Pr. Teodor Ciurariu

Ședința lunară a preoților din Protopopiatul Dorohoi, găzduită de Parohia „Sfinții Voievozi” Hilișeu-Horia

Luni, 11 mai 2026, Parohia „Sfinții Voievozi” din Hilișeu-Horia a fost gazda ședinței lunare a preoților din Protopopiatul Dorohoi, eveniment care a reunit clericii din cuprinsul protopopiatului într-un cadru de rugăciune, comuniune și dialog pastoral-administrativ.

Întâlnirea a debutat în duh de rugăciune prin săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii de către preoții din Cercul misionar-pastoral „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Ibănești, coordonat de P.C. Pr. Cristian Mândru. Alături de ei s-au rugat și ceilalți preoți prezenți, precum și credincioșii parohiei gazdă, care au avut bucuria de a-și primi păstorii în mijlocul lor.
În continuare, între orele 10:00 și 12:30, în biserica parohială a avut loc ședința de lucru. Programul a început cu rostirea rugăciunii și cuvântul de deschidere, în cadrul căruia a fost evidențiată importanța întâlnirilor lunare pentru consolidarea colaborării dintre preoți și pentru coordonarea activităților pastorale, administrative și misionare din cadrul protopopiatului.
Un moment central al întâlnirii l-a constituit prezentarea și dezbaterea temei: „Cântarea în comun – expresie a credinței vii și mijloc de cateheză și comuniune în parohie”, susținută de P.C. Pr. Ilie Iulian Ivaniciuc. În cadrul referatului au fost subliniate rolul și importanța cântării comune în viața liturgică a Bisericii, atât ca formă de participare activă a credincioșilor la sfintele slujbe, cât și ca mijloc de întărire a unității și comuniunii în comunitatea parohială. De asemenea, au fost evidențiate valențele catehetice ale cântării bisericești, aceasta devenind pentru mulți credincioși o adevărată școală a credinței și a trăirii duhovnicești.
În cadrul ședinței, părintele profesor Cosmin Constantin Pristavu a prezentat numărul 9 al revistei „Slova creștină”, ediția a IV-a, 2026. Au fost evidențiate articolele și materialele publicate, accentuându-se importanța promovării valorilor creștine și culturale prin intermediul publicațiilor bisericești locale.
Partea administrativă a întâlnirii a cuprins informări privind adresele și comunicările primite de la Administrația Eparhială, precum și raportarea stadiului inventarelor parohiale. Totodată, responsabilii departamentelor de Misiune, Tineret, Cateheză, Secretariat, PSI/SSM și Pro Vita au prezentat activitățile desfășurate și obiectivele propuse pentru perioada următoare, evidențiind preocuparea permanentă pentru buna organizare a vieții bisericești și pentru intensificarea activităților pastorale și social-filantropice.
Ședința s-a încheiat într-o atmosferă de bucurie și emoție printr-un program artistic susținut de grupul catehetic al Parohiei „Sfinții Arhangheli” Dersca I, coordonat de P.C. Pr. Dumitru Hapău, în colaborare cu cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale „Nicolae Iorga” Dersca. Copiii au interpretat cântece și pricesne specifice perioadei pascale, aducând în sufletele celor prezenți lumina și frumusețea tradițiilor creștine românești. Momentul artistic a fost primit cu apreciere și căldură, constituind o mărturie vie a implicării copiilor și tinerilor în activitățile Bisericii și ale comunității.
Întâlnirea de la Hilișeu-Horia a reprezentat încă o dovadă a faptului că unitatea, comuniunea și colaborarea dintre preoți constituie premise esențiale pentru desfășurarea unei activități pastorale rodnice și pentru întărirea vieții duhovnicești în parohiile Protopopiatului Dorohoi. (Pr. Iulian Ilie Ivaniciuc Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” Sinăuți )

Seară duhovnicească însoțită de prinos de alese gânduri la ceas aniversar

Aniversarea a 30 de ani de slujire preoțească reprezintă un prilej de bucurie și comuniune în Protopopiatul Dorohoi iar pentru comuna Văculești din județul Botoșani în mod special.

