Etichetă: Pelerinaje

„Pelerinajul creștin, prilej de bucurie duhovnicească.”

Luni, 9 aprilie 2024 la sediul Protopopiatului Dorohoi, a avut loc ședința lunară cu preoții, în cadrul căreia s-au discutat mai multe aspecte ale vieții duhovnicești și administrative.

Părintele Mihai Țigănescu de la parohia „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” Hilișeu Horia, a susținut referatul „Pelerinajul creștin, prilej de bucurie duhovnicească.” Referentul a arătat importanța pelerinajului pentru creștini precum și câteva argumente biblice și istorice care să susțină această temă.

„Pelerinajul religios este o constantă a umanității. El are motivații multiple și semnificații spirituale profunde când este trăit intens și înțeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze și să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc duhovnici smeriți.”

Pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea și lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni și prin oameni. Pelerinul vrea să atingă locul sfânt sau moaștele sfântului în care și prin care s-a arătat prezența sfințitoare a lui Dumnezeu, într-un mod deosebit de intens, pentru ca el, pelerinul,    să-și intensifice credința și iubirea sa pentru Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pelerinajul se face pentru a intensifica rugăciunea și viața spirituală în general. În Canaan, Dumnezeu Se arată în chipul a trei oameni pelerini care vin la Avraam, la stejarul din Mamvri (cf. Facere 18, 1-8), și sunt primiți cu ospitalitate de acesta. Astfel, Avraam-pelerinul, stabilit vremelnic în Canaan, devine deodată gazdă pentru Dumnezeu-Pelerinul. În cei trei pelerini de la Mamvri, tradiția creștină a contemplat prezența tainică a trei ființe cerești (trei îngeri sau Sfânta Treime).

Pelerinajul religios este o căutare în lumea aceasta a ceea ce nu este din lumea aceasta: „Împărăția lui Dumnezeu” despre care Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu…” (Matei 6, 33), dar și: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36).

În ultimul pelerinaj al lui Iisus la Ierusalim se descoperă sensul cel mai sfânt al pelerinajului. Intrarea Sa triumfală în Ierusalimul pământesc, unde avea să fie răstignit, devine prefigurare sau anticipare a intrării Sale în Ierusalimul ceresc. În Iisus Pelerinul răstignit la Ierusalim, pelerinajul se transformă în Paște (cf. Ioan 10, 17-18; 1 Corinteni 5,7), călătoria pământească se împlinește și se transformă în trecere sau mutație cerească: „Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl” (Ioan 16, 28). „În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. (…) Mă duc să vă gătesc loc. Și dacă Mă voi duce și vă voi găti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu” (Ioan 14, 2-3; cf. Ioan 17, 24; 1 Tesaloniceni 4, 17; Evrei 10, 19-25).

El, Hristos-Pelerinul, Se face iarăși nevăzut (cf. Luca 24, 13-35) tocmai pentru că prin comuniunea euharistică le-a devenit interior, a devenit viața vieții lor, rostul sfânt, sensul ultim și deplin, al existenței umane sfințite în iubirea veșnică a lui Dumnezeu.

Taina de la Emaus arată că pelerinajul s-a transformat în Euharistie și în Casă vie a lui Dumnezeu, în Biserică, iar Biserica este pelerină, călătorind spre înviere și pregustând viața veșnică a Împărăției cerurilor (cf. Evrei 12, 22-23; 13, 14). Astfel, omul, ființă creată după chipul lui Dumnezeu Cel Sfânt, găsește în sfințenie sensul ultim și deplin al existenței sale.

După susținerea referatului, membrii fiecărui cerc pastoral au fost antrenați în discuții pe marginea temei, evidențiind importanța vizitării locurilor sfinte ale ortodoxiei și foloasele duhovnicești pe care credincioșii le pot dobândi. Spre finalul întâlnirii a fost prezentată noua ediție a revistei Protopopiatului, intitulată „Slova Creștină de Dorohoi”, publicație în care vor fi aduse în actualitate diferite teme de interes duhovnicesc precum și activitatea  protopopiatului și a parohiilor componente. 

(Pr.Mihai Țigănescu)                                                                                                                                                                                                                      

Pelerinajul – înnoire și îmbogățire a vieții spirituale

Pelerinajul – bucuria vieții duhovnicești

Pelerinajul este fără nici o îndoială o călătorie la locuri sfinte cu scopul de a ne scoate pe noi creștinii din monotonia rutinei zilnice. Pelerinul, fie el mic sau mare, poartă în această călătorie gânduri și sentimente cuprinse de o emoție deosebită. El este musafir în „Casa Domnului”, hrănindu-se din bucuriile duhovnicești așezate de Dumnezeu pe pământ.

