Etichetă: Profesori Religie

Activitate de cerc pedagogic a profesorilor de religie din zona Dorohoi

Joi, 23 ianuarie 2025, s-a desfășurat prima activitate de cerc pedagogic a profesorilor de religie ortodoxă din zona Dorohoi, aferentă anului școlar 2024-2025. Gazda evenimentului a fost Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” din Dumbrăvița, județul Botoșani. 


Lecția intitulată „Recunoștința pentru binele primit”, coordonată de Pr. Prof. Iftodi Marian-Liviu la clasa a VI-a, a avut ca scop evidențierea importanței recunoștinței față de binefacerile primite de la Dumnezeu și de la semenii noștri. Elevii au definit noțiunile de recunoștință și binefacere, au formulat învățături morale desprinse din evenimentul scripturistic „Vindecarea celor 10 leproși” și au identificat modalități concrete de exprimare a recunoștinței față de Dumnezeu și față de oamenii dragi din viața fiecărui creștin (părinți, profesori, duhovnic, colegi, bunici, eroi ai neamului). 

Activitatea a fost interactivă și a valorificat îmbinarea metodelor didactice tradiționale cu cele moderne: explozia stelară, lectura textului biblic, expunerea și caruselul. Prin aceste metode, elevii au înțeles că recunoștința este o virtute esențială, izvorâtă din smerenie și credință. Totodată, au aflat că atunci când recunoștința devine un mod de viață, aceasta aduce pace, bucurie și vindecare, atât trupească, cât și sufletească. S-a subliniat faptul că gesturile simple, precum o faptă bună, o rugăciune de mulțumire sau cuvântul „mulțumesc”, aduc binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Referatul intitulat „Participarea elevilor la Sfânta Liturghie – Izvor de lumină și bucurie duhovnicească”, susținut de Pr. Prof. Petrovici Cristian de la Școala Gimnazială Nr. 1 Corlăteni, a evidențiat că Sfânta Liturghie este o comoară neprețuită pentru fiecare copil. Participarea elevilor la Sfânta Liturghie devine un izvor de lumină, viață veșnică și bucurie duhovnicească. Prin această experiență, elevii descoperă o relație vie cu Dumnezeu, învață să-și modeleze viața după principiile Evangheliei și primesc harul necesar pentru a duce o viață plină de sens și împliniri duhovnicești. 

Mulțumim doamnei director a Școlii Gimnaziale „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, doamna Magopeț Mariana, pentru sprijinul și susținerea acordate în organizarea acestui frumos eveniment, precum și tuturor profesorilor de religie care au participat. 

Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca fiecare zi din viața noastră să fie un prilej de recunoștință și de mulțumire pentru binefacerile revărsate de El și de oameni asupra noastră.  (Responsabil de cerc pedagogic al profesorilor de religie ortodoxă din zona Dorohoi,  Pr. Prof. Iftodi Marian-Liviu)

Religia în viața și în operele lui Mihai Eminescu

Religia a ocupat un loc important în viața și opera lui Mihai Eminescu, fiind o temă centrală în reflecțiile sale filosofice, în căutările existențiale și în modul în care poetul percepea legătura dintre identitatea națională și spiritualitatea poporului român. Influențat de credința creștin-ortodoxă în care a fost crescut și fascinat de mitologia universală și de gândirea filosofică, Eminescu a integrat aceste elemente într-o viziune complexă asupra lumii și existenței.

Religia în viața lui Mihai Eminescu

Din copilărie, Eminescu a fost înconjurat de o atmosferă profund religioasă. Familia sa era strâns legată de tradițiile creștin-ortodoxe, având numeroși membri care au ales viața monahală. Mătușile sale, Fevronia, Aglaia și Harieta, erau călugărițe la Mănăstirea Agafton, un loc unde poetul și-a petrecut deseori vacanțele copilăriei. Aceste vizite au avut un impact profund asupra formării sale spirituale, oferindu-i ocazia să descopere liniștea, frumusețea naturii și o legătură autentică cu valorile religioase.

În perioada maturității, Eminescu a fost marcat de frământările vieții moderne, dar și de dificultățile personale, cum ar fi presiunile sociale, dezamăgirile politice și problemele de sănătate. În momentele de criză, poetul s-a gândit chiar la retragerea din lume, exprimându-și intenția de a se călugări, dezvăluind astfel dorința de a găsi liniște și refugiu în credință.

