Pr. Marius Onofrei

Asociația Cântăreților Bisericești din Dorohoi

În zona Dorohoiului, la începutul secolului al XX-lea, au luat ființă o mulțime de inițiative asociative care, privite peste timp, au sprijinit dezvoltarea culturii, iar în particular au creat solidaritate în interiorul diverselor categorii profesionale, o standardizare a practicilor și au fost o tribună de schimb de informații, cunoștințe etc. Multe dintre aceste asociații au fost desființate de către regimul comunist în anii 50, arhivele lor distruse, iar trecerea timpului a dus la ștergerea lor din conștiința publică.

O astfel de organizație a fost și aceea întemeiată de către slujitorii Bisericii, care secondau preoții în lucrarea lor în folosul semenilor – cântăreții bisericești. În presa timpului, statutul cântărețului bisericesc era prezentat astfel: „Modest, necăjit, dar cu suflet mare, cântăreţul este albina ce culege mierea cântării din florile tradiţiei şi-o dă sufletului românesc. E slujitorul neamului întreţinându-i simţământul religios, scut împotriva înstrăinărilor. Biserica datoreşte recunoştinţă cântăreţimii” („Universul”, 10 decembrie 1932, nr. 340).

Se simțea nevoia organizării ca breaslă aparte, de a exista un instrument care să facă auzite vocea și nevoile cântărețului din satul îndepărtat de oraș, de aceea, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au început să fie înființate astfel de organizații.

Protopopiatul Dorohoi și cântăreții bisericești

Cele mai vechi documente pe care le-am găsit referitoare la o organizare a cântăreților bisericești din zona noastră sunt din anul 1919. Cel mai probabil această organizare apare la Dorohoi ca o urmare a participării la Congresul Cântăreților Bisericești de la Iași din zilele 21-23 august 1919.

Abia anul următor în data de 23 septembrie are loc la Dorohoi o Adunare a cântăreților bisericești din tot județul, care se va finaliza cu alegerea unui comitet de conducere și implicit cu înființarea unei asociații cu titulul de: „Asociațiunea Generală a Cântăreților Bisericești din România” – Filiala Dorohoi. Redau în continuare procesul verbal încheiat în urma acestei ședințe:

„Potrivit ordinului Asociației Generale a Cântăreților Bisericești din București, în urma unei convocări, a avut loc astăzi în sala Ateneului Liceului «Grigore Ghica Vv.» din Dorohoi, întrunirea generală a cântăreților din județ, pentru alegerea comitetului județului Dorohoi, ce trebuie să țină legătura cu Asociația Generală din București.

La această întrunire s-a prezentat un număr mare de cântăreți urbani și rurali. La orele 2 p.m., biroul se formează din P.C. Sa Părintele Econom Dr. D. I. Grigorescu – Protopopul Județului Dorohoi, proclamat ca Președinte, din P.C. Sa Părintele Econom D. Furtună, Directorul Liceului în calitate de delegat din partea Asociației Generale din București și Dl. V. Mihăilescu ca Secretar.

P.C. Sa Părintele Dr. D. I. Grigorescu luând cuvântul mulțumește de cinstea ce i s-a făcut de a fi invitat să ia parte și să prezideze această adunare a cântăreților din județ, chemați pentru a se organiza spre binele lor propriu, a Bisericii și a neamului nostru. Apoi în linii generale arată, cine a fost cântărețul de ieri și de azi, care a fost raportul cântărețului cu preotul său și cu poporul atunci și care este starea de față, concluzionând că azi cântărețul trebuie să se pună pe muncă, pentru a se cultiva ca să corespundă cerințelor vremii. Laudă inițiativele cântăreților organizatori în asociație și face apel ca și cântăreții dorohoieni să ia exemplu. Îndemnând pe cântăreți să fie la datorie, alături de preot în parohiile lor, anunțând că pe viitor găsește necesar ca și cântăreții să fie grupați pe cercuri culturale ca și preoții, cu care ocazie luând contact direct cu ei, să le poată ridica nivelul cultural și moral. În urma își exprimă mulțumirea sa, de ceea ce a constatat cu ocazia inspecțiilor parohiilor din județ, că a găsit în majoritatea cazurilor, pe cântăreți la datoria sa alături de preotul lor.

