Lună: martie 2026

Tabără de primăvară inedită, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Prelipca

FOTO

Bucuria de a fi împreună a umplut sâmbătă, 14 martie 2026, biserica și casa parohială din Prelipca. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” a devenit gazda unei tabere de o zi pentru 46 de copii din comunele Văculești, Saucenița și de la Complexul de apartamente „Casa mea” din Dorohoi, într-un eveniment organizat împreună cu voluntari ai Arhiepiscopiei Iașilor.

Ziua a început în mod firesc cu rugăciune, toți participanții fiind prezenți la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în biserica parohială. La finalul slujbei, părintele paroh Ioan-Silviu Butnariu le-a adresat celor mici un călduros cuvânt de bun venit, urându-le o zi plină de bucurii și folos duhovnicesc.
Programul taberei a fost unul divers și atractiv, gândit să îmbine armonios jocul, creativitatea și învățăturile de folos pentru suflet. Copiii au fost împărțiți pe grupe și au participat la mai multe ateliere interactive: jocuri de cunoaștere, un atelier educativ despre adicții, un atelier de creativitate care le-a pus în valoare talentul și îndemânarea, precum și activități sportive care au adus multă mișcare și voie bună.
Momentul central al zilei l-a constituit sesiunea de dialog cu tema „Cine sunt eu în ochii lui Dumnezeu?”. Cu ajutorul voluntarilor, copiii au fost îndrumați să înțeleagă că fiecare persoană este unică, iubită și prețuită de Dumnezeu, indiferent de contextul în care trăiește. Mesajul a fost primit cu sufletul deschis de cei prezenți, generând întrebări profunde și schimburi de idei pline de sensibilitate.
La finalul taberei, toți participanții au plecat acasă cu zâmbetul pe buze, cu amintiri frumoase, prietenii noi și informații utile pentru drumul vieții. „Am văzut în ochii copiilor bucuria autentică și recunoștință. Este exact ceea ce ne dorim să oferim mai departe: speranță și iubire frățească”, a mărturisit părintele Ioan-Silviu Butnariu, organizatorul evenimentului.
Prima ediție a taberei de primăvară de la Prelipca rămâne un exemplu viu de misiune și implicare în mijlocul copiilor, dovedind că Biserica este mereu aproape de sufletele celor mici, oferindu-le nu doar hrană trupească, ci și lumină și căldură duhovnicească. (Pr. Ioan-Silviu Butnariu, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Prelipca)



Sub Crucea de pe Măgura Ibăneştiului : preoți și credincioși uniți în rugăciune

FOTO

În inima Postului Mare, în Duminica Sfintei Cruci, credincioșii se opresc din graba vieții pentru a-și îndrepta privirea și sufletul către simbolul jertfei și al biruinței creștine: Sfânta Cruce. În aceestă Duminică, numeroşi credincioşi din comunitatea ibăneşteană şi împrejurimi, au participat la Taina Sf. Maslu săvârşită de preoţii din cercul pastoral misionar Ibăneşti, care s-au rugat pentru cei  care poartă crucea  bolii şi a  suferinţei. 

După slujbă au fost rostite  cuvinte de învățătură despre puterea credinței, a jertfei, a pocăinţei şi a nădejdii. Credincioșii, au participat cu evlavie la momentul de rugăciune, ei au urcat pe dealul Măgurei pentru ca aici să găsească liniştea şi reculegerea pe care rugăciunea făcută cu credinţă o aduce în sufletul  celui nevoitor, iar liniștea momentului a fost întreruptă doar de cântările bisericești și de ecoul rugăciunilor rostite împreună.    La finalul slujbei, preoții au binecuvântat pe cei prezenți și au îndemnat la păstrarea credinței și a unității, prin slujirea aproapelui aflat în suferinţă. Pentru mulți dintre participanți, această întâlnire spirituală a fost mai mult decât o simplă slujbă: a fost o experiență de suflet, un moment în care cerul și pământul par să se apropie, iar rugăciunea devine puntea dintre ele.
Astfel, în Duminica Sfintei Cruci, sub umbra celei mai înalte cruci din România, glasurile credincioșilor s-au unit într-o singură rugăciune – pentru pace, pentru sănătate, pentru lumină și pentru întărirea credinței… Iar Crucea de pe Măgura a rămas, ca de fiecare dată, un simbol al speranței care străjuiește tăcut peste dealuri și peste inimile oamenilor.  (Pr. Berechea Ovidiu)