În 1995 tânărul Petru Chirilă intră în viața consacrată slujirii lui Dumnezeu și răspunde chemării tainice pe care i-o adresa „conștiința omului aprins de dor dumnezeiesc”, deși am spune noi „modernii”, avea vârsta trecută puțin peste anii adolescentului, dar a răspuns chemării cu cuvintele psalmistului: „Iată vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Ps. 39, 10-11). Cine își alege o astfel de cale în viață se leapădă de sine, își ia crucea și urmează Mântuitorului.

Așa a făcut și Părintele Petru… Preacucernicia Sa nu a căutat în acești 30 de ani de slujire mărirea și chivernisirea lui, ci s-a străduit să se dăruiască pe sine însuși și toată viața sa lui Hristos Dumnezeu. Urmându-i tot traseul pe care l-a parcurs în acești 30 de ani, de ascultări și nevoințe, putem să constatăm că a săvârșit o pilduitoare lucrare de preamărire a lui Dumnezeu și în folosul mântuirii oamenilor. Preot cu firească smerenie, cumințenie de om al lui Dumnezeu, hărnicie în toate cele plăcute lui Hristos, fie ale Mariei, fie ale Martei, bonomie inteligentă și modestie neprefăcută, gingășie paternă a surâsului și a vorbei, aplecare spre studiu, spre scris, profesor la Catedra de religie , împărtășind cu alții ceea ce a cercetat, ceea ce a aflat și ce a așternut pe hârtie.

În atitudinea Parintelui nu veți găsi nici o urmă de aroganță sau de râvna pentru câștig nemeritat… Nu veți găsi nici asprimea chipului, nici vocea tăioasă, nici vorbirea categorică a unora din clericii năimiți…

Părintele Petru gospodar harnic fiind, își cunoaște și își cercetează întreaga parohie, nescăpându-i nimic ne cercetat, neîndrumat și nerezolvat, având una dintre cele mai frumoase parohii așezate într-o pitoreasca zonă cu frumuseți nepieritoare.

Deși unii consideră că prin Preoție, preotul se situează undeva, la o mare înălțime, proprie harului și slujirii sale, de unde vorbește tainic cu Dumnezeu Părintele a fost și rămâne un preot smerit modest… un bun lucrător în „via Domnului”.

Mulți au mărturisit că au găsit în Părintele Petru de fiecare dată, o mână caldă de ajutor, un chip senin, o inimă deschisă, un suflet înțelegător față de zbuciumul atâtor suflete, îndelungă răbdare, ducând pe umărul său povara celorlalți. Alții au mărturisit că au aflat pe Părintele care binecuvintează și sfințește cu dragoste.

În aceste momente de bucurie duhovnicească pregătite de Sfânta Liturghie prin jertfa euharistică, noi, clerul, din Protopopiatului Dorohoi îl asigurăm pe părintele Petru de înalta noastră prețuire și dragoste frățească.

Considerăm că această zi de împlinire a 30 de ani de slujire preoțească , este un moment de sărbătoare și de înnoire întru Domnul nostru Iisus Hristos după cuvântul Prorocului Isaia: „Înnoiți-vă pentru Domnul, Cel ce a făcut cerul și a pus rânduială pământului (…) adunați-vă și veniți laolaltă, sfătuiți-vă voi cei mântuiți dintre oameni! Eu sunt Dumnezeu și afară de Mine nu este altul, un Dumnezeu drept și Mântuitor! Întorceți-vă la Mine și vă veți mântui” (Isaia 45, 16,22).

În numele clerului, fraților preoți și a mea personal îi transmit urări de sănătate, cu lungime de zile și multă putere de muncă pentru a cârmui spre limanul mântuirii parohia Sfinților Voievozi care i – a fost încredințată spre păstorire.

La mulți și binecuvântați ani, Părinte Petru în iubirea milostivă și nesfârșită a Preasfintei Treimi

p.s.

