
Invitație la Concertul de colinde „La plinirea vremii”



Parte din activitățile Centrului catehetic pentru copiii și tineri al parohiei și desfășurată în cadrul programului educativ „Școala Altfel”, activitatea a reunit elevi de la clasele a II-a, a III-a și a IV-a, însoțiți de dna.înv. Ciurdea Mădălina și dl.înv. Purușniuc Constantin, dl.înv. Avasilichioaie Gheorghe, și clasa a VII-a, însoțiți de prof.religie Harabulă Ovidiu.
Cu multă însuflețire, elevii au participat activ la Sfânta Liturghie, au oferit răspunsurile la strană, iar cu cu ajutorul pr. prof. Ciurdea Mihai s-au spovedit și împărtășit. La final, au interpretat colinde și au primit un dulce din partea gazdei.
Cu toții au fost impresionați de frumusețea cultului Bisericii și de armonia și starea de liniște pe care o aduc colindele și cântările bisericești.
De asemenea, punct de interes au reprezentat și cunoștințele de istorie locală nou-dobândite, și anume faptul că Biserica parohială a fost zidită în anul 1859, iar Școala din localitate a fost înființată în anul 1865, având ca prim învățător pe preotului satului, pr. Neculai Sandovici (paroh în perioada 1863 – 1907).
Să ajute Dumnezeu ca activitatea să le aducă elevilor o reală îmbogățire a sentimentelor religioase și a cunoștințelor generale, precum și mult folos duhovnicesc!
Mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit!Slavă lui Dumnezeu pentru toate!(Prof. Harabulă Ovidiu, Pr. Prof. Pristavu Cosmin-Constantin)

O istorioară zice despre un maestru pantofar, om sărac cu familie grea, care lucra din greu și în ziua Domnului – Duminica. Iar dacă cineva îi spunea că asta nu e bine, îi răspundea îndârjit: „eu am o casă grea.. trebuie să lucrez și Duminica”.
Un credincios se apropie de el și îi zise: dragul meu, ia seama, ești într-o mare greşeală crezând că nu poţi trăi dacă nu lucrezi Duminica. Eu cred că tocmai pentru asta o duci așa greu fiindcă lucrezi Duminica. Uite, facem azi un legământ. Eu sunt un om cu avere și iată îţi dau cuvântul meu, între martori, că îţi voi plăti eu tot ce crezi că vei păgubi într-un an, nelucrând Duminica. Îti voi plăti paguba ce crezi că o vei avea în cele 52 de duminici, însă cu condiţia: să mergi regulat la biserică. Iar la sfârșitul anului eu îți cer numai atât: să-mi spui în fața lui Dumnezeu, câtă pagubă crezi că ai avut faţă de anul trecut în care ai lucrat Duminica – și eu îți voi plăti imediat această pagubă. Și întăriră acest legământ cu martori.
La împlinirea anului: „ei, iată s-a împlinit anul și am venit. Ți-ai făcut socoata cât trebuie să-ți plătesc?” „O, dragul meu – răspunse lăcrimând pantofarul – nu trebuie să-mi plătești nimic. De când n-am mai lucrat Duminica și în timpul acesta am cercetat biserica – mi-au mers toate lucrurile de minune. Mai înainte aveam numai o capră, iar acum am o vacă. Mai înainte aveam numai un bordei, iar acum am o căsuță nouă. Fii binecuvântat om al lui Dumnezeu și binecuvântată să fie Sf. Biserică. În ea am aflat eu și familia mea ceea ce ne lipsea. Casa noastră era mai înainte un iad, iar acum este un mic rai, plin de pace și binecuvântare.
De luat aminte din pilda aceasta e că atunci când nu muncim și respectăm ziua Duminicii, o aducem ca prinos de cinstire Domnului iar El ne răsplătește cu mult mai mult decât am fi putut noi agonisi din rodul muncii noastre. (Pr. Șușu Ioan Vasile)