Singur poporul de jos a păstrat cu încăpățânare cele primite din străbuni. O cirtă n-au voit să lase ori să schimbe. Şi azi, cine vrea să arate nota specifică a naţiei române, alături de celelalte naţiuni, nu o poate arăta decât prezentând ceea ce dă poporul de la sate.
Dacă însă prin comorile de simţire și gândire populară, păstrate în graiul strămoșesc, noi putem dovedi originalitatea specifică a nației române şi obârșia noastră latină, se impune a păstra neatinse aceste comori.
Pornind de la un astfel de adevăr elementar ne ridicăm cu tărie împotriva tuturor acelora ce calcă în picioare datinile şi obiceiurile noastre, dispreţuindu-le ori denaturându-le.
Vin sărbătorile Crăciunului şi ale Anului nou. Copiii trebuie să fie lăsați să colinde și să ure. Şcolile, mai ales, pot pregăti de minune pe copii. – E datoria lor!
Să învăţăm noi pe tineret cum să ure și cum să colinde și să nu lăsăm ca aceste obiceiuri și datini să fie stâlcite de cei ce nu au nici o răspundere şi nici o cultură.
Să luptăm din răsputeri împotriva acelora ce caută să întrebuințeze, de pildă, urăturile noastre, sfințite de vremuri, pentru propagande politice, semănând vrajbă şi ură în sânul unui popor cuminte și la locul lui.
Mişună de o bucată de vreme, în toate părțile, pretinşi poeţi populari, care, în mod inconștient, vin să parodieze şi să strivească, fără strângere de inimă, cele mai frumoase alcătuiri populare. Aceasta nu este de îngăduit!
Nu are dreptul nimeni să se atingă de duhul strămoșesc: acesta e un patrimoniu sacru, al nostru a tuturora!
Faţă de asemenea oameni trebuie să fim fără milă și fără cruțare, mai ales noi dascălii, slujitori oficiali ai culturii şi educaţiei.
Să nu îngăduim ca la fereastra noastră să se cânte altceva în loc de colinde, nici să se spună urături care denaturează spiritul românesc înzestrat cu un bun simţ, fără pereche pe lume!
Să fim veghetori neadormiţi în jurul comorii de artă și cuget popular, cu deosebire aceia ce venim de la țară și cunoaştem sufletul sătesc!
În febrilitatea în care trăim acum când cămara sufletului românesc este deschisă prin căderea graniţelor seculare, să profităm ca, tot ce e bun, tot ce e înălțător, tot ce e specific românesc, să circule de la o provincie la alta, prin curentul viu care suflă între noile hotare!
Cu tăria sufletului nostru popular am înghiţit atâtea neamuri care s-au perindat în cursul vremurilor peste pământul acestei țări, cu aceiași tărie de suflet vom birui şi în viitor.
Să nu îngăduim dar ca prin nimic să se micşoreze această pavăză a românismului şi unealtă de cucerire sufletească străinilor ce vieţuiesc alături de noi.
Trecutul ne-o spune convingător, prezentul ne-o strigă poruncitor!
Acesta este un fragment dintr-un articol apărut într-o revistă de acum 100 de ani la Botoșani, articol ce îndemna popoprul să lupte pentru tradițiile și obiceiurile sale… Citind aceste rânduri te întrebi cum pot fi ele oare atât de actuale pentru noi? A trecut atâta vreme și nu am reușit să învățăm din greșelile înaintașilor noștri? Îndemnul e unul și se rezumă astfel: Să nu uităm cine suntem și să nu uităm datoria pe care o avem față de cei ce vin după noi!Dacă noi nu trăim și simțim românește, cu atât mai puțin copiii noștri!
Slova Creștină de Dorohoi 