21 decembrie 2025 – Slova Creștină de Dorohoi

Aniversarea a 30 de ani de slujire preoțească reprezintă un prilej de bucurie și comuniune în Protopopiatul Dorohoi iar pentru comuna Văculești din județul Botoșani în mod special.

În 1995 tânărul Petru Chirilă intră în viața consacrată slujirii lui Dumnezeu și răspunde chemării tainice pe care i-o adresa „conștiința omului aprins de dor dumnezeiesc”, deși am spune noi „modernii”, avea vârsta trecută puțin peste anii adolescentului, dar a răspuns chemării cu cuvintele psalmistului: „Iată vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Ps. 39, 10-11). Cine își alege o astfel de cale în viață se leapădă de sine, își ia crucea și urmează Mântuitorului.

Așa a făcut și Părintele Petru… Preacucernicia Sa nu a căutat în acești 30 de ani de slujire mărirea și chivernisirea lui, ci s-a străduit să se dăruiască pe sine însuși și toată viața sa lui Hristos Dumnezeu. Urmându-i tot traseul pe care l-a parcurs în acești 30 de ani, de ascultări și nevoințe, putem să constatăm că a săvârșit o pilduitoare lucrare de preamărire a lui Dumnezeu și în folosul mântuirii oamenilor. Preot cu firească smerenie, cumințenie de om al lui Dumnezeu, hărnicie în toate cele plăcute lui Hristos, fie ale Mariei, fie ale Martei, bonomie inteligentă și modestie neprefăcută, gingășie paternă a surâsului și a vorbei, aplecare spre studiu, spre scris, profesor la Catedra de religie , împărtășind cu alții ceea ce a cercetat, ceea ce a aflat și ce a așternut pe hârtie.

În atitudinea Parintelui nu veți găsi nici o urmă de aroganță sau de râvna pentru câștig nemeritat… Nu veți găsi nici asprimea chipului, nici vocea tăioasă, nici vorbirea categorică a unora din clericii năimiți…

Părintele Petru gospodar harnic fiind, își cunoaște și își cercetează întreaga parohie, nescăpându-i nimic ne cercetat, neîndrumat și nerezolvat, având una dintre cele mai frumoase parohii așezate într-o pitoreasca zonă cu frumuseți nepieritoare.

Deși unii consideră că prin Preoție, preotul se situează undeva, la o mare înălțime, proprie harului și slujirii sale, de unde vorbește tainic cu Dumnezeu Părintele a fost și rămâne un preot smerit modest… un bun lucrător în „via Domnului”.

Mulți au mărturisit că au găsit în Părintele Petru de fiecare dată, o mână caldă de ajutor, un chip senin, o inimă deschisă, un suflet înțelegător față de zbuciumul atâtor suflete, îndelungă răbdare, ducând pe umărul său povara celorlalți. Alții au mărturisit că au aflat pe Părintele care binecuvintează și sfințește cu dragoste.

În aceste momente de bucurie duhovnicească pregătite de Sfânta Liturghie prin jertfa euharistică, noi, clerul, din Protopopiatului Dorohoi îl asigurăm pe părintele Petru de înalta noastră prețuire și dragoste frățească.

Considerăm că această zi de împlinire a 30 de ani de slujire preoțească , este un moment de sărbătoare și de înnoire întru Domnul nostru Iisus Hristos după cuvântul Prorocului Isaia: „Înnoiți-vă pentru Domnul, Cel ce a făcut cerul și a pus rânduială pământului (…) adunați-vă și veniți laolaltă, sfătuiți-vă voi cei mântuiți dintre oameni! Eu sunt Dumnezeu și afară de Mine nu este altul, un Dumnezeu drept și Mântuitor! Întorceți-vă la Mine și vă veți mântui” (Isaia 45, 16,22).

În numele clerului, fraților preoți și a mea personal îi transmit urări de sănătate, cu lungime de zile și multă putere de muncă pentru a cârmui spre limanul mântuirii parohia Sfinților Voievozi care i – a fost încredințată spre păstorire.

La mulți și binecuvântați ani, Părinte Petru în iubirea milostivă și nesfârșită a Preasfintei Treimi

p.s.

