Puterea prezentului


Diavolul a apărut la trei călugări și le-a spus: „Dacă v-aș da puterea de a transforma ceva în trecut, ce ați transforma?
Primul dintre ei, cu o mare fervoare apostolică, a răspuns: „Te-aș împiedica să-i faci pe Adam și Eva să cadă în păcat, astfel încât omenirea să nu se îndepărteze de Dumnezeu.
Cel de-al doilea, un om plin de milă, i-a spus: „Te-aș împiedica pe tine însuți să te îndepărtezi de Dumnezeu și să fii condamnat pentru totdeauna”.
Al treilea dintre ei a fost cel mai simplu și, în loc să-i răspundă ispititorului, a îngenuncheat, și-a făcut semnul crucii și s-a rugat, zicând: „Doamne, scapă-mă de ispita a ceea ce ar fi putut fi și nu a fost.
Diavolul, scoțând un strigăt strident și tremurând de durere, a dispărut. Ceilalți doi, surprinși, l-au întrebat: „Frate, de ce ai reacționat așa?
El a răspuns: „Nu este cazul să dialogăm niciodată cu inamicul.
Interesul lui Satana nu a fost să ne testeze virtutea, ci să ne prindă în trecut, astfel încât să neglijăm prezentul, singurul moment în care Dumnezeu ne dă harul Său și putem coopera cu el pentru a împlini voia Sa”.
Dintre toți demonii, cel care îi prinde cel mai mult pe oameni și îi împiedică să fie fericiți este cel al „ceea ce ar fi putut fi și nu a fost”. Trecutul este lăsat la mila lui Dumnezeu, iar viitorul la Providența Sa. Doar prezentul este în mâinile noastre. „Trăiește acum”…

Unirea Principatelor Române – Alegorie Iconografică


Iată o reprezentare iconografică sugestivă, realizată de Gheorghe Tătărăscu, care prezintă într-un mod alegoric Unirea Principatelor Române, moment sacru pentru poporul român, petrecut la 24 ianuarie 1859. 

În această compoziție, vedem Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – binecuvântând înfrățirea celor două tinere surori ce poartă straie populare românești. Ele țin în mâini drapelele Moldovei (în stânga) și al Țării Românești (în dreapta), dându-și mâna sub protecția Arhanghelului Mihail, îngerul dreptății divine. 

Din ceruri, îngerii vestesc, în glas de trâmbiță, bucuria unirii, răspândind vestea în toate zările pământului, pentru ca toate neamurile să audă acest moment de sărbătoare. La baza tabloului, cronica timpului și istoria consemnează această clipă de mare însemnătate în cartea destinului neamului românesc. 

Binecuvântează, Doamne, poporul român binecredincios, popor „purtător de Cruce, iubitor de Înviere”!  (Pr. Dr. Florin Țuscanu – Protopop Emerit Roman)

Eleganța tăcerii


Ați avut vreodată o ceartă în care cealaltă persoană țipă pentru a demonstra că are dreptate? Nu există nimic mai insuportabil, nu-i așa?

Într-o zi, Socrate a fost atacat de un bărbat. Era un om nepoliticos și necivilizat, care chiar l-a pălmuit în timpul unei dispute. Chiar și astăzi sunt mulți ca el… când nu știu să-și prezinte ideile, devin agresivi. Dar cum a reacționat Socrate? Nu a făcut nimic. Nu a strigat, nu a ripostat, nimic. Unul dintre elevii săi l-a întrebat de ce a făcut asta, iar marele filozof i-a răspuns: „Dacă m-ar fi lovit cu piciorul un măgar, l-aș fi dus la tribunal?”.

Ce ne învață Socrate? Că uneori tăcerea este cel mai elegant răspuns. Nu întâmplător cuvântul „eleganță” provine din latinescul „eligere”, care înseamnă alegere. Ce înseamnă? Aceasta înseamnă că o persoană elegantă nu este cea care poartă haine create de designer sau deține articole scumpe, ci una care alege pacea în locul dreptății.

„Pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea.”
(Sfântul Ioan Scărarul -despre mânie – Filocalia nr. 9)