Duminică 14 decembrie, la orele 16.00, a avut loc la Parohia Brăiești , Cercul Misionar nr. 2, Caravana Media. La acest moment duhonicesc au participat preoți și doamne preotese din Cerc, profesori,elevi,tineri și credincioși din mai multe parohii ale Cercului, însumând un număr de aproximativ 40 de participanți.
Activitatea s-a desfășurat astfel: – Rugăciunea ,,Tatăl nostru” / Rugăciunea de binecuvântare – Troparul Sf. Cuvioși Cleopa și Paisie – video – Cuvânt introductiv despre Caravana Media – președinte de Cerc – Vizionarea celor două filmulețe cu Sfinții Cleopa și Paisie – Dialog duhonicesc între preoți și credincioși, un moment de împărtășire și reflecție asupra cuvintelor și experiențelor la care au fost părtași. – Mărturie din partea pr. Constantin Alexandru despre părintele Cleopa (amintiri din vremea anilor de seminar- vacanțe petrecute la Mănăstirea Sihăstria) – Cuvânt din partea doamnei Alina Răileanu, profesor de limba română, impresionată de ceea ce a citit despre acești doi Sfinți Cuvioși (credința, viața curată, iubirea jertfelnică manifestată față de credincioșii care le cereau sfat și binecuvântare, prietenia care i-a legat pe cei doi sfinți cuvioși, răbdarea, bunătatea) – A avut loc un dialog cu tinerii și copiii prezenți, în care s-a concluzionat că acești doi Sfinți Cuvioși reprezintă modele de urmat în ceea ce privește credința, ascultarea față de Dumnezeu, cumințenia, dorința de a cunoaște pe Dumnezeu din fragedă copilărie, râvna la rugăciune și importanța participării la Sfânta Liturghie și la celelalte Sfinte Slujbe. Le-a fost prezentată o carte din colecția ,,Povestiri pentru copii” a Sf. Cuv. Ilie Cleopa și îndemnul de a citi cât mai mult pentru o cunoaștere temeinică a credinței. – Prezentarea celor două colecții de cărți ,,Ne vorbește părintele Cleopa” (vol. 1-20) și ,,Povestiri pentru copii”(vol.1-12). – Scurt moment de colinde oferit de copiii grupului de cateheză al parohiei – Cântarea colindului ,,O, ce veste minunată!” de către toți participanții – Scurt cuvânt de mulțumire rostit de preotul paroh și oferirea Icoanei cu Sf. Cuv. Cleopa și Paisie , și a cărții ,,Să ne întâlnim la poarta Raiului” – Sfinții Paisie și Cleopa de la Sihăstria – Scurte biografii, tuturor participanților. – Rugăciunea de binecuvântare a Părintelui Paisie Toți cei prezenți au rămas impresionați și și-au manifestat dorința de a mai participa și la alte întâlniri cu caracter duhovnicesc. (Pr. Ciobanu Ștefan)
În data de 14 septembrie 2025, Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva din Brăești a lansat cu entuziasm un nou proiect catehetic dedicat copiilor și tinerilor: „Școala Credinței – Cuvântul lui Dumnezeu împărtășit copiilor”. Programul este coordonat de părintele paroh Gabriel Biță, împreună cu profesorii Alina și Aurel Răileanu, echipă care, prin dăruire, răbdare și profesionalism, a reușit să creeze un cadru educativ și spiritual profund, cald și prietenos.
Prima întâlnire, desfășurată chiar de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, a avut ca temă Crucea – simbol sfânt și semn de biruință. Dialogul deschis cu copiii a scos la iveală receptivitatea lor, iar îndemnul final a fost să ducă mai departe învățătura primită. Pe 21 septembrie, tema a continuat cu Sfânta Cruce – armă împotriva diavolului, activitate completată de vizionarea unor materiale video și analiza unor imagini tematice.
