Luni, 24 martie, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Dorohoi a organizat a doua întâlnire din cadrul proiectului catehetic parohial, dedicat Centenarului Patriarhiei Române, sub genericul: „Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, ziditorul de Dumnezeu al neamului românesc”.
Prima parte a catehezei, cu caracter istoric, a transmis participanților datele istorice importante privind etapele și contextul istoric al ridicării în rang de patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, precum și elementele biografice generale ale celor șase patriarhi ai României, care, prin lucrarea lor, definesc continuitatea și cultivarea patrimoniului duhovnicesc, cultural și administrativ pe care Biserica românească l-a moștenit în istoria sa.
În partea a doua, prin intermediul unor expuneri de texte și imagini și a unor activități interactive, care au destins atmosfera, copiii din grupul de cateheză s-au familiarizat cu lucrarea și personalitatea Părintelui Patriarh Teoctist și și-au însușit cunoștințe privind viața, activitatea și învățăturile valoroase lăsate ca moștenire, de vrednicul ierarh, tinerelor generații. Povața sa, izvorâtă din glasul inimii sale, răsună până astăzi: „Este necesar ca mai ales voi, tinerii, să-L aveți pe Dumnezeu aproape, să vă înălțați sufletul spre Dumnezeu, pentru ca frumusețea pe care ați primit-o de la Dumnezeu să I-o întoarceți tot Lui Dumnezeu.”
Ultima parte a activității a avut un pronunțat caracter practic, deoarece concursul bazat pe întrebări din biografia marelui patriarh, lecturarea amintirilor legate de anii copilăriei, precum și sfaturile adresate tinerilor au reușit să nască în sufletele micilor creștini admirația și prețuirea unei mari personalități, născute în Țara de Sus și care rămâne, în amintirea poporului binecredincios, un vrednic ierarh al Bisericii strămoșești, „cu o inimă curată și bună, care se oglindea pe chipul său luminos, pe zâmbetul buzelor sale și în graiul său moldovenesc, dulce și dătător de curaj” și de la care învățăm că „singura armă a Păstorului duhovnicesc în fața nedreptăților omenești este dragostea care nu se aprinde de mânie, nu gândește răul…, ci toate le suferă, toate le nădăjduiește, toate le rabdă” (I Corinteni 13, 5-6).
Cea de-a doua cateheză, din proiectul „Ierarhii, duhovnicii și mărturisitorii din Țara de Sus – Părinții și învățătorii noștri în Anul Centenar al Patriarhiei Române” a oferit o lecție de viață și credință și ne-a amintit că „cei 100 DE ANI de la ridicarea la rang de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române sunt încărcați de cuvinte vii, de nenumărate predici și convorbiri din amvonul bisericilor către inima omului credincios, indiferent de vârstă. Iar, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a vorbit tuturor… graiul său răsună tainic de la amvon, șoptind tinerilor și celor care îl prețuiesc așa cum se cuvine, îndemnuri din ascunzișul Luminii Celui Nepătruns, chemându-i stăruitor către Hristos și Biserica Lui…”
Văsescu Gheorghe se trăgea dintr-o familie bogată din judeţul Dorohoi, cu vechi tradiţii politice liberale. Tatăl său, Alexandru Văsescu (născut la 20 noiembrie 1820 în Fălticeni), fiul spătarului Ioniţă Grigoriu, a fost jurist, om politic, ministru al Finanţelor (în 1867). A fost senator de Dorohoi în legislatura 1866, deputat de Dorohoi în 1867 şi 1868. Alexandru şi Maria Văsescu aveau moşia şi conacul la Miorcani din judeţul Dorohoi şi au avut doi fii: Gheorghe şi Ilie.
Fratele său, Ilie Văsescu, a fost pentru o perioadă prefect de Dorohoi, fiind destituit după revoltele din 1907. Gheorghe Văsescu a fost căsătorit cu Ortansa Morţun, fiica lui Iordachi Morţun şi au avut 3 copii: Marieta, Viorica-Maria şi Alexandru.
“Gheorghe Văsescu a dus mai departe blazonul familiei”
Gheorghe Văsescu s-a născut la 26 iunie 1856 la Botoşani. Făcând parte dintr-o familie cu tradiție, acesta a beneficiat de o aleasă educaţie.
