Biserica „Sf. Nicolae” din Dorohoi, ctitoria binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost construită în anul 1495, fiind cel mai reprezentativ monument al zonei, atât sub aspect istoric cât și arhitectural.
Catapeteasma bisericii a fost refăcută în anul 1795. Din luna martie 1795 avem ştirea cu totul de preţ: „zugravul Anania de la Suceava face catapeteasma; din râvna aceluiaşi Tanasă «șoltuzul»(primarul de atunci)… prin silinţa şi cheltuiala preoţilor şi negustorilor din târg”. Anul acesta s-au împlinit 330 de ani de la realizarea actualei catapetesme, care prin strădania părintelui Ciurciun Stelian a fost restaurată, readucându-se la viață această frumoasă operă de artă.
„Frumoasa biserică domnească din Dorohoi este azi îmbrăcată cu o pictură destul de frumoasă. Datarea acestei picturi a ridicat numeroase discuţii în lumea cercetătorilor și istoricilor de artă români și străini… Ctitorul picturii este Ștefăniţă Vodă. El este cel care zugrăvește ansamblul de la Sf. Nicolae-Dorohoi, nu în anii regenţei boierești (1517-1522), ci abia după emanciparea de sub tutela acesteia, ca un semn al autorităţii și posibilităţii sale domnești. Pictura este astfel realizată după anul 1522 și înainte de toamna lui 1525, deoarece în iunie 1526 are loc căsătoria lui Ștefăniță cu Doamna Stanca, fiica lui Neagoe Basarab…”.
Astfel, anul acesta se împlinesc 500 de ani de când biserica „Sf. Nicolae” a fost înveșmântată cu pictură.
„Blagocestivul şi de Christosul iubitorul, Io, Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am zidit acest templu în numele Sfântului părintelui nostru Ierarh Nicolae făcătorul de minuni şi l-am săvârşit în anul 7003, luna octombrie 18, iar de la Domnie al 38-lea curgător” (Pisania bisericii).
Așadar, ieri, 18 octombrie 2025, s-au împlinit 530 de ani de la sfințirea ei.
Sâmbătă 1 octombrie, orele 9.30 dimineața, Maiestatea Sa Regele și Principele Ferdinand, au pornit din gara Botoșani pentru a merge la Dorohoi.
La gara Leorda a fost întâmpinat de domnul Miclescu Vasile, prefectul, de domnii senatori și deputați ai județului Dorohoi, de dl președinte al Consiliului Județean, precum și de o mulțime de săteni veniți din comunele vecine, spre a saluta pe iubitul lor suveran. Maiestatea Sa, în strigăte nesfârșite de ”ura”, a descins din tren și a binevoit a vorbi cu persoanele oficiale și cu sătenii până în momentul plecării trenului.
La gara Văculești, pe peronul căreia erau înșirați elevii școlilor din satele vecine cu învățătorii și consiliile comunale respective, Regele, în aclamațiile lor neîntrerupte, a trecut în fața tuturor, adresând cuvântul la câțiva veterani și copii.
Pe tot parcursul în dreptul satelor cât și la gări era adunată multă lume venită spre a saluta pe Suveran.
La orele 11, trenul regal intră în gara Dorohoi în sunetul Imnului Regal și aclamațiile a mii de oameni, săteni și orășeni, veniți pentru a vedea și saluta pe Suveran la sosirea Sa.
Pe peronul gării, prea frumos împodobită, aștepta o companie de onoare cu drapel și muzică din Regimentul 8 Dragoș numărul 29, Excelența Sa, dl. Feldmareșal Leutant J. Jihn von Solwegen – locțiitorul comandantului trupelor din Galiția și Maiorul von Heimerich – sub-șef de stat major, trimiși de Maiestatea Sa Împăratul și Regele Franz Iosef pentru a saluta în numele său pe Maiestatea Sa, dl. primar al orașului care a întâmpinat pe Suveran cu tradiționala pâine și sare, urând Maiestății Sale bunăsosire și încredințându-L de nețărmuita fericire a locuitorilor din Dorohoi de a putea avea mijlocul lor pe iubitul lor Suveran, domnii actuali și foști senatori și deputați, autoritățile administrative și judiciare, Consiliul Județean, marii proprietari, fruntașii comerțului și un foarte numeros public care izbucnesc în strigăte de ”ura”.
