Pr. Elidor Pintili

Sfântul Ambrozie, episcopul de Milano: viața, minunile și moștenirea sa teologică

Biografie

Sfântul Ambrozie s-a născut în jurul anului 340, într-o familie romană nobilă și creștină din Trier (Germania de astăzi). A beneficiat de o educație aleasă, studiind dreptul și retorica, și a urmat o carieră în administrația romană.

În anul 374, în contextul unei crize bisericești după moartea episcopului de Milano, Ambrozie a fost ales în mod neașteptat episcop al orașului, deși era doar catehumen. A fost botezat, hirotonit și înscăunat episcop în scurt timp.

Ca episcop, s-a remarcat prin combaterea ereziilor, mai ales a arianismului, și prin promovarea învățăturilor ortodoxe. A fost un apărător al Bisericii în fața interferențelor politice și un autor influent de lucrări teologice și liturgice. A trecut la Domnul în anul 397 și este venerat ca sfânt atât în Biserica Catolică, cât și în cea Ortodoxă.

Minunile Sfântului Ambrozie

Descoperirea moaștelor Sfinților Gervasiu și Protasiu – A descoperit în mod miraculos moaștele acestor martiri, ceea ce a întărit credința comunității creștine din Milano.
Vindecări miraculoase – Se spune că prin rugăciunile sale au avut loc vindecări minunate, atât prin moaștele descoperite, cât și prin intervenția sa directă.
Eliberarea demonizaților – Ambrozie a fost implicat în exorcizări, eliberând oameni de influența demonilor prin rugăciune și sfințirea locurilor.

Familia Sfântului Ambrozie

Tatul său, Ambrosius, a fost prefect al Galiei, o provincie romană ce includea Franța, Belgia și părți din Germania.
Mama sa era o femeie creștină pioasă, care i-a influențat profund educația religioasă.
Frații săi sfinți:
- Sfânta Marcellina – Fecioară consacrată, cunoscută pentru viața ascetică și rugăciune intensă. Ambrozie i-a dedicat tratatul De Virginitate. (Prăznuită pe 17 iulie.)
- Sfântul Satyrus – Creștin devotat, care a avut grijă de cariera lui Ambrozie. Acesta i-a dedicat două discursuri funerare, De Excessu Fratris Satyri.

Discipolii Sfântului Ambrozie

Sfântul Augustin de Hipona – Convertit la creștinism sub influența predicilor lui Ambrozie, botezat de acesta în noaptea Paștelui din 387. Ulterior, a devenit unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii.
Sfântul Paulin din Nola – Nobil roman convertit, episcop de Nola, influențat de teologia lui Ambrozie.
Sfântul Simplician – Urmașul lui Ambrozie ca episcop de Milano, sprijinitor al ortodoxiei în fața ereziei arianismului.
Sfântul Gaudentius din Brescia – Episcop de Brescia, recomandat de Ambrozie, a continuat lupta împotriva arianismului.
Sfântul Venerius – Episcop de Milano după Simplician, a promovat învățăturile lui Ambrozie.
Niceta de Remesiana – Episcop în Dacia, influențat de stilul teologic și liturgic al lui Ambrozie, contribuind la dezvoltarea imnografiei creștine.

Cultul Sfintei Tecla și Influența lui Ambrozie

Sfântul Ambrozie a avut un rol esențial în promovarea cultului Sfintei Tecla în Apus, venerând-o ca model de curaj și credință. Prin predicile și scrierile sale, a răspândit cultul său în Italia, mai ales în nordul peninsulei.

A fost, de asemenea, cel care a dedicat prima biserică din Milano în cinstea unei femei sfinte – Bazilica Sfintei Tecla. Aceasta a fost una dintre cele mai importante biserici din Milano în perioada creștină timpurie.

Prin influența lui Ambrozie, cultul sfinților s-a consolidat în Apus, promovând venerarea martirilor locali (Gervasiu și Protasiu) și a sfințeniei feminine (Tecla, Agnes, Perpetua, Felicitas, Marcellina).

Moștenirea Sfântului Ambrozie

Sfântul Ambrozie a fost un pionier al teologiei creștine apusene, lăsând o moștenire teologică profundă prin:

Lupta sa împotriva ereziei ariene.
Promovarea autonomiei Bisericii față de autoritatea imperială.
Introducerea imnului liturgic în Apus (imnele ambroziene).
Influența sa asupra teologilor de seamă, precum Augustin de Hipona.