Sub îndrumarea părintelui Onea Ciprian și cu sprijinul preoților Cercului Pastoral „Sfântul Nicolae” din Municipiul Dorohoi, copiii din Parohia Loturi Enescu au petrecut o zi deosebită într-un pelerinaj religios pe la vechile mănăstiri din Bucovina: Putna, Sihăstria Putnei și Sucevița. Pelerinajul în Bucovina, cu copiii din Parohia „Înălțarea Domnului” –  Loturi Enescu, la mănăstirile de aici, a luat naștere în urma unui gând comun dimpreună cu părintele Protopop, Ionuț Apetrei. Scopul pelerinajului a fost acela de a promova, valorifica și a aduce în atenție copiilor adevăratele bucurii și împliniri, care ne-au fost lăsate de Dumnezeu, nouă oamenilor, dar și prețuirea vieții de zi cu zi. ”Locurile sfinte pe unde am pășit au făcut să simțim harul dumnezeiesc revărsat asupra noastră într-o pace lăuntrică nemărginită.” Această experiență nu doar că a adus bucurie și împlinire sufletească, ci a avut și o importanță semnificativă din punct de vedere duhovnicesc. Pentru copiii din Parohia Loturi Enescu, acest pelerinaj a reprezentat deasemenea o oportunitate unică de a lua contact cu trăirea autentică a viețuitorilor din mănăstire.

Fiecare mănăstire are povestea ei unică și simboluri încărcate de înțelesuri iar părintele Ciprian a contribuit la înțelegerea acestora în caliatea sa de ghid al acestui pelerinaj.

”Prima oprire în acest pelerinaj, a avut loc Sihăstria Putnei, unde ne-am închinat la moaștele sfinților putneni: Sila, Paisie și Natan. Tot aici am poposit pentru câteva clipe la mormântul vrednicului de pomenire Pimen, Înalt Preasfințitul Sucevei și Rădăuților. Crucea cioplită în piatră ce străjuia la căpătâiul lui, inscripționată cu citate legate de Învierea Domnului, a făcut ca tinerii să fie cuprinși de un sentiment de trezvie, curaj, dar și nădejde la Dumnezeu. Pașii noștri s-au îndreptat mai târziu pe poteci de munte, urcând pieptiș, spre locul de unde, istoria ne povestește că Domnitorul Ștefan cel Mare a tras cu arcul pentru a însemna zidirea mănăstirii Putna. De sus se poate admira în toată splendoarea valea Putnei cât și toată așezarea omenească de pe cuprinsul acesteia.

Coborâți la mănăstirea Putna, am avut parte de un ghidaj deosebit din partea monahilor. Am îngenunchiat la mormântul lui Ștefan, cuprinși fiind de o demnitate națională și de o credință strămoșească deosebită. Am vizitat muzeul mănăstirii și chilia lui Daniil Sihastrul, marele duhovnic, al Domnitorului Moldovei.

Ne-am luat rămas bun de la mănăstirea Putna și ne-am îndreptat către mănăstirea Sucevița, unde Maica Rafaela, originară din Dorohoi, ne-a primit cu o căldură deosebită, făcându-ne o prezentare amănunțită a așezământului monahal.”

Pe lângă aspectele istorice și culturale, copiii au avut ocazia de a înțelege mai bine ce înseamnă o viață duhovnicească, au avut timp pentru rugăciune, reflecție și meditație. Contactul direct cu spiritualitatea și tradiția ortodoxă le-a oferit o experiență profundă și memorabilă, care să le întărească legătura cu Dumnezeu și deasemenea să consolideze prietenia cu ceilalți copii sau adulți din parohie, pelerinajul având și un impact pozitiv asupra formării lor ca indivizi. Prin călătoria în grup, copiii au învățat valoarea comunității și solidarității, au dezvoltat abilități de comunicare și colaborare, și au creat legături puternice între ei și cu preotul lor.

”Ne-am întors acasă după o zi frumoasă, cu amintiri ce nu se pot uita prea curând. Pelerinajul face din pelerin un alt om, un creștin cu o aspirație spre desăvârșire și Dumnezeu. Am înțeles încă odată că timpul, viața și valorile ei sunt de neprețuit pentru noi toți.” (pr. Ciprian Onea)