Maiestatea Sa Regele, după ce se întreținu cu trimisul M.S. Împăratului și trecu în revistă compania de onoare, a binevoit a convorbi cu persoanele de distincție prezentate de dl. prefect al județului.
Suveranul, însoțit de Principele Ferdinand, se urcă în trăsură, escortat de un escadron de jandarmi călare și urmat de suite, se îndreptă spre catedrală, unde s-a oficiat un serviciu religios de către Înaltpreasfinția Sa Mitropolitul Moldovei și Sucevei, care întâmpină pe Suveran la intrarea în biserică cu Sfânta Cruce și Evanghelia.
După slujba religioasă, Regele a mers la Palatul Administrativ, unde a descins la orele 12 din zi. Pe tot parcursul cortegiului regal, la ferestrele și balcoanele frumos împodobite cu covoare, flori și verdeață, se afla foarte multă lume care saluta aclamând pe Suveran și aruncau flori, iar pe trotuare și în lungul străzilor staționau o mulțime de săteni și copii, din piepturile cărora ieșeau nesfârșite urări.
La orele 12.30, Suveranul a primit, în fața palatului, defilarea școlilor, veteranilor și delegațiilor trimise de comune și compuse din flăcăi și fete din întregul județ. În timpul defilării, Regele, cu un deosebit interes, se informa de starea materială și sanitară a diferitelor comune, precum și de progresul cultural din județ.
La ora 1 a avut loc un dejun de aproape 100 tacâmuri dat în onoarea Maiestății Sale și la care au luat parte Excelența Sa Feldmareșalul Leutant J. Jihn von Solwegen, ÎPS. Sa Mitropolitul Moldovei, dl. prim-ministru, domnii miniștri de război și justiție, dl. Maior von Heimerich și multe din persoanele oficiale și de distincție din județ.
La orele 3, Maiestatea Sa Regele și Principele Ferdinand, însosiți de prim-ministru, dl. ministru de război, dl. ministru de justiție, dl. prefect al județului, dl. primar al orașului, dl. general Warthiadi – șeful Casei militare regale și de ajutantul de serviciu, au mers în oraș și au vizitat:
Gimnaziul Grigore Ghica Vv. – unde a fost primit de dl. Pașcu, directorul școlii și de întregul corp profesoral, în sunetul Imnului Regal întonat de elevi. După ce a vizitat clasele, sălile de conferințe și colecțiuni a mers în Biblioteca Ateneului, aflată în același local, unde dl. Burghele, președintele Ateneului din Dorohoi, a ținut o cuvântare cu privire la dezvoltarea culturală și economică a județului, terminând prin călduroase urări pentru Rege și Familia regală, la care Maiestatea Sa a binevoit a mulțumi, apoi a convorbit cu doamnele conferențiare care au fost prezentate de dl. președinte al Ateneului și informându-se de felul și numărul volumelor aflate în bibliotecă, a binevoit a dărui mai multe opere importante. În urmă, Suveranul a coborât în vestibul, unde se aflau elevii și profesorii Liceului de la Pomârla, cu care a convorbit câtva timp și, în urmă, luându-și rămas bun, a părăsit localul în sunetul Imnului Regal.
Cazarma Regimentului VIII Dragoș Nr. 29 – unde trupa nefiind încă întoarsă din manevră, suveranul a vizitat numai localul.
Spitalul Județean – aici a fost primit de dl. Dr. Apostolescu, medic primar și a trecut prin toate sălile bolnavilor interesându-se de starea sanitară a acestora.
Biserica Sf. Nicolae, zidită în 1495 de Domnitorul Ștefan cel Mare – Aici Suveranul, după slujba religioasă, a examinat cu interes picturile din interiorul bisericii, precum și reparațiile făcute în exterior.
Școala de fete nr. 2 – unde a fost primit de d-na Munteanu, directoarea, pe când un grup de eleve întona Imnul Regal. După ce a trecut prin clase, Suveranul, luându-și rămas bun, a părăsit localul în cântecele elevelor.
Școala de meserii – aici a fost primit de dl. Condeescu, director, și condus prin atelierele de lemnărie, de pălării și de fierărie, unde elevii se aflau la lucru.
Localul primăriei – clădire încă neterminată, unde suveranul a fost întâmpinat de întregul Consiliu Comunal.