Dl. Gh. M. Herghelegiu a relevat beneficiile obținute de la data când au început a se organiza cântăreții bisericești, făcând și o dare se seamă de activitatea desfășurată de la data de când domnia sa conduce corpul cântăreţilor bisericeşti; iar la urmă a adus elogii M.S. Regelui cu întreaga Familie Regală, Înaltului Guvern, ÎPS. Mitropolit al Moldovei, etc.

P.C. Econom D. Furtună, în calitate de Delegat al Asociaţiei Generale urează un bun spor organizaţiilor ce urmează să se consolideze tot mai mult, a cântăreţimii, ”Dascăli” ai poporului. Cântăreţii se cuvine să fie cu un însemnat rol cultural; multe sunt mijloacele prin care se vor ridica cântăreţii la menirea socială ce o au, spre folosul neamului şi Bisericii. Până la realizare, trebuie o mare organizație. Astfel, cântăreţii acestui judeţ, trebuie neapărat să se pună în legătură cu Organizaţia sau Asociaţia Generală de la Centru. În numele acestei Asociaţii, urează tot sprijinul şi toată dragostea din partea ei, pentru cântăreții judeţului Dorohoi.

În partea doua a cuvântării, Părintele Director al Liceului, Econom D. Furtună, arată în mod entuziast, ce rol cultural au azi cântăreţii şi cum anume trebuie să corespundă cu cântăreţii Bisericii, menirii culturale: să devină factori de muncă; oameni luminaţi, să ajutăm pe preoţi la catehizarea poporului, să avem darul Sfânt, pentru răspândirea cărţilor cu conţinut moral, şi se v-a înălţa rolul nostru. Să ne ferim de vicii şi marea noastră menire socială şi morală se v-a vede din nou. Mâine, poate că învăţătorii satului vor fi şi dascăli la strană alături de noi; va fi un însemnat imbol pentru slujitorii Altarului, un mijloc de frăţie între şcoală şi Biserică.

Cu toată puterea, arată Părintele Furtună, după cum am căutat şi înălţat prestigiul bisericesc al preoţilor prin cultură, voi căuta a sprijini la Centru dorinţa dvs, de bine. Strânşi uniţi în jurul Tronului şi a Statului, factori de ordine de morală şi de cultură, v-om izbândi! La lucru însă, cât mai curând, căci ”Vrednic este lucrătorul de plata sa”.

Dl. V. Gh. Mihăilescu, salută cu entuziasm întrunirea fraţilor dorohoieni, sfătuindu-i să-şi strângă rândurile, pentru cultivarea muzicii străbune.

Dl. Mihăilescu, cere se arată un cunoscător al muzicii, acesta zice apoi, că adunarea cântăreților dorohoieni în sala Ateneului din localul Liceului «Grigore Ghica Vv.», leagăn de cultură, să fie un imbold mai mult pentru cultivarea noastră: «Suntem cântăreți» aceasta ne este arma să arătăm că o cunoaștem şi o cultivăm, cultivând astfel şi simțul muzicii în popor. În acest scop sunt şi voi fi dea pururi la dispoziția fraților cântăreți din județul Dorohoi!

D-nul Mina Lăzărescu a arătat mulțumirea sufletească pentru înfăptuirea Asociației Generale, aducând elogii domnului Gh. M. Herghelegiu pentru modul cum a condus corpul cântăreților bisericești din județul Dorohoi, până în prezent.

Îndată s-a procedat la alegerea comitetului de conducere, potrivit art. 16 din Statut după cum urmează: Președinte – Dl. Gh. M. Herghelegiu, Cântăreţ şi Secretar al Protoieriei, Vice-Președinte – Dl. Nichifor, cântăreț, fost Primar, Maistru Director – V. Gh. Mihăilescu, cântăreț şi Impiegat la Prefectură, Sub-Casier – Gh. Brânzei, cântăreț, Secretar – Adam Chihan, cântăreţ.