Întâlnirea din 28 septembrie a adus în discuție Sfintele Taine ale Spovedaniei și Împărtășaniei – pași de lumină către Hristos, copiii lucrând pe fișe și urmărind un material video. Duminică, 5 octombrie, s-a aprofundat tema anterioară printr-o istorioară duhovnicească, „Pâinea care luminează inima”, urmată de exercițiul simbolic „Rucsacul cu păcate” și de cântarea „Așa grăiește Domnul slavei”. Pe 7 octombrie, a fost sărbătorită tânăra Anastasia, moment în care a fost evocată și viața Sfintei Mucenițe Anastasia, model de credință și statornicie.
Duminică, 12 octombrie, tema „Sfinții – modele de urmat” a fost trăită prin participarea la Acatistul Sfintei Parascheva, urmată de cântarea troparului ei. Părintele i-a îndemnat pe copii să-i urmeze pilda, iar întâlnirea s-a încheiat cu o surpriză dulce oferită celor mici. Pe 19 octombrie, programul a continuat cu aprofundarea vieții Sfintei Parascheva, pornind de la ideea fericirii veșnice reflectate în icoana ei, activitatea culminând cu cântarea Fericirilor.
Pe 26 octombrie, în cinstea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, copiii au citit Acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov, au cântat troparul și au sărbătorit-o pe micuța Alexandra, la împlinirea vârstei de 7 ani. Următoarea întâlnire, dedicată celor doi mari sfinți Dimitrie, a pus accent pe partea artistică: pornind de la poemul-imn dedicat acestora, copiii au colorat icoane, au răspuns la întrebări și au înțeles că sfințenia nu este un privilegiu pentru puțini, ci o chemare pentru fiecare. Activitatea s-a încheiat cu priceasna „Naintea Ta, Iisus iubit” și cântarea „Cuvine-se cu adevărat”.
Pe 8 noiembrie, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, „Școala Credinței” a participat la Sfânta Liturghie, iar copiii, îmbrăcați în port popular, au cântat „La mulți ani” părintelui, purtător al numelui Arhanghelului. Întâlnirea din 16 noiembrie le-a prezentat copiilor importanța Arhanghelilor, aceștia analizând icoane, citind texte și discutând despre începutul Postului, activitatea încheindu-se cu cântarea „Iartă-mă, Dumnezeul meu”.
Duminică, 23 noiembrie, întâlnirea a fost dedicată Maicii Domnului – model de smerenie și ascultare, copiii parcurgând cele 12 momente esențiale din viața Ei, compunând rugăciuni și realizând propriile icoane. Pe 30 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei și a Sfântului Ierarh Andrei Șaguna a oferit prilejul discutării misiunii celor doi mari luminători ai credinței, iar apoi au început repetițiile pentru colindele de Crăciun.
Ultima întâlnire relatată, din 6 decembrie, dedicată Sfântului Nicolae, a adus multă emoție: copiii au participat la Liturghie, au cântat colinde și au primit daruri din partea părintelui Gabriel, atmosfera fiind una de lumină și bucurie.
Prin activități bogate, diversificate și atent pregătite, „Școala Credinței”, sub coordonarea părintelui Gabriel Bîță și a profesorilor Alina și Aurel Răileanu, devine o adevărată școală a inimii, în care copiii descoperă frumusețea credinței, se apropie de Biserică și învață să trăiască în lumina lui Hristos. Proiectul continuă să se dezvolte și să aducă roade frumoase în comunitatea parohiei. ( Pr. Gabriel Biță)
Marți, 2 decembrie, Parohia „Învierea Domnului” din Dorohoi a sărbătorit cel de-al doilea hram, închinat Sfinților Cleopa și Paisie.
La sărbătorirea hramului, invitatul de seamă a fost Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu un sobor preoți și diaconi, în prezența unui număr mare de credincioși.
Înainte de începerea Liturghiei, Preasfinția Sa l-a hirotesit întru citeț pe Ioan Lucian Clompei. Ioan este absolvent al Seminarului Teologic „Sf. Ioan Iacob” din Dorohoi, promoția 2009 și este dascălul parohiei din anul 2020.