Religia în operele lui Mihai Eminescu

În creația literară a lui Eminescu, religia ocupă un loc aparte, apărând sub diferite forme: ca reflexie asupra divinității, ca sursă de inspirație filosofică și ca fundament al identității naționale.

  1. Relația cu divinitatea

Eminescu abordează adesea relația omului cu Dumnezeu în mod profund și personal. În poezia „Rugăciunea unui dac”, poetul își exprimă credința într-un zeu suprem, căruia i se adresează cu smerenie și respect. Această creație îmbină elemente creștine cu mitologia dacică, reflectând viziunea sa asupra destinului ca fiind prestabilit și guvernat de o forță superioară.

„Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viață dătător…”

Această rugăciune, deși inspirată din spiritualitatea ancestrală, sugerează o profundă meditație asupra rolului divinității în univers.

  1. Credința ca element al identității naționale

Pentru Eminescu, religia nu este doar o trăire personală, ci și o expresie colectivă a poporului român. În poezii precum „Doina” și „Scrisoarea III”, el elogiază rolul Bisericii Ortodoxe în păstrarea unității și coeziunii naționale. Tradițiile religioase și simbolurile creștine sunt prezentate ca elemente esențiale ale identității românești, capabile să lege trecutul glorios de prezentul tumultuos.

În articolele sale de presă, Eminescu apăra adesea Biserica, considerând-o o instituție vitală pentru educație și cultură. El afirma: „Cine combate Biserica și ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu este!”

  1. Elemente biblice și filosofice

Opera lui Eminescu este marcată de influențe biblice, filosofice și mitologice. În „Scrisoarea I”, cosmologia poetului reflectă idei creștine despre creație, dar și influențe din filosofia orientală și mitologia clasică. El explorează ideea începuturilor universului și a relației dintre efemeritatea umană și eternitatea divină.

  1. Valorizarea tradițiilor religioase

Credința în operele lui Eminescu este strâns legată de viața simplă și tradițională a românilor. În poezia „Colinde, colinde”, el evocă frumusețea sărbătorilor de iarnă, asociind credința cu bucuria comunitară și cu legătura dintre generații.

Religia a fost pentru Mihai Eminescu o sursă de inspirație, o cale de reflecție și un sprijin în fața provocărilor existențiale. Prin modul în care a abordat credința, poetul a reușit să creeze o sinteză unică între spiritualitatea creștină, filosofia universală și valorile tradiționale românești. Religia, atât în viața cât și în opera sa, rămâne o mărturie a legăturii profunde dintre sacru, identitatea națională și căutările metafizice ale omului. ( studiu clasa a-XII-a D Liceul Regina Maria Dorohoi- coordonator pr. prof. Șoptică Ciprian)

Bethleemul din sufletul nostru


Sărbătoarea Nașterii Domnului se apropie cu pași repezi și peste câteva zile ne va inunda sufletele acea bucurie deosebită față de celelalte bucurii trecătoare și lumești. Da, Crăciunul ne scoate din cotidian, ne scoate din acea apatie zilnică, din amorțeala sufletească sau din monstruosul somn al conștiinței. După postul îndelungat, creștinul astfel curățit de păcate primește Sfânta Împărtășanie și simte cum în sufletul său se naște Hristos.


Fiecare trup de creștin devine un mic Bethleem și fiecare inimă se transformă în ieslea care acum mai  mult  de  două milenii a găzduit pe Mântuitorul.Cei trei magi întruchipează credința, faptele bune și curățenia sufletească, aceștia   făcându-și loc în inima noastră după ce steaua iubirii față de Dumnezeu și semeni le-a luminat locul. Nemilosul și aprigul tiran Irod este reprezentat de gândurile rele, de patima, păcatele și ispitele de tot felul care încearcă să-i îndepărteze pe magi de la drumul spre inima noastră și pe noi de la Hristos. Ne amintim că în acea vreme împăratul roman Octavian Augustus a poruncit să se facă un amplu recensământ al supușilor din împărăția sa. Toți trebuiau să  meargă în centrele de înregistrare ale provinciilor și să fie luați în evidență. Împăratul ceresc Hristos ne cheamă și El la Sfânta Biserică, acest spiritual centru de înregistrare, pentru a ne înscrie în veșnica și nesfârșita Sa împărăție.