Prin aclamații Comitetul de mai sus a fost ales cu unanimitate de voturi. Domnul Gh. M. Herghelegiu, în numele Comitetului, mulțumește adunării pentru încrederea acordată.

P.C. Econon Dr. Grigorescu, în calitate de Președinte al adunării, închide ședința urând spor la muncă.

Drept care s-a încheiat acest proces verbal în dublu exemplar, din care unul se va păstra la dosar, iar al doilea se va înainta Asociației Generale la București cu deosebit raport”.

Asociația Cântăreților Bisericești din România este recunoscută ca persoană juridică prin Sentința Tribunalului nr. 59 din 21 decembrie 1925. Tot în 1925 este adoptat Statutul de organizare al asociației în cadrul congresului anual, iar autoritățile de resort au recunoscut juridic rolul acesteia, de aceea acest an reprezintă momentul în care asociaţia s-a legitimat în plan național și a devenit cu adevărat reprezentativă.

Într-o mențiune din ziarul „Viitorul” din 24 ianuarie 1926 erau publicate câteva articole din Statutul Asociației Generale a Cântăreților Bisericești din România, printre care aflăm și care era scopul acesteia și anume: „a) Ridicarea culturală, morală şi materială a cântăreţilor Bisericeşti. b) Păstrarea, cultivarea şi unificarea muzicei bisericeşti tradiţionale. c) Crearea unor cămine proprii ale cântăreţilor bisericeşti care vor purta numele de «Casa Asociaţiei generale a cântăreţilor bisericeşti din România»: astfel de căminuri se vor putea înfăptui la sediul fiecărei filiale”.

Activitatea Asociației Cântăreților Bisericești din Dorohoi se încheie (după părerea mea) după cel de-al doilea război mondial, deși în acte aceasta continuă însă sub altă formă și sub alt nume: „Uniunea Sindicatelor de cântăreți bisericești”.

Ziua Cântăreților Bisericești

În fiecare an, la data de 1 octombrie, sunt sărbătoriți, sub protia Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, Sfântul Roman Melodul (Imnograful), Sfântul Ioan Cucuzel și Sfântul Grigorie Domesticul, ocrotitorii psalților și cântăreților bisericești de pretutindeni. Prin urmare, această zi, ar putea fi numită ca fiind a „cântăreților bisericești”, ca una în care aceștia își cinstesc „sfinții ocrotitori”.

„Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărește-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i”.

Dorohoiul lui Brâncuși

Maestrul nostru Brâncuși Constantin nu cred că are nevoie de o prezentare, însă ce legătură ar putea fi avut el cu Dorohoiul? – asta da curiozitate… O fi fost vreodată pe la Dorohoi? Nu am auzit. O fi realizat vreun bust sau vreo lucrare pentru dorohoieni? Nu cred. Și atunci? Răspunsul e: Alexandru Istrati !

Cine e Alexandru Istrati?

Alexandru Istrati s-a născut la Dorohoi la 9 martie 1915. „Părinţii l-au dat la cea mai bună şcoală din oraş – Şcoala Primară nr. 1 de băieţi «Gheorghe Asachi» condusă atunci de renumitul profesor Grigore Racoviţă, care amenajase în incinta localului un muzeu multiplu din care nu lipseau picturi ale foştilor elevi ai şcolii. Acest muzeu cu secţiunea de pictură, îl va influenţa pe micul Alexandru care a urmat cursurile primare aici între 1921-1925. A fost un elev excepţional, ceea ce i-a permis să intre cu brio la Liceul de băieţi «Gr. Ghica Vv.» din oraş având printre colegi pe un alt viitor pictor – George Tomaziu, dar şi pe viitorul profesor de geografie şi director la acelaşi liceu – Octav Guţic.