Școala primară „Gheorghe Asachi” – unde a fost primit de dl. director Romanescu, în sunetul Imnului Regal cântat de un grup de elevi. Aici Suveranul, trecând prin clase, a pus pe școlari să citească și să recite poezii; în urmă, mulțumind, a binevoit a-și lua rămas bun.
Arestul preventiv – unde dl. procuror general Leonescu a prezentat Suveranului un tabel de condamnați. După ce s-a informat de faptele comise și conduita fiecăruia, Maiestatea Sa a binevoit a grația patru deținuți.
Apoi Suveranul a mers și a văzut casa în care a fost găzduit în 1866 și la orele 6 seara s-a întors la Palat. Pe tot parcursul Maiestatea Sa a fost viu aclamat și entuziasmul poporului a crescut într-atât încât serviciu de ordine n-a mai putut face față dorinței lui de a urma și vedea pe Suveran de aproape.
La orele 7 jumătate seara s-a dat un prânz de aproape 100 tacâmuri în onoarea Suveranului, la care au fost invitați Excelența Sa Feldmareșal Leutnant J. Jihn von Solwegen, ÎPS. Sa Mitropolitul Moldovei, dl. prim-ministru, dl. ministru de război și justiție, dl. Maior Heimerich și multe persoane de distincție din județ.
La acest prânz, dl. primar al orașului a ținut următoarea cuvântare: „Maiestate, locuitorii dorohoieni, cu mine, primarul, alesul lor, sărbătorim astăzi cea mai mare zi din viața noastră, pentru venirea Maiestății Voastre în comuna noastră Dorohoi. Urez din inimă să trăiți mulți ani, Maiestate, împreună cu Augusta Voastră Familie Regală, pentru prosperarea și fericirea Regatului Român”.
După care a luat cuvântul dl. președinte al Consiliului Județean, care, în numele județului, exprimă fericirea concetățenilor săi pentru aflarea Suveranului și Alteței Sale Regale în mijlocul lor și după ce arătă progresele culturale și economice realizate în județ, precum și trebuințele viitoare pentru înflorirea orașului, roagă pe Maiestatea Sa să primească sentimentele lor de dragoste și devotament, urând viață lungă și fericire Regelui și Familiei Regale.
La care Maiestatea Sa a binevoit a răspunde: „Primirea strălucită şi cuvintele călduroase cu care Mă salutaţi în numele judeţului şi oraşului, umplu inima Mea cu vie recunoştinţă. Am dorit cu atât mai mult să vin în mijlocul domniilor voastre, că sunt 39 de ani de când n-am mai avut plăcerea a revedea Dorohoiul, care atunci era un târguşor, într-o stare cu desăvârşire primitivă. Astăzi am satisfacţia de a găsi un oraş în plină dezvoltare şi cu frumoase clădiri, care, bogat împodobit şi în haine de sărbătoare, M-a primit cu un avânt aşa de entuziast. Prin muncă şi trudă aţi dobândit acest frumos sfârşit.Adânc mişcat de dragostea şi credinţa ce Mi s-a arătat în aceste puţine ceasuri ce am petrecut aici, atât de orăşeni cât şi de sătenii care au alergat de departe spre a Mă saluta, urez judeţului prosperitate şi închin paharul Meu în sănătatea şi pentru fericirea cetăţenilor”.
După masă, fiind multă lume adunată în străzile din jurul Palatului, Maiestatea Sa și Altețea Sa Regală au ieșit pe jos pe stradă, unde au fost aclamați cu frenezie.
Din cauza timpului puțin favorabil, Suveranul și Alteța Sa Regală s-au retras pe peronul Palatului, și a primit defilarea populației entuziaste, ce urma retragerea cu făclii ce a avut loc la orele 8 jumătate seara. Apoi Suveranul s-a întreținut cu persoanele prezente până la 9 jumătate, când s-a retras în apartamentele Sale.
Constantin Ilasievici s-a născut la 7 martie 1880, în Dorohoi, în casa construită de tatăl său pe strada Budişteanu (ulterior numită strada Ilasievici, iar astăzi este strada Bujorului), clădire care din păcate nu mai există astăzi pentru că a fost demolată.
Fratele său Iancu (1881-1917) a îmbrăţişat cariera militară ajungând la gradul de căpitan. Fiind un bun patriot, a participat la primul război mondial şi a căzut eroic în luptele de la Oituz, la vârsta de 36 de ani.