„Dumnezeu, care lucrează prin Sfinții Săi, este aproape de noi”.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Nichifor a vorbit despre moștenirea spirituală a Sfinților Cleopa și Paisie, doi mari părinți duhovnicești ai Moldovei care au format generații de credincioși și monahi:
„Prăznuim azi pe Sfinții Paisie și Cleopa, ocrotitori ai acestei sfinte biserici, părinți pe care mulți dintre noi i-am cunoscut, le-am sărutat mâna, am fost aproape de ei, le-am ascultat cuvântul și am avut privilegiul să vedem cum lucrează Dumnezeu și în zilele noastre.
Pentru că iată și în zilele noastre Dumnezeu pregătește oameni care să fie reper și călăuză pe cale celor ce-L caută pe el.
O perioadă lungă a comunismului, o perioadă grea, nu găseai o carte, nu erau pe atunci nici telefoane mobile, informația era greu de găsit. Nu găseai o carte de rugăciune, nu găseai o carte de slujbă, nu găseai un cuvânt ca să înveți ce înseamnă slujba Bisericii, ce înseamnă Spovedania, ce înseamnă bună rânduială în biserică. De multe ori, chiar și cei ce veneau la biserică nu știau toate lucrurile acestea în adâncul lor.
Și atunci, cei doi părinți au avut în comun aceasta: pentru cei ce căutau și ajungeau acolo, aduceau cuvânt și i-a pregătit Dumnezeu să fie cuvânt pe înțeles, cuvânt care știa greutatea omului, cuvânt realist care îl punea pe cale.
După Revoluție deja se circula puțin mai ușor, deja se dusese vestea lor. Cerdacul din care propovăduia părintele Cleopa, de multe ori se umplea de oameni care vreau să-i asculte cuvântul și mai ales să-l vadă, să se apropie de el.
Au avut multe în comun cei doi părinți dar și lucruri care îi deosebeau. Părintele Cleopa a mai degrabă astăzi, Părintele Paisie mai degrabă blând, la o primă întâlnire..Amândoi din ținutul Botoșanilor, Părintele Cleopa născut la 10 aprilie 1912, trecut la Domnul în 1998, Părintele Paisie din Stroiești, localități apropiate una de alta. Amândoi aveau să se întâlnească la Mănăstirea Sihăstria, acolo unde și-au dus cei mai mulți ani din viața monahală.
Părintele Clopa dintr-o familie cu zece copii, Părintele Paisie dintr-o familie cu cinci copii, fiind ultimul dintre cei cinci copii, cel mai tânăr.Nici unul, nici altul nu a făcut mult din școala acestei lumi. Părintele Cleopa a intrat în Mănăstirea Sihăstria la numai 17 ani, Părintele Paisie la 24 de ani, dar avea să termine numai ciclul primar. Deși nu au trecut prin școlile acestei lumi care să structureze, care să ordoneze gândirea, amândoi au avut o minte sclipitoare.
Părintele Cleopa o memorie extraordinară și păscând oile la Mănăstirea Sihăstria, și-a folosit cu hărnicie această bogăție intelectuală. A citit mult și a știut să structureze cele pe care le citea, pentru că era acolo o căutare adevărată a lui Dumnezeu.
Cel mai probabil să nu fi plecat la mănăstire, să nu fi primit această chemare pe care Domnul a pus-o în inima lui, el și cu încă doi frați au plecat la mănăstire, celelalți au rămas în lume și au întemeiat familii. Dacă ar fi rămas și el poate că ar fi fost un gospodar bun, un om respectat de cei din jur, dar nu se împlinea această bogăție atât de mare.
Atunci, când Domnul a vestit cuvântul despre primejdia celor bogați care se lipesc de bogățiile lor, «mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăția cerurilor», ucenicii s-au înspăimântat, înțelegând cât de greu era de primit acel cuvânt și întreabă Sfântul Apostol Petru: «Iată, noi am lăsat toate și am urmat Ție, cu noi ce va fi?».
Ce a lăsat Petru? Năvoadele de pescar, slujba și gospodăria lui, grijile acestei lumi? Într-adevăr că acestea le-a lăsat, dar și siguranța pe care o ai în casa ta, năvodul tău și slujba ta, și încrederea în priceperea cu care ți le chivernisești și ți le rânduiești, o simplitate a unei vieți. Și le-a lăsat pe toate spre a urma lui Hristos.