Înaintea momentului aniversar preoții prezenți astăzi la aniversare au slujit Sfânta Taină a vindecării… a Sfântului Maslu. A urmat „seara duhovnicească” în care subsemnatul a ținut o conferință cu tema „Sfântul Nectarie Taumaturgul vindecător al trupurilor și sufletelor noastre”. Am împărțit apoi credincioșilor prezenți iconițe cu Sfântul Nectarie cât și imnul Acatist pentru cei care sunt bolnavi sau au membri ai familiei sau cunoștințe bolnavi de diferite boli incurabile. Aleasă prețuire și respect pentru domnul Primar Sorin Gânga care a fost prezent alături de noi oferindu-i părintelui un frumos buchet de flori și o diploma prin care i se recunoaște contribuția la păstrarea și promovarea tradițiilor și credinței strămoșilor noștri români de pe aceste meleaguri… a ortodocșilor. (Pr. Ciurariu Teodor)

Puterea credinței

O minune din ziua de prăznuire a Sfinţilor Trei Ierarhi, povestită de părintele Iustin Pârvu:

„Cu părintele Ilie Lăcătuşu am stat patru ani la Periprava, în Deltă. El se remarca prin interiorizarea sa profundă și prin tăcere; rar îl auzeai vorbind, iar atunci când o făcea, spunea ceva important. De cele mai multe ori, ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie.

Despre acest om pot spune că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă și se făcea neînsemnat. Îmi amintesc o întâmplare minunată din Deltă, în care părintele Ilie a jucat un rol foarte important.

În 30 ianuarie ne-au trimis în colonie, la canal, să tăiem stuf. Vă daţi seama ce însemna acest lucru pe un frig de iarnă?

Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem pe caraliii noştri cu mitraliere – vreo patru.

Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. În fața noastră era o întindere de apă de vreo patruzeci de hectare, iar stuful se afla în adâncime.

Toţi am început să murmurăm, nevenindu-ne să intrăm în apă. Ni s-a ordonat să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam asta? Nu avea niciun sens. Și cum să intri în apă?

Dacă ai fi călcat într-o știoalnă, nu te mai scotea nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți:

„Măi, intrăm, că ăștia sunt puși pe gând rău, ăștia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului și Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi.”

Și am intrat. Apa ne ajungea până la bărbie. Am început să tăiem snopi de stuf. Și, culmea, lucram ca pe uscat. Unii erau cu apa până la piept, alții până la gât, fiecare după cum îl prinsese locul.

Am stat vreo trei ore în apă și am scos snopii la mal. Dar nu era suficient doar să-i tăiem, trebuia să-i curățăm, să-i măsurăm, să-i punem la dimensiune. Iar afară erau -30°C. Gheața avea o grosime de 20-25 cm, dar sub ea se vedeau nuferi galbeni înfloriți.

Deasupra noastră zburau păsări, urmărindu-ne, iar dedesubt erau florile sub gheață. Ei bine, după aceste trei ore, eram cu toții nevătămați, deși uzi până la piele.

Și atunci s-a petrecut minunea. Dimineaţa, când intraserăm noi în apă, era ceaţă, nori și un frig care îți intra în oase. Dintr-odată, însă, a apărut soarele. S-a luminat de ziuă și s-a făcut o căldură de se minunau și caraliii.

Ne-am dezbrăcat și hainele s-au uscat ca lângă cea mai fierbinte sobă. Aburi ieșeau din ele. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat și am pornit spre colonie.

Așa ne-au ajutat Maica Domnului și Sfinţii Trei Ierarhi chiar în ziua lor, 30 ianuarie. Și vă spun: nu s-a îmbolnăvit nimeni, nu a fost niciun internat, nimic.

Aceasta s-a întâmplat datorită rugăciunilor părintelui Ilie. Altfel, cred că am fi fost cu toții morți…”

(Din temniţe spre sinaxare – Despre Mucenicii prigoanei comuniste)