Dezbatere în liceele din Dorohoi – Eutanasia o negarea a valorii vieții umane ca icoana a lui Dumnezeu

FOTO

Joi, 12.03.2026, în Aula „Dimitrie Pompeiu” a Colegiului „Grigore Ghica” din Dorohoi, precum și la Liceul „Regina Maria” din Dorohoi, a avut loc întâlnirea Părintelui Dr. Petru Cernat cu tinerii liceeni, în contextul Lunii Martie – Luna pentru Viață.

Activitatea a fost organizată de responsabilul Pro Vita al Protopopiatului Dorohoi, în colaborare cu profesorii de religie Pr. Mândru Cristian și Pr. Șoptică Ciprian de la Liceul „Regina Maria” din Dorohoi și prof. Xenia Constantin de la Colegiul „Grigore Ghica” din Dorohoi.
Părintele Dr. Petru Cernat a venit înaintea tinerilor cu un subiect pe cât de interesant, pe atât de provocator și foarte actual – „EUTANASIA”.
Tema a fost dezbătută amplu, începând din Antichitate, de la triada de filosofi Socrate, Platon și Aristotel, care doreau să „îmbrățișeze” moartea cu demnitate, să fie înconjurați de cei dragi și de ucenici, dar să-și hotărască ei singuri modul de a muri, de exemplu prin otrăvire de bunăvoie, așa cum a făcut Socrate.
S-a mers pe firul istoriei până s-a ajuns la lumina creștinismului, care prezintă eu-tanasia creștină – criteriile morții bune.
De fapt, eu-tanasia este cerută de Biserică: „Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace”. Moartea cea bună nu constă în lipsa durerii, ci în înfruntarea ei cu răbdare și nădejde în Hristos. Criteriul ultim nu este starea exterioară prin care survine moartea. Moartea bună este încununarea și începutul, nu negarea vieții.
S-a definit eutanasia ca fiind acțiunea sau practica de a pune capăt vieții unei persoane umane care suferă de o boală terminală sau de o afecțiune medicală ce provoacă suferință percepută ca fiind incompatibilă cu o calitate acceptabilă a vieții, folosind o injecție letală sau întreruperea anumitor tratamente medicale.
Mai departe s-au prezentat cele două tipuri de eutanasie:
1. Activă – intervenția intenționată pentru izbăvirea omului de o boală incurabilă sau de dureri insuportabile.
2. Pasivă – oprirea tratamentului fără a cauza moartea în mod direct. Nu se opresc tratamentele de confort.
Însă Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „rea nu este moartea aceasta, ci moartea în păcat”.
Motivațiile eutanasiei sunt trei:
Motivații psihologice – frica de moarte, de suferință, sentimentul inutilității.
Motivații sociologice – în cadrul civilizației occidentale contemporane, în care se exaltă tinerețea, frumusețea și buna stare (ex.: A. Delon).
Motivații filosofico-juridice – revendicarea dreptului „de a muri cu demnitate”, dreptul persoanei „de a dispune de trupul său”.
Cu toate acestea, Biserica a avut grijă să răspundă provocărilor apărute.
Biserica nu rămâne nepăsătoare în fața durerii umane. Prin slujba săvârșită la ieșirea cu greu a sufletului, îi este alături muribundului, rugându-se totodată pentru veșnica odihnă a acestuia.
Credința în purtarea de grijă a lui Dumnezeu cheamă creștinul spre abordarea pozitivă a durerii, bolii sau a necazurilor.
Întâlnirea și-a atins obiectivul: tinerii au înțeles valoarea vieții și au apreciat mai mult viața ca dar de la Dumnezeu, acum când s-au întâlnit cu ideea morții și cu faptul că viața trebuie trăită frumos, pentru ca moartea să fie înțeleasă ca o trecere firească spre viața cea adevărată și veșnică. ( Pr. Elidor Pintili)