În luna Martie, consacrată în mod special apărării vieții, am avut privilegiul de a participa la o serie de întâlniri educative organizate de Departamentul Pro Vita Iași în două licee din municipiul Dorohoi. Aceste ore cu tinerii de la Liceul ,,Regina Maria’’ și Colegiul ,,Grigore Ghica’’ au fost nu doar o activitate de informare, ci o adevărată experiență de redescoperire a valorii sacre a vieții umane și a demnității persoanei.
- Redescoperirea copilăriei – fundamentul identității
La Liceul ,,Regina Maria’’, doamna psiholog Gilia Crăciun a coordonat o activitate profundă de introspecție cu elevii claselor a X-a. Exercițiul de a scrie pe scheletul uman toate trăirile din copilărie până în adolescență a fost mai mult decât o tehnică pedagogică – a fost o chemare la conștiință de sine, o invitație la cunoașterea propriei istorii personale.
Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Când eram prunc, ca un prunc vorbeam, ca un prunc cugetam, ca un prunc socoteam” (1 Corinteni 13:11). Fiecare etapă a vieții noastre poartă în sine o descoperire, o valoare, o învățătură. Copilăria nu este doar o treaptă pe care o depășim, ci un fundament pe care se clădește întreaga personalitate. Valorile însușite, amintirile – plăcute sau neplăcute – stările sufletești pozitive sau negative, toate contribuie la formarea firii noastre.
Sinceritatea și căldura cu care tinerii și-au deschis inimile, recunoscând parcursul lor interior, demonstrează că sufletul omenesc tânjește după adevăr și după autenticitate. În această redescoperire a propriei copilării, adolescenții au înțeles nu doar cine au fost, ci mai ales cine pot deveni și ce pot oferi lumii din jur pentru a trăi cât mai frumos.
- Viața – dar dumnezeiesc de la prima secundă
La Colegiul ,,Grigore Ghica’’, unde am lucrat cu elevii de clasele a XI-a și a XII-a, doamna asistent social Sorina Topliceanu a prezentat o temă de o importanță teologică și etică fundamentală: viața copilului din prima secundă, de la zămislire până la naștere. Sfânta Scriptură ne învață că viața umană este sfântă de la început: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, m-ai țesut în pântecele maicii mele. Te laud că m-ai făcut în chip înfricoșat de minunat” (Psalm 139:13-14). Parcursul intrauterin nu este o simplă evoluție biologică, ci un mister dumnezeiesc în care Creatorul lucrează la formarea unei persoane unice, irepetabile, create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Prezentarea acestui proces fascinant – de la zămislire până la naștere – le-a deschis tinerilor ochii sufletului către grandoarea și sfințenia vieții. Fiecare etapă a dezvoltării pruncului în pântecele mamei este o mărturie vie a puterii creatoare a lui Dumnezeu, o manifestare a iubirii divine care cheamă la existență o nouă persoană.
- Drama avortului – o rană care nu se vindecă
Partea cea mai sensibilă, dar necesară a discuției, a fost abordarea realității avortului. Filmulețul cu mărturia mamei care regretă avortul făcut cu 20 de ani în urmă a fost o lovitură în conștiința tinerilor, o revelație a durerii pe care această alegere o lasă în suflet.
Avortul nu este doar o „întrerupere de sarcină” – este suprimarea unei vieți umane, uciderea unui prunc nevinovat, împlinirea poruncii „Nu ucide”. Dar este și o rană adâncă în sufletul mamei, o traumă care rămâne nedepășită ani de-a rândul. Biserica, urmând învățătura Mântuitorului, condamnă avortul ca pe un păcat grav, dar întinde brațele pline de milă către cele care au trecut prin această dramă, chemându-le la pocăință și vindecare duhovnicească. Discuțiile purtate cu tinerii au fost revelatoare. Ei au înțeles complexitatea situațiilor care duc la alegerea avortului – frica, sărăcia, lipsa de sprijin, presiunea socială – dar au recunoscut și că aceste motive, oricât de grele, nu pot justifica suprimarea unei vieți nevinovate. Au văzut diferența fundamentală între mamele care aleg avortul din disperare și cele care aleg să nască din iubire, credință și curaj.
- Misiunea noastră profetică
Aceste ore petrecute cu tinerii mi-au întărit convingerea că educația pentru viață este o misiune profetică a Bisericii în lumea contemporană. Într-o societate care relativizează valoarea vieții, care promovează individualismul și confortul pe seama responsabilității și a iubirii, Biserica trebuie să fie glasul pruncilor nenăscuți, apărătoarea vieții de la zămislire până la moarte naturală.
Mântuitorul Hristos a spus: „Eu am venit ca ei să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Această viață din belșug începe din prima clipă a existenței și trebuie apărată, respectată și îngrijită în fiecare etapă.
Îi mulțumesc Departamentului Pro Vita Iași, în special doamnelor Gilia Crăciun și Sorina Topliceanu, pentru dedicarea și profesionalismul cu care slujesc această cauză sfântă. Mulțumesc și tinerilor de la Liceul ,,Regina Maria’’ și Colegiul ,,Grigore Ghica’’ pentru sinceritatea și deschiderea cu care au participat la aceste discuții. Luna Martie, luna Pentru Viață, să ne găsească pe toți mărturisitori ai vieții, apărători ai celor neputincioși și purtători ai speranței că o lume mai bună este posibilă atunci când respectăm darul sacru al vieții umane.
„Alegeți viața, ca să trăiți voi și sămânța voastră!” (Deuteronom 30:19) (Preot Elidor Pintili, Dorohoi, 5 martie 2026)
Slova Creștină de Dorohoi 