«Adevărat spun vouă, cel ce a lăsat pentru mine, mamă sau tată sau frați sau surori, sau casă sau pământuri, va luat însutit în lumea aceasta și în cealaltă viață veșnică». S-a împlinit acest cuvânt și în viața celor doi părinți, Paisie și Cleopa. Ce au lăsat? Grijile obișnuite și chivernisirea pe care o aveau în casa lor, oile pe care le pășteau urmând să pască oile din Sihăstria.
Ce-au primit? Bogăția Darului Sfântului Duh și încredințarea că Dumnezeu lucrează în viața lor. Și mai mult decât încredințarea, participarea la Tainele și minunile pe care Dumnezeu le-a arătat și au încredințat și au instructat și ei de alții. Dumnezeu i-a îmbogățit și i-a arătat oameni formatori și povățuitori ai celorlalți.
Părintele Cleopa ajungând stareț al Mănăstirii Sihăstria după o viață trăită cu simplitate prin păstorirea oilor, dar în ascuns, neștiut, hrănindu-și inima cu cele pe care le citea și le agonisea, cu rugăciunea cea stăruitoare.
Părintele Paisie a fost la mănăstirea Cozancea, hirotonit după 21 de ani de la intrarea în mănăstire, a intrat la 24 de ani, avea să fie hirotonit preot, a fost pentru o perioadă egumen al Mănăstirii Cozancea.
Dacă Părintele Cleopa – om al rânduielii și al acriviei – a dus ani îndelungați, sarcina stăreției Mănăstirii Sihăstria și a Mănăstirii Slatina, Părintele Paisie, la scurt timp, avea să lase grijile stăreției și să se dedice cu totul duhovniciei, mergând la Mănăstirea Sihăstria, iar mai târziu la Sihla.
Asprimea Părintelui Cleopa era de fapt o siguranță pe care o avea din întâlnirea cu Domnul și din respectarea bunei rânduieli a Bisericii și a Canoanelor. O siguranță pe care o transmitea, o siguranță de care avem nevoie! De multe ori nu cauți medicul cel mai blând, ci medicul care știe cel mai bine profesia lui, cel care știe ce înseamnă operația, ce înseamnă boala. Nu caut medicul care să îmi îngăduie să beau alcool în continuare, dacă ficatul meu este obosit și bolnav, ci medicul care să aibă curaj să spună: «dacă mai bei alcool, vei muri!». Acesta era Părintele Cleopa… Era medicul care știa să spună ce este potrivit pentru tine. Dacă la întâlnirile pe care le avea pe terasă, stabilea direcțiile generale, la Spovedanie, fiecare în parte se apleca cu un realism și cu mângâiere asupra credincioșilor pentru a-i povățui pe fiecare după puterea lor.
A trecut la Domnul în 1998, după o viață în care toată agonisirea lui a fost o agonistită duhovnicească. Ca stareț și povățuitor de oameni, nu s-a împovărat cu cele materiale ale acestei lumi ci toată grija lui a fost spre povățuire, spre ascultare în mănăstire, îndemnând cu răbdare și cu realism.
Părinte Paisie, ca duhovnic, cu multă blândețe, cu multă răbdare, îndemna pe cei care veneau cu rugăciuni. Îmi povestea o maică de la Mănăstirea Agapia că nu o dată i-a fost dat să vadă duhul profetic al părintelui. Pornise seara târziu de la Mănăstirea Agapia, era zăpadă, mergea pe întuneric, de la Agapia până la Sihla – 8 km. A făcut vreo 3-4 ore mergând și ajunsese aproape de ora două la Sihla și se gândea unde va sta și ce va face, pentru că nu îndrăzea la acea oră să meargă la chilia părintelui. Și mare i-a fost mirarea să-l vadă pe Părintele Paisie, așteptându-i, și spunându-le: «Unde ați fost atâta timp, că n-am putut să dorm din cauza voastră? Nu vă mai porniți pe-un drum ca acesta căci iată nu îmi dă Dumnezeu să dorm, ci să vă aștept și să vă port de grijă!».