Înaintea momentului aniversar preoții prezenți astăzi la aniversare au slujit Sfânta Taină a vindecării… a Sfântului Maslu. A urmat „seara duhovnicească” în care subsemnatul a ținut o conferință cu tema „Sfântul Nectarie Taumaturgul vindecător al trupurilor și sufletelor noastre”. Am împărțit apoi credincioșilor prezenți iconițe cu Sfântul Nectarie cât și imnul Acatist pentru cei care sunt bolnavi sau au membri ai familiei sau cunoștințe bolnavi de diferite boli incurabile. Aleasă prețuire și respect pentru domnul Primar Sorin Gânga care a fost prezent alături de noi oferindu-i părintelui un frumos buchet de flori și o diploma prin care i se recunoaște contribuția la păstrarea și promovarea tradițiilor și credinței strămoșilor noștri români de pe aceste meleaguri… a ortodocșilor. (Pr. Ciurariu Teodor)

„Fiecare creștin – zice Sf. Ioan Gură de Aur – dă socoteală de păcatele sale, pe când preotul va fi judecat, și pentru păcatele sale și pentru acelea ale altora”.

Judecata, adica înfățișarea înaintea aceluia care vede până în adâncurile ființei noastre „…că nu cum vede omul vede Dumnezeu, că omul vede în față, iar Dumnezeu vede în inimă”, înaintea aceluia căruia nimic nu-i poate fi ascuns, căci „nimic nu este acoperit care nu se va descoperi și ascuns care nu se va ști” înaintea aceluia care nu e ca judecătorii pământului, să se schimbe prin daruri și influențe, prin martori de ocazie, acuzatori și avocați neputincioși. Judecata înaintea acestui nemitarnic și atotputernic judecător este urmată de o sentință care deschide veșnicile abisuri și tot hăul iadului.

Prin urmare, prima și cea mai însemnată considerație pentru preot, este ca sa știe ce va fi cu judecata sa. Aici în fața acestei drepte și înalte judecăți i se va zice: Uite ce ți-am dat și iată ce îmi dai; ca să cârmuiești sufletele ți-am dat har și hirotonie preoțească, ți-am dat cuvântul Meu, ți-am dat rugăciunea, ți-am dat zelul și setea de mântuire a aproapelui tău, ți-am dat cheile ca să pătrunzi în aceste inimi și să le pregătești fericirea de veci.

Ce ai făcut tu din aceste daruri și ce ai produs cu ele? Harul hirotoniei tale s-a micșorat din an în an, din zi în zi până ce a dispărut cu totul. Din preot ce erai, azi ești om ca toți ceilalți oameni. Mai mult prin repetatele tale căderi semeni chiar cu Lucifer cel căzut din cer. Este trist locul unde te găsesc acum și purtarea ta vrednică de osândă. Vorba ta nu mai este cuvântul lui Dumnezeu, ci cuvânt omenesc în care dacă este elocință este tocmai pentru că tu te-ai recunoscut oglindindu-te într-însa, din care se reflectă purtarea ta, capriciile tale și patimile tale. Prin urmare, cum să mai spună cineva că tu ai suspinat după mântuirea sufletelor și că ai fost chinuit de această sete, care mă făcea pe mine ca să scot strigăte pe cruce. Setea, da tu o simțeai, dar era setea de onoruri, de bogăție, de bunăstare, de liniște, de plăcerile lumii, de fericirea pământească, etc. De aceea nu ai căutat să pătrunzi în conștiințele agitate ca să le aduci calmul și pacea, ci mai mult prin ținuta ta, ai conlucrat ca să le mărești neliniștea, ca să le tulburi mai mult, ca să le produci mai multe remușcări. Sfânta Liturghie nu o săvârșeai decât din obicei și din interes; iar Sfânta jertfă a Mielului și Păstorului trecând prin mâinile tale necurate rămânea indiferentă și fără nici o însemnătate pentru popor. Ai uitat, că tu aveai o măreață și înfricoșătoare sarcină: aceea de a mântui și pe alții nu numai pe tine.

Mai mult, uitând de această sarcină, ai uitat că ești dator nu numai să te cârmuiești pe tine în încâlcitele căi ale vieții, dar să cârmuiești în ele pe credincioșii încredințați creșterii tale duhovnicești, să-i călăuzești, să le arăți obstacolele de preîntâmpinat, prăpastiile de înlăturat, să-i paști tu însuți când vor fi obosiți sau atacați în acest greu drum al lor. Ai fost numit păstor, bunul păstor, ai mărturisit că ești gata să-ți dai sufletul și viața pentru poporul tău… Păstor indiferent și laș, tu n-ai vegheat zi și noapte staulul și lupul a intrat.

Așa va rosti dreptul judecător către preotul care nu și-a făcut datoria și îi va pronunța osânda cuvenită. Ce răspuns vom da noi Domnului la judecată? (Pr. Șușu Ioan Vasile)