„Pelerinajul creștin, prilej de bucurie duhovnicească.”

Luni, 9 aprilie 2024 la sediul Protopopiatului Dorohoi, a avut loc ședința lunară cu preoții, în cadrul căreia s-au discutat mai multe aspecte ale vieții duhovnicești și administrative.

Părintele Mihai Țigănescu de la parohia „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” Hilișeu Horia, a susținut referatul „Pelerinajul creștin, prilej de bucurie duhovnicească.” Referentul a arătat importanța pelerinajului pentru creștini precum și câteva argumente biblice și istorice care să susțină această temă.

„Pelerinajul religios este o constantă a umanității. El are motivații multiple și semnificații spirituale profunde când este trăit intens și înțeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze și să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc duhovnici smeriți.”

Pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea și lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni și prin oameni. Pelerinul vrea să atingă locul sfânt sau moaștele sfântului în care și prin care s-a arătat prezența sfințitoare a lui Dumnezeu, într-un mod deosebit de intens, pentru ca el, pelerinul,    să-și intensifice credința și iubirea sa pentru Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pelerinajul se face pentru a intensifica rugăciunea și viața spirituală în general. În Canaan, Dumnezeu Se arată în chipul a trei oameni pelerini care vin la Avraam, la stejarul din Mamvri (cf. Facere 18, 1-8), și sunt primiți cu ospitalitate de acesta. Astfel, Avraam-pelerinul, stabilit vremelnic în Canaan, devine deodată gazdă pentru Dumnezeu-Pelerinul. În cei trei pelerini de la Mamvri, tradiția creștină a contemplat prezența tainică a trei ființe cerești (trei îngeri sau Sfânta Treime).

Pelerinajul religios este o căutare în lumea aceasta a ceea ce nu este din lumea aceasta: „Împărăția lui Dumnezeu” despre care Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu…” (Matei 6, 33), dar și: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36).

În ultimul pelerinaj al lui Iisus la Ierusalim se descoperă sensul cel mai sfânt al pelerinajului. Intrarea Sa triumfală în Ierusalimul pământesc, unde avea să fie răstignit, devine prefigurare sau anticipare a intrării Sale în Ierusalimul ceresc. În Iisus Pelerinul răstignit la Ierusalim, pelerinajul se transformă în Paște (cf. Ioan 10, 17-18; 1 Corinteni 5,7), călătoria pământească se împlinește și se transformă în trecere sau mutație cerească: „Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl” (Ioan 16, 28). „În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. (…) Mă duc să vă gătesc loc. Și dacă Mă voi duce și vă voi găti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu” (Ioan 14, 2-3; cf. Ioan 17, 24; 1 Tesaloniceni 4, 17; Evrei 10, 19-25).

El, Hristos-Pelerinul, Se face iarăși nevăzut (cf. Luca 24, 13-35) tocmai pentru că prin comuniunea euharistică le-a devenit interior, a devenit viața vieții lor, rostul sfânt, sensul ultim și deplin, al existenței umane sfințite în iubirea veșnică a lui Dumnezeu.

Taina de la Emaus arată că pelerinajul s-a transformat în Euharistie și în Casă vie a lui Dumnezeu, în Biserică, iar Biserica este pelerină, călătorind spre înviere și pregustând viața veșnică a Împărăției cerurilor (cf. Evrei 12, 22-23; 13, 14). Astfel, omul, ființă creată după chipul lui Dumnezeu Cel Sfânt, găsește în sfințenie sensul ultim și deplin al existenței sale.

După susținerea referatului, membrii fiecărui cerc pastoral au fost antrenați în discuții pe marginea temei, evidențiind importanța vizitării locurilor sfinte ale ortodoxiei și foloasele duhovnicești pe care credincioșii le pot dobândi. Spre finalul întâlnirii a fost prezentată noua ediție a revistei Protopopiatului, intitulată „Slova Creștină de Dorohoi”, publicație în care vor fi aduse în actualitate diferite teme de interes duhovnicesc precum și activitatea  protopopiatului și a parohiilor componente. 

(Pr.Mihai Țigănescu)