Pelerini la mănăstirile din ținutul botoșanilor



De cele mai multe ori alergăm și căutăm frumosul în locuri îndepărtate sau chiar în țări străine, pierzând din vedere frumosul de lângă noi. Din dorința descoperirii frumosului din apropierea Dorohoiului s-a organizat pelerinajul „Mănăstirile din ținutul Botoșanilor”, în ziua de 13 iulie, traseul incluzând 11 locații deosebite și pline de spiritualitate din județul nostru.
Am plecat din Dorohoi, prima oprire fiind la Mănăstirea Gorovei, un loc de liniște și rugăciune, unde am participat la slujba Acatistului închinat Maicii Domnului. Apoi, am continuat spre Mănăstirea Agafton, cunoscută pentru frumusețea și simplitatea ei. Următoarea destinație a fost Mănăstirea Popăuți, unde am fost impresionați de arhitectura și istoria locului, precum și de liniștea pe care o poți descoperi chiar dacă mănăstirea este situată în oraș.
După Popăuți, am poposit la Mănăstirea Zosin, atât pe deal cât și pe vale unde a început de fapt viața monahicească pe aceste locuri. Ne-am îndreptat apoi spre Mănăstirea Vorona, unde după ce ne-am încărcat duhovnicește din această oază de liniște, măicuțele ne-au oferit și ceva hrană pentru trup, ca semn al dragostei și ospitalității specifice acestui așezământ monahal.
După acest popas, am pornit spre Schitul Oneaga și Mănăstirea Sihăstria Voronei. După ce ne-am închinat Sf. Cuv. Onufrie, am avut bucuria întâlnirii cu ierarhul nostru, PS. Nichifor Botoșăneanul care ne-a binecuvântat călătoria.
În continuare, ne-am îndreptat spre Mănăstirea Coșula, un loc încărcat de istorie și spiritualitate, unde părintele stareț ne-a vorbit despre istoria locului și ne-a invitat să și vedem câteva din mărturiile rămase care atestă importantul rol pe care mănăstirea l-a avut în această parte a județului nostru.
La Mănăstirea Știubieni, ne-am recules și am simțit o profundă legătură cu trecutul nostru religios prin cuvântul de învățătură ținut de părintele Melchisedec, starețul mănăstirii.
O altă oprire importantă a fost la Mănăstirea Crăiniceni, unde am vizitat locurile natale ale Sfântului Ioan Iacob și am avut ocazia să ne închinăm în lăcașul nou ridicat, un loc ce simbolizează renașterea spirituală dar și continuitatea credinței noastre pe aceste meleaguri.
Ultimul obiectiv din lista noastră pe care am avut bucuria să-l vizităm a fost Mănăstirea Esanca, un loc de o frumusețe și liniște aparte, una din redutele Ortodoxiei noastre din această parte de țară.
„Întregul pelerinaj, desfășurat într-o singură zi, a fost o experiență de neuitat. Am reușit să ne redescoperim rădăcinile spirituale și să ne bucurăm de frumosul din apropierea noastră, pe care adesea îl trecem cu vederea”(Maria).
„Pelerinajul din ziua de 13 iulie a fost o invitație pentru noi creștinii din Protopopiatul Dorohoi de a ne cunoaște mănăstirile din județul nostru. O călătorie prin care am reușit să conștientizăm mai mult ceea ce avem, ceea ce ne reprezintă pe noi botoșănenii
” (Alex).
”Fiecare locaș vizitat ne-a oferit prilejul de a ne adânci în credință și de a înțelege mai bine tradițiile monahale ale zonei. Această călătorie a fost nu doar o trecere în revistă a locurilor frumoase și pline de har, ci și o lecție despre importanța de a aprecia și proteja moștenirea spirituală și culturală pe care o avem” (Ioana). (Pr.Marius Onofrei responsabil birou pelerinaj) FOTO

Pelerini la mănăstirile din ținutul Neamțului


Cum am putea defini viața? Este călătoria care începe cu momentul zămislirii noastre în pântecele mamei și continuă până la momentul despărțirii de lumea aceasta pământească. Tot ce se întâmplă între aceste două momente este cu rânduiala lui Dumnezeu și în mare parte este rezultatul alegerii noastre.

Viața este o continuă căutare, o călătorie spre descoperirea necunoscutului, un pelerinaj spre întâlnirea cu Dumnezeu.

De ce? Cum? Unde? Când? Sunt de fapt instumentele specifice unui călător, unui pelerin care caută răspunsuri la anumite întrebări care nu îi dau liniște. E normal (aș zice chiar necesar) să avem întrebări, căutări spre cunoașterea de sine și a ceea ce ne înconjoară dar în același timp este neapărat să căutăm și răspunsuri…

În căutarea de răspunsuri am pornit și noi în ziua de 15 iunie, când am lăsat toate treburile casei și cel puțin o parte din grijile de zi cu zi și am răspuns pozitiv chemării de a fi pelerin pentru o zi, invitație făcută nouă de Protopopiatul Dorohoi.

Traseul pe care îl propunem nu este întotdeauna după cum îl stabilim de acasă deoarece pe parcurs apar situații, întâmplări sau oameni care ne pot face să fim mai atenți, mai buni, mai iertători, mai răbdători, fapt care întărește ideea că „pelerinajul poate să ne ajute să ne apropiem mai mult de Dumnezeu” dacă ne comportăm și ne asumăm misiunea de pelerin.

Obiectivele pentru acest pelerinaj au fost: Mănăstirea Gorovei, Mănăstirea „Sf. Ioan de la Suceava”, Mănăstirea Neamț, Schitul Icoana, Schitul Vovidenia, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Văratec, ș.a., locuri minunate în care am mai fost, dar care de fiecare dată când le revedem descoperim lucruri noi, oameni vechi și/sau oameni noi care prin cuvântul lor ne ating inima și ne aduc ceea ce atât de mult ne dorim cu toții: liniște, bucurie, pace… pentru că prin ei Dumnezeu își împlinește promisiunea: „Pacea Mea vă dau vouă!”

Am avut bucuria de a petrece împreună o zi, dar nu ca orice fel de zi ci una în care în calitatea noastră asumată de pelerini am reușit să ne acceptăm unii pe alții, am reușit să depășim foamea trupească prin setea de frumos și cu hrana duhovnicească pe care am găsit-o în aceste frumoase „grădini” ale Ortodoxiei noastre. (Pr. Marius Onofrei) FOTO