Cu  aceste gânduri  am  dezbătut  la  orele  de religie  împreună  cu  elevii  mei  de  la  Școala Gimnazială  ″Spiru  Haret″ din  Dorohoi  cum să  ne pregătim noi să-L întâmpinăm pe  Domnul nostru Iisus Hristos. Astfel   elevii  au  aflat  cât  de  importantă este  pregătirea  sufletească   pentru  a  întâmpina  cum  se  cuvine  marea sărbătoare  a Nașterii  Domnului. În  acest  sens,  au  fost  informați  de  necesitatea   postului,  a  spovedaniei,  a  pocăinței.
„Să  ne  pregătim  ieslea  sufletului  nostru  cu  tot  felul  de  fapte  bune „  a  propus  Andrei. „Așa  cum  facem  curățenie  în  casa  noastră  înainte de venirea musafirilor  trebuie   și  sufletul  să  fie  curat  când  vrem  să-L  primim  pe  Mântuitorul”  a  spus  Daniela. „Sufletul  îl  curățim  prin  spovedanie”  a  spus  Mihai. ”  „Păcatul  nespovedit  aduce tulburare  nu  numai  nouă  ci  și  celor  din  jurul  nostru”  a  spus  Corina. „Sfânta  Taină  a  Spovedaniei  îmi  aduce iertare  și  liniște”  a  precizat  Bogdan.  „Să  ne  împărtășim  cu  Sfintele  Taine „ a  propus  Răzvan.
Știind  că  cel ce se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului se uneşte tainic cu Domnul Hristos  şi prin aceasta îşi umple sufletul cu har şi cu toate bunurile duhovniceşti pe care le aduce o asemenea unire  m-am  îndreptat   cu  elevii  claselor  a  treia,  a  patra,  a  cincea,  a  șasea, a  șaptea  și  a  opta   spre   Catedrala  „Adormirea  Maicii  Domnului” din  oraș .  Aici  ne-a  întâmpinat  cu  drag  părintele  protopop  Apetrei  Ionuț Ștefan,   împreună  cu  un  grup  de  preoți.  Ei  i-au  ascultat  cu  răbdare  pe  copiii  care  și-au  mărturisit  cu  căință  și  smerenie greșelile  hotărându-se  să  nu  le  mai  repete.  După  ce  s-au  spovedit  și  au  primit  dezlegarea  cuvenită  s-au  împărtășit  cu  Preacuratul  Trup  și  Sânge  al  Mântuitorului.
Am  citit  pe  fețele  elevilor  mei  și  în  discuțiile  purtate  cu  ei  bucuria  pe  care o  aduce  Taina  Sfintei  Spovedanii  și    Sfânta  Împărtășanie  ca  izvor  a  păcii,  ca  înnoire  a  minții  și  dobândire  a harului. 
Elevii  mi-au  promis  că  se  vor  pregăti  mai  bine  și  pentru  a  vesti  Nașterea  Domnului  Iisus  în  ajunul  Crăciunului.
În fața acestor minunate gânduri, păstrăm rugăciune și mulțumire lui Dumnezeu pentru faptul dăruirii lumii cu asemenea vlăstare. Căci ei, încet-încet, construiesc biserici, biserici fără cărămizi, biserici ale cuvintelor, ale eternității; de la ei învățăm sincer iubirea și bucuria necontenită a întrebărilor și totodată de la ei aflăm răspunsuri la care nici n-am fi îndrăznit să medităm. Bucuria de a fi profesor, aducând copiilor cuvânt despre Cuvântul și sesizând implicarea lor continuă și sinceră, preface statutul de profesor, meseria (cum ne place adesea să spunem), în misiune și permanentă conștientizare a învățării continue, uneori, mai mult și mai frumos, chiar de la elevi.
Se cuvine în  aceste  zile premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului  să primim și să preamărim pe  Logosul Cel Veșnic, Cel ce a binevoit  să ia firea noastră omenească, afară de păcat,  întrupându-Se din Fecioara  Maria!
Bunătatea inimii noastre, curățenia sufletului și sfințenia gândurilor, trebuie să fie potirul de  aur în care să se odihnească pururea acest mister al coborârii lui Iisus Hristos, Fiul  lui Dumnezeu și al viețuirii cu noi pururea.(Prof.Luminița  Lojniță Școala  Gimnazială  ″Spiru  Haret″ din  Dorohoi )