Părinți diferiți… unul mai degrabă blând, unul mai degrabă pornit spre toți, gata să preia greutatea celuilalt și să-i dea cât mai puțin de dus. Celălalt, mai degrabă om al rânduielii, om care să-ți arate clar cum trebuie să lucrezi cu tine însuți. Și unul și altul, insuflați de același Duh, de aceași dorință de a se mântui cei care veneau la el. Și unii și alții, cunoscându-se, în slujire fiind prieteni și legați de o prietenie adânc duhovnicească.
I-am cunoscut pe acești părinți… Ne minunăm cum formează Dumnezeu oameni în jurul nostru și ni-i dă aproape, spre mângâiere și povățuire.
Dacă cel ce s-a sfințit pe el, precum Părinții Paisie și Cleopa, dacă cel ce s-a sfințit pe el îl vedem binevoitor, îngrijorat de cel ce a venit la el, dacă te-a pune pe cale, dacă te-a mângâia, dacă i-a dat cuvânt de întărire și de nădejde, acesta, este înțelesul că Dumnezeu cu atât mai mult, Dumnezeu, care lucrează prin Sfinții Săi, este aproape de noi, cu grija, cu mângâierea, cu nădejdea. Dacă Dumnezeu i-a sfințit pe ei și ni i-a pus ca pildă de urmat în această viață, Dumnezeu ne arată cât de aproape este de noi. De aceea ne-a și învățat Domnul Hristos să-L numim «Tatăl nostru».. Nu «Stăpânul nostru», deși este! Nu «Domnul nostru», deși este! Ci «Tatăl nostru» pentru că asemenea unui tată se apleacă spre noi, știe drumurile noastre, știe nevoile noastre…
Doar atunci nu lucrează Dumnezeu în viața noastră, când vede împotrivire, când vede îndreptățire de sine, când vede necinste, când vede încrâncenare, dar atunci când vede bunăvoință, atunci când omul caută, Dumnezeu îi arată Calea, îi face lesnicioasă calea spre Împărăția Cerurilor. De aceea ne și apropiem de sfinți cu această bucurie și cu această încredințare, că fiind purtători de Dumnezeu ei înșiși, asemenea lucrează în viața oamenilor: cu mângâiere, cu întărire și cu Lumină pe Cale.
Să ne ajute Dumnezeu, ca și în ziua de astăzi, să mulțumim lui Dumnezeu pentru Sfinții Săi pe care ni i-a pus pe cale, să-i cinstim, să-i chemăm în rugăciune și să ne bucurăm de ei și să le cerem mijlocire!”.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Munteanu Ciprian a ținut un cuvânt în care a mulțumit lui Dumnezeu pentru binecuvântarea trimisă peste această biserică și peste toți cei prezenți: „Mulțumim bunului Dumnezeu pentru aceste dar al rugăciunii, mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că ne-am bucurat astăzi de prezența Preasfinției Sale și a colegilor preoți care au slujit și a dumneavoastră celor care v-ați făcut timp și ați venit să ne rugăm în această sfântă biserică și să mulțumim Domnului pentru toate care au fost revărsate asupra noastră și în cinstea Sfinților Cuvioșilor noștri Paisie și Cleopa de la Neamț, ocrotitorii acestui paraclis.
Și noi, ca și mângâiere, Preasfinția voastră, avem o icoană de suflet zugrăvită în Sf. Munte Athos, icoana Axion Estin – Cuvine-se cu adevărat – pe care în momentul în care am adus-o aici, am simțit bucuria și prezența Maicii Domnului. Vă dăruim din partea noastră o icoană, care este o copie fidelă a acesteia pe care noi o avem, ca să aveți amintire și să ne purtați cu drag în rugăciune”.
Această frumoasă zi va rămâne în amintirea tuturor enoriașilor și a tuturor celor care au participat, 2 decembrie 2025 fiind ziua și anul în care dorohoienii i-au cinstit pentru întâia oară pe cei doi Sfinți Cuvioși Cleopa și Paisie ca și ocrotitori ai aceste bisericii și ai aceste parohii.
Slova Creștină de Dorohoi 