La liceu, Alexandru a avut posibilitatea să studieze, să-şi aprofundeze cultura generală, dar şi să-şi testeze calităţile de pictor. Aşadar, între anii 1925 – 1932 cât a urmat cursurile liceului, preocupările sale au fost multiple. În afară de desen, când era în ultima clasă, a publicat în revista şcolii «Licăriri» nr. 2, un articol intitulat «Bisericuţa de lemn», în care tratează aspecte istorice şi de construcţie specifice acestui monument istoric dorohoian.

În ultimii 3 ani de liceu l-a avut ca profesor pe pictorul Grigore Popovici, maestru de desen şi caligrafie, absolvent al Academiei de Belle-Arte din Iaşi. Acesta i-a îndrumat paşii lui Alexandru către artele frumoase, intuind la el calităţi deosebite în acest sens”.

Alexandru urmează Academia de Arte Frumoase din Bucureşti şi, conform dorinţei sale şi a părinţilor, urmează în paralel şi cursurile Facultăţii de Drept din capitală. A absolvit cu succes ambele facultăţi, fiind un student remarcabil, astfel că în 1937, după obţinerea diplomei de licenţă, devine asistent la catedra de pictură a Facultăţii de Arte din Bucureşti la clasa pictorului Camil Ressu şi custode la Muzeul Simu.

La 10 noiembrie 1939 s-a căsătorit cu pictoriţa Natalia Gh. Dumitrescu, studentă la clasa lui Francisc Şirao de la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti.

Ulterior a devenit şef de lucrări la aceeaşi academie, după ce între timp, în anul 1941, îşi deschide la sala Dalles din capitală prima expoziţie personală. A participat şi la alte expoziţii colective, pentru ca în 1945, la Ateneul Român din Bucureşti să-şi deschidă o a doua expoziţie personală. Din această perioadă de creaţie reţinem câteva tablouri de o valoare incontestabilă: „Muzeul de Artă al Academiei Române”, „Autoportret”, „Soldaţi în marş cu armament”.

În 1947, a obţinut prin concurs o bursă a Statului francez şi a plecat la Paris, împreună cu soţia Natalia, unde studiază împreună la Academia Andre Lhote şi la Ecole des Beaux Arts.

Din 1952, Istrati e ales în juriul Saloanelor de artă franceze. În 1953, Istrati obţine premiul Kandinsky, iar în 1955, Natalia Dumitrescu-lstrati obţine acelaşi premiu. În 1955, Istrati obţine la Milano, Premiul Lassone.

Constantin Brâncuşi, pe care îl întâlnesc în această perioadă, i-au făcut să rămână alături de el. Au închiriat un hangar mare, în Impasse Ronsin, pe care l-au amenajat, unde s-au instalat şi unde au început să lucreze. Intrând în contact cu ”spiritul abstracţiei”, au părăsit arta figurativă pe care au practicat-o în ţară şi s-au realizat în arta nonfigurativă. Colorist valoros, Istrati păstrează paleta, etalând-o în forme geometrice, construite de un bun desenator.

Alexandru și Natalia – fii adoptivi ai Maestrului.

Din 1947 până în 1957, în ultimii 10 ani de viaţă ai marelui sculptor, soţii Istrati au lucrat pentru Brâncuşi, care le lasă prin testament terenul din str. Sauvageot, unde făcuseră demolarea şi-i desemnează legatari universali testamentari. Ei au predat legatul lui Brâncuşi, adică atelierul lui, Muzeului de Artă Modernă din Paris, care neavând spaţiu suficient nu a respectat clauza testamentară de a reconstitui atelierul ca în Impasse Ronsin şi operele au stat ca într-o debara, până când s-a construit clădirea din Piaţa Pompidou.

Soţii Istrati au devenit cetăţeni francezi în 1965. Împreună cu Jacques Lassaigne, preşedintele AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă), organizează în 1967 colocviul Brâncuşi la Bucureşti. La sfârşitul colocviului, Istrati perfectează împreună cu ministrul Culturii de atunci, arhitectul Pompiliu Macovei, turnarea operei lui Brâncuşi ”Codoşul” în Piaţa Universităţii. Turnarea urma să se facă în inox, Istrati punând la dispoziţie mulajul. Proiectul însă nu s-a mai realizat.