Cariera militară. A fost absolvent al Şcolii Politehnice din Paris (1877-1879) şi al Şcolii de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau din Franţa (1879-1881), instituţie în care s-au format multe din elitele artileriei române. A fost un valoros ofiţer de artilerie. Şi-a început cariera militară îndeplinind funcţia de comandant de baterie. Şi-a desfăşurat activitatea în mai multe regimente de artilerie. A fost înaintat în grad după cum urmează: sublocotenent – 6 august 1879, locotenent – 20 august 1881, căpitan – 24 aprilie 1885, maior (în rezervă) – 28 noiembrie 1906, locotenent – colonel (în rezervă) – 21 iunie 1913, respectiv colonel (în rezervă) -1 decembrie 1916.
La 1 octombrie 1886 a fost detaşat ca ataşat militar în Franţa şi Belgia. Pe lângă activităţile de reprezentare militară, specifice funcţiei de ataşat militar, a coordonat participarea la studii a militarilor români trimişi la pregătire în cele două ţări mai sus-menţionate şi s-a ocupat de achiziţionarea de materiale de război. De asemenea, s-a preocupat de însuşirea şi transmiterea experienţei militare franceze, armatei române. După încheierea misiunii la 1 decembrie 1889 s-a retras din nou din cadrele active, dar a fost mobilizat ca ofiţer de rezervă pentru a participa la Campania din 1913 din Bulgaria. A mai activat în Ministerul de Război, în cadrul Direcţiei 3 Artilerie şi în comanda Comandamentului Corpului 5 Armată.
În perioada 1916-1917, locotenent-colonelul Gheorghe Văsescu a îndeplinit funcţia de comandant al Şcolii Militare de Artilerie şi Geniu, instituţie evacuată din Bucureşti la Iaşi şi Botoşani, ca urmare a ocupării capitalei de către armatele Puterilor Centrale.
Cariera politică. După exercitarea acestor funcţii militare, Gheorghe Văsescu a revenit în viaţa civilă devenind liberal de Dorohoi, fiind membru al Partidului Liberal al lui Brătianu. De asemenea, a deținut și unele funcții precum cea de prefect al judeţului Dorohoi, între anii 1902-1906, precum şi deputat de Dorohoi, în anii anteriori.
Agricultura. La moşia sa de la Coţuşca, se ocupă de agricultură, fiind apreciat pentru aceasta de către poetul şi ziaristul francez Andre Bellessort în cartea „Roumanie contemporaine” publicată la Paris în 1905, dedicându-i un întreg capitol. Referitor la „monsieur Vasesco” scria că este „un vechi elev al Şcolii Militare de la Fontainbleau, ofiţer demisionar şi deputat care s-a consacrat agriculturii”; „sunt uluit de parcursul său, grădinile şi viţele sale, dar mai ales de liniştea care domneşte peste acestă oază de linişte”.
Ctitor de biserici
Se impune a menţiona faptul că notorietatea familiei Văsescu fost conturată și de modul cum și-a însușit și trăit credința ortodoxă. Referitor la aceasta trebuie să evidențiem meritul de a fi ctitorit împreună cu fratele său Ilie (fost prefect de Dorohoi în timpul Răscoalei din 1907) biserica din Coţuşca, sfinţită la 3 mai 1892. De asemenea, a ctitorit şi Biserica „Sfântul Mucenic Gheorghe”, în satul Horodiştea, cea mai nordică localitate a ţării, unde la începutul secolului XX nu exista locaş de închinăciune. Biserica a fost sfinţită în anul 1904.
Salvatorul Bisericuței de lemn din Dorohoi.
Bisericuța de lemn „Nașterea Maicii Domnului” (Vechea Adormire) din Dorohoi, un impresionant monument arhitectural, a fost construit de credincioși în anul 1779. Din trecutul ei zbuciumat, un moment de răscruce s-a petrecut în ultima decadă a secolului al XIX-lea. Între 1893 şi 1896 a trecut prin cea mai grea „criză existenţială”, fiind pe punctul de a fi dărâmată definitiv sau de a fi transferată la noul cimitir al oraşului. Această situație se datora și faptului că în apropiere se ridicase un alt locaș de cult – Catedrala orașului precum și clădirea Gimnaziului (azi Colegiu) „Grigore Ghica Vv.” (care s-a ridicat și pe terenul vechiului cimitir aflat în curtea bisericuței).