Sora lui, Eleonora, a îmbrăţişat cariera didactică devenind profesoară de limba română la școlile din Dorohoi.
Constantin Ilasievici, a absolvit Şcoala Primară nr. 1 de băieţi “Gh.Asachi” (1891) și Gimnaziul de băieţi “Gr.Ghica VV” (1895), ambele din Dorohoi. Îndrumat fiind spre cariera militară, devine absolvent al Şcolii Superioare de Război.
General de armată, ministru, Mareşal al Curţii Regale.
Ia parte la primul război mondial ca ofiţer superior pe frontul din Ardeal. La terminarea primei conflagraţii mondiale, Constantin Ilasievici este numit Şef al Marelui Stat Major la Inspectoratul cavaleriei, iar în 1923 este profesor la Şcoala Superioară de Război unde a predat obiectul “Tactica Cavaleriei”.
În anul 1928, Constantin Ilasievici a fost înaintat la gradul de general de brigadă şi numit comandant al şcolilor militare de cavalerie, iar la restauraţie, i s-a încredinţat postul de Mareşal al Palatului, funcţie păstrată până în anul 1936, când, în locul său a fost numit generalul Ernest Urdăreanu, iar Constantin Ilasievici a trecut comandant al corpului II de armată.
Începând cu luna august 1937, C. Ilasievici a deţinut funcţia de Ministru al Apărării Naţionale până la 28 decembrie 1937. În această perioadă a vizitat oraşul natal Dorohoi, declarându-şi sprijinul necondiţionat pentru dezvoltarea urbei.
La 1 februarie 1939 a fost numit Şef al Casei Militare a Majestăţii Sale Regale.
Cetățean de onoare al orașului Dorohoi.
La 29 martie 1939, primăria oraşului Dorohoi, în frunte cu colonelul Aurel Bantaş, a hotărât în cadrul unei şedinţe solemne ca generalul Constantin Ilasievici să fie declarat “Cetăţean de Onoare al oraşului Dorohoi”. În decizia redactată cu acest prilej citim: “Având în vedere că D-l General C. Ilasievici este născut şi crescut în oraşul Dorohoi, unde îşi are o locuinţă statornică… şi că a ţinut întotdeauna o legătură sufletească strânsă cu locuitorii acestui oraş, că o serie de ani, a venit în ajutorul Comunei, procurându-i fonduri şi materiale în valoare de circa 12.000.000 lei, care a îngăduit înzestrarea oraşului nostru cu poduri, pavagii, stadion de sport, reparare de şcoli şi biserici, etc, că pentru toată dragostea şi grija arătată locului său de naştere, merită cu prisosinţă, modestul act de recunoştinţă propus de cetăţeni”. În Comunicatul către cetăţenii oraşului Dorohoi, generalul Constantin Ilasievici mulţumeşte „din adâncul sufletului pentru atenţia acordată şi se simte mândru de această cinste”şi “asigură că grija sa va fi permanentă pentru scumpul oraş natal”.
Ultimii ani de viață.
În anul 1940, în momentul preluării conducerii statului de către generalul Ion Antonescu, prima grijă a acestuia din urmă a fost să îndepărteze din rândurile cadrelor de conducere ale armatei pe cei care au fost prea apropiaţi de Curtea Regală şi care nu erau de acord cu planurile sale în privinţa războiului din răsărit.
În septembrie 1940, l-a găsit pe Ilasievici responsabil de „procedarea dezastruoasă în care s-a făcut părăsirea Bucovinei şi a Basarabiei de către armata română”, susţinând că dorohoianul l-a proslăvit pe rege, în loc să doteze oştirea. Ilasievici şi-a prezentat demisia, însă Antonescu a dorit o sancţiune publică, astfel că nu i-a acceptat-o. Însă, Ion Antonescu, printr-o lege în ce privește reorganizarea armatei, a trecut în “retragere” 80 de ofiţeri superiori, primul pe listă fiind generalul Constantin Ilasievici. După instaurarea regimului comunist, generalul a fost arestat, în noaptea de 5-6 mai 1950, împreună cu alte personalităţi ale vremii. După cinci ani de bătăi la penitenciarul Sighet, a fost mutat la penitenciarul Malmaison, unde a şi murit pe 6 octombrie 1955.