-un timp al apropierii sufletești și al formării inimii, amintindu-ne că adevărata educație se face prin iubire, respect și curajul de a face binele. ( Pr. Elidor Pintili)