
Sunt clipe sfinte în viața popoarelor când cele lumești trebuie să muțească și să ne bucurăm cu toții de măreția evenimentului. Astfel este ridicarea Bisericii noastre la rangul de Patriarhie.
Cu ocazia unui mare eveniment bisericesc național – ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie în data de 4 februarie 1925 – dl. Gh. Gh. Burghele, fost primar și senator de Dorohoi, în calitatea sa de președinte al Ateneului Român din Dorohoi, în numele înaltei instituții pe care o prezidează a adresat o scrisoare Înaltpreasfinției Sale Mitropolitul Pimen al Moldovei și Sucevei.
În anul 1925, luna februarie, ziua 22, ziarul „Cuvântul Țăranilor” – o publicație ce aparținea unei alte formațiuni politice a vremii – reușește a lăsa deoparte o clipă deosebirile de credință politică care-i despart de dl. Burghele și astfel dă publicității această scrisoare pentru toți românii fără deosebire:

Înalt Prea Sfinte,
Cu bucurie am luat cunoștință, că Biserica noastră română creștin-ortodoxă va fi ridicatǎ la rangul de Patriarhie (n.r. e deja ridicată). Necontestat cǎ Biserica noastrǎ avea acest drept, drept care trebuie reînviat fiindcǎ nu se poate stinge. Dreptul celor sfinte nu se prescrie niciodatǎ, ori prin câte greutǎţi şi prefaceri ar trece țara. Şi din punct de vedere politic și din acel istoric, aceastǎ demnitate se cuvine Bisericii noastre, care este cea mai importantǎ din tot Orientul.
Din nenorocire, noi, românii, am trecut prin timpuri triste vitrege, care au avut influență nu numai în ce privește treburile politice dar și asupra Bisericii, așa cǎ cei din Constantinopol, profitând și abuzând, nu le-a fost greu să se amestece și în treburile Bisericii.
Asa, între altele, ori de câte ori oficia un Mitropolit ori un Arhiereu, întâi și înainte de toți pomenea pe Patriarhul cutare… al Constantinopolului. Arhiereilor noştri, la hirotonisire, li se impuneau titlurile unor sate de prin Grecia ca Sevastias, Sinadon, etc.
Am rǎbdat. Am luptat pânǎ ce timpurile s-au schimbat în bine. Descendenții lui Mircea, Ştefan și Mihai, au cucerit dreptul nostru cu sabia. Drepturile noastre le cucerim încetul cu încetul și mai ales de la Unirea Principatelor încoace. Legea din 17 decembrie 1863, pentru secularizarea averilor mănăstirești, averi a căror destinație era alta decât aceea ce le o dăduse în urmă uzurpatorii, a fost primul gest de emanicipare a țǎrii și Bisericii noastre.
Imediat dupǎ aceasta urmeazǎ Decretul din 6 decembrie 1864, „Pentru înființarea unei Autoritǎți Sinodale centrale pentru afacerile religiei române“. Astfel că, de acum înainte, Biserica română devine de sine stǎtǎtoare. Cu aceastǎ ocazie, să nu uităm pe inițiatorii acestei mari reforme: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu şi C. Negri, acești ilustri și vrednici români care au avut curajul sǎ înfrunte amenințǎrile unor puteri care ne stǎteau cu totul împotrivǎ. Odată drumul deschis, lesne a fost conducǎtorilor țǎrii sǎ fǎureascǎ legea din 19 decembrie 1872, pentru alegerea Mitropolitilor și episcopilor și constituirea Sfântului Sinod.
Acum, când statul nostru s-a mărit și s-a consolidat, în primul loc suntem datori a da Bisericii noastre și strălucirea și prestigiul la care are drept. Nu mǎ îndoiesc, că acest mare act cu conlucrarea tuturor stâlpilor țării: M.S. Regele, Sfântul Sinod, Corpurile Legiuitoare, Guvernul și tuturor fiilor binecredincioși ai Bisericii noastre în curând va deveni fapt îndeplinit (n.r. a devenit), care va străluci, alǎturi cu marele aşezăminte ale țǎrii.
Sunt al Înalt Prea Sfinției Voastre devotat fiu sufletesc.
Gh. Gh. Burghele
Președintele Ateneului Român din Dorohoi și al comitetului școlar al Seminarului Teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul” din Dorohoi.
Trebuie menționat faptul că avocatul Gh. Burghele este, prin intermediul acestei scrisori, reprezentantul dorohoienilor, subliniind astfel că evenimentul din februarie 1925 a adus bucurie românilor de pretutindeni, inclusiv și celor din acest colț de țară.