Preotul și publicistul Constantin Ciocoiu, care l-a cunoscut îndeaproape pe Gheorghe Văsescu, în raportul său “Donaţia G. A. Văsescu la Bisericuţa de Lemn din Dorohoiu” – îi aduce acestuia un remarcabil omagiu pentru lupta dusă pentru ca bisericuţa să nu fie dărâmată. În acest scop, Gheorghe Văsescu a donat o importantă sumă de bani (1500 de lei) în scopul răscumpărării terenului pe care se afla construit acest vechi monument istoric. O telegramă trimisă de la Bucureşti părintelui Constantin Ciocoiu de către Gh. Văsescu consemna că: „Ministerul cedează în favoarea bisericei terenul luat de la Gimnaziu, să aparţină ca şi înainte la biserică…”
În încheiere raportului său părintele Ciocoiu a precizat: „Biserica va aminti totdeauna, la rugăciuni, pe binefăcătorul sfântului locaş cu familia sa: Gheorghe şi Ortansa cu fiii lor Alexandru, Viorica şi Marieta”.
Funeraliile lui Gheorghe Al. Văsescu
Gheorghe Văsescu a decedat la 20 ianuarie 1925 la Paris unde plecase spre a se supune unui tratament. Corpul defunctului a fost depua la capela românească din capitala Franței, urmând a fi adus acasă cu vaporul.
Nicolae Iorga, prietenul său din copilărie a publicat în „Neamul românesc” un emoţionant necrolog. Între altele, menţiona: „Creat la şcoala franceză, a fost mult timp ataşat militar al României în Paris… Din vechea sa carieră iubită a păstrat o corectitudine de caracter, o loialitate în relaţiile personale, un fond de cavalerism”.
Ziua de duminică, 22 martie 1925, a fost o zi de doliu pentru dorohoieni. În acea zi au fost aduse la Dorohoi rămăşiţele pământeşti ale aceluia ce a fost omul de bine, luminat, suflet mare şi inimă aleasă, G. Văsescu.
Energie fără seamăn, om cinstit şi cu o voinţă de fier, G. Văsescu a muncit toată viața lui pentru propăşirea oraşului şi judeţului Dorohoi. Vestea morţii lui la Paris, acum două luni, a umplut pe toţi de durere. Corpul a fost îmbălsămat şi adus în ţară, iar azi dimineaţă, duminică, întreaga populaţie a oraşului, toate straturile sociale, oameni din toate colţurile judeţului, reprezentanţi ai clerului, numeroase personalităţi din Botoşani, au ieşit întru întâmpinarea rămăşiţelor pământeşti, aduse în gara Dorohoi. Clerul şi corul oraşului, ca şi cel al Seminarului, au fost de faţă. Felinarele erau aprinse şi îndoliate cu negru.
Regretatul defunct fiind colonel în rezervă, s-au dat onorurile militare de către o companie din Regimentul 29 Infanterie, un pluton de jandarmi din Cernăuţi şi unul din Regimentul 2 Obuziere. Corpul a fost aşezat pe un afet de tun şi într-o pioasă procesiune a fost transportat la Biserica Catedrală a orașului. În faţă era clerul, după care urma carul cu coroanele, carul mortuar, familia, şcolile şi armata.
Rar s-a văzut la Dorohoi o manifestare atât de impunătoare. Cosciugul în care se aflau rămăşiţele pământeşti ale regretatului defunct era literalmente îngropat sub imensul morman de coroane şi de jerbe de flori. Afară de aceasta, un alt car care preceda cortegiul funebru conţinea nenumărate coroane, semn de omagiu pentru memoria lui G. A. Văsescu.
Slujba înmormântării
La orele 2 după amiază s-a oficiat la biserica Catedrală un sobor de preoţi, în frunte cu PS. Episcop Cozma Petrovici al Dunării de Jos. Episopul Dunării de Jos era în conjurat de toţi preoţii din oraş. Răspunsurile au fost date de că tre corul comunei Dorohoi, de sub conducerea d-lui locotenent Ciocârlan şi corul Seminarului „Pimen Mitropolitul”, de sub conducerea d-lui profesor Cârlan.
