Sfântul Evanghelist Ioan în pericopa evanghelică la capitolul 9 vorbește despre vindecarea orbului din naștere. Ucenicii Mântuitorului știau că păcatul este ereditar și produce în timp consecințe, așa încât L-au întrebat pe Iisus “Învățătorule, cine a păcătuit , acesta sau părinții lui, de s-a născut orb.” Mântuitorul Iisus le răspunde “Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Domnul Iisus spune despre Sine “Atât cât sunt în lume, lumină a lumii sunt”, descoperindu-Se ucenicilor Săi și arătându-le că avea puterea să schimbe imperfecțiunea în perfecțiune, să așeze și să restabilească tot ce diavolul a distrus, să redea orbilor vederea pentru a se bucura de toată frumusețea. Este greu să înțelegem ce simte un om care, dintr-o dată vede frumusețile lumii acesteia, vede lumina soarelui și mai ales se vede pe el însuși.
Dacă până în acel moment orbul doar își imagina frumusețile lumii acesteia, neavând un element de comparație și neputând evalua corect lumea înconjurătoare din momentul în care își recapată vederea după ce urmând poruncii Mântuitorului de a se spăla la Scăldătoarea Siloanului a venit văzând uimindu-i pe toți cei care îl cunoșteau. Toți cei care știau că este orb priveau uimiți, neputând înțelege ce s-a întâmplat. O asemenea minune era de neînțeles și l-au întrebat “Cum ți s-au deschis ochii?“ iar orbul mărturisește că “Omul care se numește Iisus a făcut tină și a uns ochii mei, și mi-a zis: Mergi la Scăldătoarea Siloanului și te spală!”
Orbul răspunde firesc și vorbește depre minune ca despre un fapt obișnuit. El tocmai trăise minunea și vorbea cu simplitate celor care-l întrebau. Pentru el totul era simplu și ușor de înțeles pentru că tocmai trăise minunea și nu avea de ce să pună întrebări ori să fie frământat de îndoieli inutile și se mira de necredința celor care îl tot întrebau și puneau la îndoială minunea însăși. În comparație cu necredința acelora, el mărturisea simplu ca unul care trăise minunea și nu avea nevoie de explicații inutile.
Iudeii însă pentru a se încredința au chemat pe părinții celui ce fusese orb și i-au întrebat dacă acela este fiul lor și cum vede el acum, iar aceștia au mărturisit că este fiul lor și că s-a născut orb, dar cum vede el acum și cine i-a deschis ochii ei nu știu; le spune să-l întrebe pentru că este în vârstă și poate vorbi singur despre sine. În felul acesta părinții orbului se delimitează și, elegant și abil încearcă să nu-i provoace pe iudei pentru a de feri de consecințe.
Cel ce fusese orb a fost chemat a doua oară punându-l să dea mărturie despre Iisus dar a răspuns că el nu știe dacă Domnul Iisus este sau nu păcătos, el doar trăiește minunea vindecării fără să caute răspunsuri. Spre deosebire de acuzatorii lui el, ca unul care trăise minunea nu mai avea nevoie de explicații; el vedea și era fericit. La insistențele evreilor el răspunde “V-am spus acum și n-ați auzit? De ce voiți să auziți iarăși? Nu cumva voiți să vă faceți ucenici ai Lui?” (Ioan 9,27). Auzind aceasta iudeii “l-au ocărât” pretinzând că ei sunt ucenicii lui Moise “iar pe Acesta nu-l știm de unde este”.
Impresionant și extraordinar este felul în care, cu mult curaj cel ce fusese orb îi mustră pentru necredința lor, pentru faptul că având ochi totuși nu vedeau Adevărul ci doar nu înțelegeau cum a fost posibil ca orbul să-și recapete vederea. Cu mult curaj le spune evreilor “De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă minuni ”. Aceasta era prea mult pentru evreii care erau nevoiți să se recunoască învinși de adevărul rostit simplu, firesc dar care căzuse asupra evreilor ca o sentință. Aceștia răniți și cu orgoliul suferind l-au dat afară spunându-i “În păcate te-ai născut tot și tu ne înveți pe noi?”. Acest fapt fără precedent deschide o nouă perspectivă asupra înțelegerii corecte a ceea ce erau evreii, contemporanii lui Hristos care păstraseră din Lege numai partea formală și ignorau cu bună știință Legea, în profunzimea ei. Mântuitorul Hristos găsindu-l i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a zis: Dar cine este Doamne ca să cred în El? Și a zis Iisus: L-ai văzut și Cel ce vorbește cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred Doamne și s-a închinat Lui. În vreme ce evreii se îndoiau că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, cel vindecat mărturisește credința fără nicio rezervă, fără nicio îndoială, simplu și curat. (pr. Dragoș Iftimescu)
Slova Creștină de Dorohoi 