Astăzi, Sfântul Ambrozie este unul dintre cei patru mari Doctori ai Bisericii Apusene și este prăznuit pe 7 decembrie.

Învățătura Sfântului Porfirie despre vremurile din urmă

– Care era învățătura Sfântului Porfirie despre vremurile din urmă? Cum să abordăm corect venirea lui Antihrist?

Printr-o pregătire corectă. Prezint pe scurt acest subiect, pentru că altfel am avea nevoie de ore întregi pentru a-l explica. Părintele vedea că întreaga umanitate se îndreaptă din rău în mai rău, iar firea umană devine tot mai vicleană. Din ce în ce mai mult, umanitatea ca întreg se depărtează de Dumnezeu. Și spunea că situația aceasta poate duce, în câțiva ani, la venirea lui Antihrist.

Dar mai spunea că Dumnezeu poate da o anume întorsătură lucrurilor, încât Antihrist să vină peste 10.000 de ani, de pildă. Deci, dacă va veni peste câteva zeci de ani sau peste câteva zeci de mii de ani, aceasta numai Dumnezeu o știe.

Dar, pentru fiecare dintre noi, ceasul lui Antihrist este ceasul morții. Ne vom înfățișa la vămile văzduhului, la judecata particulară ‒ bine, noi, când auzim despre Antihrist, ne șocăm un pic și altfel se pune în lucrare pocăința noastră.

Acum, tendința aceasta a unora de a nu primi actele de identitate, de a nu cumpăra alimente pentru că au pe ele codul de bare cu 666 etc. ‒ Părintele Porfirie socotea astfel de lucruri foarte superficiale. „Eu nu mă tem de asemenea peceți. Să-mi pună câte vor!”. Adevărata pecete o va da Antihrist în cei trei ani și jumătate de stăpânire a sa, și o va da celor care-l vor accepta ca pe adevăratul Mesia. Cei care nu-l vor recunoaște nu vor primi pecetea și nu vor putea să cumpere, prin urmare nu vor putea intra în sistem și vor muri de foame. Atunci vor avea loc prigoane foarte mari, mult mai mari decât cele din timpul lui Nero sau Dioclețian. De aceea, slava celor care se vor sfinți în acea epocă va fi râvnită de sfinții din toate veacurile.

Atât de grele vor fi acele vremuri și atât de nemiloase prigoanele! Deci, dacă evităm acum să luăm actele electronice, să primim cip-ul etc., crezând că astfel ne pregătim să nu primim pecetea lui Antihrist, să știți că aceasta nu-i o pregătire serioasă, ci una superficială.

Părintele considera că o pregătire serioasă pentru venirea lui Antihrist este să-l scoatem încă de pe acum pe Antihrist dinlăuntrul nostru ‒ adică să-L iubim pe Hristos, să împlinim poruncile Lui și alungăm dinlăuntrul nostru patimile, păcatul și pe diavolul. Atunci, spune Sfântul Porfirie, vom fi pregătiți și pentru mucenicie. Și aceasta este calea de a-l înfrunta pe Antihrist!

Fragment din articolul publicat în revista Familia Ortodoxă/Decembrie 2019, material realizat de Tatiana Petrache

Scurtă istorioară

Un om credincios de la ţară mergea pe drum, alături de un domn necredincios. Tocmai discutau despre lucrurile credinţei. Credinciosul se trudea să-l scoată pe necredincios din mlaştina necredinţei, dar el se apăra cu îndârjire, proptindu-se în vorbele:
– Dragul meu, eu sunt om cu minte, eu nu cred decât ceea ce văd şi înţeleg.
Atunci, credinciosul, luminat ca de Duhul Sfânt, se opri în loc şi, arătând spre o livadă unde păşteau o vacă, o oaie şi o gâscă, zise:
– Vezi, dumneata, vaca, oaia şi gâsca ceea cum pasc?
– Văd.
– Aşa-i că toate trei pasc aceeaşi iarbă?
– Aşa-i.
– Ei, acum să-mi spui dumneata, de ce iarba ce o paşte vaca se preface în lapte, iarba ce o paşte oaia se preface în lână, iar iarba ce o paşte gâsca se preface în pene? Eu de mult văd acest lucru şi nu-l înţeleg, iar dumneata tot mereu îmi spui că nu crezi decât ceea ce vezi şi înţelegi. Spune-mi, rogu-te, cum stăm cu lucrul acesta pe care-l vezi?
Necredinciosul rămase ruşinat.

(Părintele Iosif Trifa, din 600 Istorioare)