https://spovedanie.ortodoxa.info/
Acum câțiva ani, când am mers prima dată, după mulți ani, să-mi mărturisesc păcatele, am citit înainte îndreptarul de spovedanie, o cărticică ce enumeră o listă foarte mare de păcate, dar care nu epuizează deloc subiectul. Prin aceasta se vede că oamenii involuează în rău așa cum evoluează în bine, iar fiecare societate are caracteristicile ei, păcatele epocii moderne fiind nemaîntâlnite până în acest moment în istoria omenirii.
Acel îndreptar de spovedanie m-a speriat din două motive. Unu, pentru că am observat cât de multe păcate aveam – bifam în continuu aproape rând cu rând. Doi, pentru că am conștientizat cât de multe păcate mai există, cât de mult rău este în lumea noastră și în câte ispite putem cădea. Nu vă recomand acel îndreptar – au apărut altele mai noi, mai adaptate păcatelor moderne și mai ușor de citit și de rezumat.
În timp ce citeam îndreptarul, notam pe hârtie ce făcusem rău și ajunsesem să scriu cam multe pagini. În acel moment, am realizat că nu mă pot duce la un preot să citesc ditamai lista, ci trebuie să le învăț pe de rost, măcar în mare. Am încercat să rețin ce am scris, dar tot mi-a fost greu. Am fost la părinte și spovedania a decurs bine; am reușit să spun cam tot ce aveam – păcate importante.
La următoarea spovedanie, n-am mai folosit îndreptarul de spovedanie – mi-era lene să-l citesc pe tot și, pe deasupra, nu mi se părea așa eficient. Așa că am început să-mi fac eu lista păcatelor, încercând să-mi aduc aminte ce am greșit în ultima perioadă. Îmi aminteam doar păcatele mai mari; pe cele mici, firește, că nu le țineam minte și-mi părea rău pentru asta.
În fiecare seară, la rugăciune, vorbeam cu Dumnezeu și-mi ceream iertare pentru ce am greșit în cursul zilei și-I mulțumeam pentru tot ce a fost bine. Făcând acest lucru, în timp am conștientizat că, deși îi spuneam păcatele lui Dumnezeu, totuși trebuia să le rețin și să i le spun și părintelui. Și uite așa mi-a venit ideea ca, în fiecare seară, să-mi notez pe o agendă data zilei care a trecut și tot ce am făcut rău în acea zi.
Și uite așa am început să scriu ceva de genul:
„Vineri – 15 sept. 2007:
- am vorbit aiurea,
- m-am mândrit,
- am mâncat mult,
- mi-am supărat părinții,
- nu am fost atent la rugăciune,
- mă gândesc numai la mâncare,
- lenevesc,
- mă cred mai bun decât alții,
etc.”
În fiecare seară scriam ce am greșit. Chiar dacă păcatele se repetau, notam tot ce simțeam. Notam numai ce era rău în comportamentul meu, nu și ce era bun. Când urma să merg la spovedanie, cam la un interval de o lună-două, luam toate zilele din urmă și contorizam toate păcatele după următoarea strategie:
– Luam o hârtie mare și o împărțeam în mai multe secțiuni și scriam ca titlu pentru fiecare:
- păcate raportate la părinții mei;
- păcate raportate la soția și fetița mea;
- păcate raportate la prietenii mei;
- păcate raportate la relația mea cu Dumnezeu (rugăciune, canon, slujbe etc.);
- păcate mari (aici treceam cele mai grave păcate, pe care le-am făcut și pe care era musai să nu le uit; de obicei, erau maximum 5);
- patimi (păcate pe care le-am repetat – aici treceam toate patimile pe care le aveam, cu care mă luptam, dar în care tot mai cădeam din când în când).
După ce făceam aceste secțiuni, începeam să trec sub ele păcatele din fiecare zi, fără să repet niciunul. Făcând așa, fiecare secțiune avea maximum 10-15 păcate și totul îmi încăpea pe o pagină. După ce făceam această listă, mă apucam s-o memorez, începând cu păcatele mari, care erau foarte importante – căderile mele cele mai evidente de la ultima spovedanie și până în prezent, care arătau clar evoluția sau involuția mea duhovnicească în această perioadă.
Era ușor de memorat și mergeam în fața părintelui fără nicio hârtiuță. În timp ce așteptam la rând în biserică, până ce alți oameni se mărturiseau înaintea mea, mai repetam o dată păcatele memorate, scoțând lista din buzunar. Uneori se întâmpla să uit vreun păcat. Atunci, data viitoare adăugam în listă secțiunea „păcate nemărturisite”, pe care urma să i le spun duhovnicului.
Acest mod de a te auto-analiza este foarte eficient, pentru că seara păcatele de peste zi sunt foarte proaspete în minte, iar înscrierea lor pe hârtie memorează și „starea generală” duhovnicească a sufletului nostru în acea zi. Făcând așa, te poți uita cu un an, doi în urmă și poți vedea ce patimi te stăpâneau, ce ispite aveai, ce progrese ai făcut.
Viața este o continuă luptă, o luptă duhovnicească cu răul din noi, dar o luptă alături de Hristos Domnul, care a răstignit păcatul pentru noi și care a îndumnezeit firea umană. Așa cum spunea cineva într-o revistă economică: „Cea mai bună strategie este să ai o strategie”. Așa și noi – cel mai bun mod de a ne schimba este să avem un plan pe care să-l aplicăm în fiecare zi. Pregătirea pentru spovedanie este pregătirea pentru curățire; este pregătirea pentru primirea Sfintei Euharistii, a Trupului și Sângelui Fiului lui Dumnezeu.
O listă zilnică a păcatelor ne ajută să ne analizăm în mod real comportamentul, raportându-ne la Dumnezeu și la poruncile Lui. Calea spre împărăția cerurilor este una strâmtă, anevoioasă; e o cale pe care se dau lupte multe. Cel mai greu război fiind cel împotriva firii noastre.
(Sursa: Claudiu Bălan – Ortodoxia tinerilor)
Accesând linkul de mai sus, vă puteți pregăti mai ușor pentru taina spovedaniei.
Slova Creștină de Dorohoi 