Brâncuşi şi-a dorit mult să se scrie ”o carte” despre opera sa. În 1984, a apărut la Editura Flammarion din Paris cea mai documentată lucrare despre Brâncuşi, semnată, alături de soţii Istrati, şi de directorul Muzeului Louvre, Pontus Hulton. Majoritatea fotografiilor din album au fost cele făcute de Brâncuşi, care nu accepta efectele de lumini fotografice, cu deformarea sensului real al operei. De-asta a învăţat Brâncuşi să fotografieze şi i-a învăţat şi pe soţii Istrati.

Alexandru a luptat să dea numele lui Brâncuşi pieţei din Montparnasse şi a reuşit, cu ajutorul doamnei Pompidou şi al celui care era pe atunci primarul Parisului, Jacques Chirac.

Pe de altă parte, soţii Natalia şi Alexandru Istrati au apărat toată opera lui Brâncuşi de falsuri, chiciuri şi apariţii editoriale necorespunzătoare. I-au apărat opera de parcă i-ar fi fost, într-adevăr, copii. Deci, i-a ales bine Brâncuşi când i-a declarat copiii lui adoptivi.

La Paris, în cimitirul Montparnasse, putem regăsi o părticică din Dorohoiul nostru alături de marele Maestru Brâncuși.

Înfiinţarea Ateneului Român din Darabani

Ateneul Român din Dorohoi – o Societate cultural-educativă – a luat ființă în anul 1899, din dorința unui comitet format din profesori, avocați și iubitori de cultură, în frunte cu filantropul și avocatul Gheorghe Burghele. Activitatea acestei instituții s-a desfășurat nu doar în orașul Dorohoi ci s-a extins și în restul județului, după cum aflăm dintr-un articol din presa vremii:

„În oraşul Dorohoi, bătrânul Gh. Gh. Burghele, de o viaţă întreagă de când munceşte pentru lumina rea poporului. Prin străduinţă, prin sacrificii, de multă vreme, a înfiin ţat în acest oraş Ateneul român. Activitatea acestui Ateneu a fost covârşitoare, căci a mai pus bazele filialelor în târgul Săveni, Noua Suliţa (jud. Hotin), Suceava, Siret şi Ciudei (Bucovina), Herța (Dorohoi), iar în timpul din urmă în târguşorul nostru Darabani.

În ziua de 24 iulie, au sosit la noi dl. Burghele şi Șt. Lascăr, prefectul judeţului. În faţa unui public numeros dl. Burghele a arătat scopul venirii sale în Darabani – ca să se pună bazele unui Ateneu şi în acest târguşor. Propunerea domniei sale a fost primită cu multă însufleţire. Tot în acest scop au mai vorbit: dl. prefect Lascăr, Axente institutor şi A. Lipșa, avocat.

S-a aprobat statutele Ateneului central din Dorohoi şi s-au ales ca preşedinţi de onoare dl. P. C. Anghelescu, Ministrul Școalelor, Generalul Mircescu şi Șt. Lascăr, iar ca membri de onoare domnii: colonel G. A. Văsescu, Ionel I. Pilat şi I. S. Lascăr.

S-au înscris ca membri fondatori 46 de persoane, dintre care şi gospodari săteni. S-a ales ca preşedinte al Ateneului, dl. V. Axente, institutor; vice-preşedinţi Dr. I. Simionescu şi C. Gh. Hadârcă învăţător; secretar Gh. Vornicescu învăţător şi casier pe dl. C. Gh. Ionescu, magistrat.

Se cuvine multă laudă veneratului domn Gh. Gh. Burghele, care poate vedea cu mulţumire, că nu în zadar a fost truda sa pentru luminarea poporului” (Pr. Avârvărei Dumitru).