Au ţinut înduioşătoare cuvântări: PS. Sa Episcopul Cozma Petrovici al Dunării de Jos, în numele Bisericii; Preotul Furtună, directorul Seminarului dorohoian, în numele şcolilor din localitate; inginer Paul Florinescu, inginer şef al judeţului; Ionel Lascăr, care a citit o cuvântare a d-lui Burghele, preşedintele clubului liberal dorohoian, reţinut în casă din cauza bolii; prefectul judeţului Dorohoi, dl. Ştefan Lascăr, în numele guvernului; Ionel Pillat, deputat de Dorohoi, în numele partidului liberal şi primarul oraşului Dorohoi, dl. G. G. Tomaziu, în numele populaţiei oraşului. Toţi au deplâns sfârşitul acestui om de bine şi au scos în relief viaţa plină de fapte frumoase aceluia care a fost cinstea personificată, voinţa de fier şi energia neînvinsă, omul care s-a devotat binelui obştesc acela care n-a cunoscut altă răsplată în viaţă decât conştiinţa datoriei împlinite. „Catafalcul cu corpul lui G. A. Văsescu va rămâne până luni la Biserica Catedrală din Dorohoi, iar mâine va fi transportat pe o camionetă la Cotuşca, moşia defunctului, străbătând parcursul Hudeşti, Horodiştea, Darabani, Miorcani, Cotuşca, pentru a fi înmormântat în grădina conacului. Preoţii şi sătenii vor ieşi întru întâmpinare, în fiecare sat, pentru a aduce un ultim salut aceluia care a fost G. A. Văsescu”. (Pr. Marius Onofrei)
Despre olimpiadele școlare s-au spus și se pot spune multe. Unii cred că e o competiție, alții că e doar un examen cu tine însuți, un amalgam de suișuri și coborâșuri interioare. Dar mai e ceva, e o luptă cu timpul, cu cărțile, cu noțiunile învățate și înțelese în profunzime a unor copii pasionați, ambițioși și îndrumați de profesorii care, cu devotament și dăruire, cu profesionalism și abnegație, sunt implicați an de an în crearea unui climat educațional propice dezvoltării performanțelor intelectuale.
În data de 15 martie a.c., cu binecuvântarea și participarea părintelui Botezatu Liviu, inspector pentru disciplina Religie, Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” din Botoșani a găzduit etapa județeană a Olimpiadei Naționale de Religie, cultul ortodox.
La etapa județeană a olimpiadei s-au înscris și au fost prezenți, sub conducerea profesorilor de religie, 240 de elevi din clasele V–VIII din școlile județului nostru, care au arătat, și de această dată, cât de luminoasă poate fi cultura sufletului și tinerețea credinței.
Subiectele propuse au vizat verificarea cunoștințelor religioase, dar și alcătuirea unei compuneri care demonstra creativitatea participanților.
Concurenții, numai prin faptul că au participat la o asemenea olimpiadă, au fost toți niște câștigători și, mai ales, niște câștigați, la această fază luând parte cei mai buni elevi din școlile județului nostru. Ei s-au remarcat prin voință, prin ambiție, perseverență, credință, dragoste și nădejde, prin curajul de a participa la această olimpiadă. Dar, fiindcă așa este într-o competiție, unii au reușit performanța de a lua nota maximă și, implicit, dreptul de a participa la faza națională a Olimpiadei de Religie, etapă ce se va desfășura în orașul Călărași.
După deschiderea și corectarea lucrărilor, au fost premiați următorii elevi ai Școlii Gimnaziale „Spiru Haret” din Dorohoi:
– Apetrei Constantin Valeriu, clasa a V-a, mențiune, prof. îndrumător Luminița Lojniță; – Cojocaru Carmen, clasa a V-a, mențiune, prof. îndrumător Luminița Lojniță; – Lungu Darius Ionuț, clasa a VI-a, mențiune, prof. îndrumător Luminița Lojniță; – Budacă Sofia Ioana, clasa a VII-a, premiul I, îndrumător Luminița Lojniță; – Onofrei Maria, clasa a VIII-a, premiul I, îndrumător pr. prof. Aroșoaie Alin; – Hrițcu Remus, clasa a VIII-a, mențiune, îndrumător pr. prof. Aroșoaie Alin.
Am deslușit pe fețele lor bucurie, modestie și vădită emoție, frumoasă și cuminte, pentru realizarea lor de suflet și de minte, hrănită cu cele sfinte și înalte, așa cum sunt cunoștințele religioase.
Suntem conștienți că menirea noastră, a tuturor – elevi și profesori, slujitori ai lui Hristos – este aceea de a menține ceea ce aparține culturii și spiritualității românești: creștinătatea liberă în Duh și în Adevăr.
Mulțumim lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru bucuria acestui eveniment și nădăjduim că, prin învățătură, străduință și credință, elevii noștri vor obține rezultate meritorii la viitoarele olimpiade la care vor participa.(Prof. Luminița Lojniță, șefa Catedrei la Comisia „Om și societate” , Școala Gimnazială „Spiru Haret”, Dorohoi)
Slova Creștină de Dorohoi 