Slova Creștină de Dorohoi

Unul din cele mai importante momente ale vieții este acela de a primi în casă, spre binecuvântare, în mod real, pe sfinți, ca oaspeți de mare preț; este un privilegiu fabulos, extraordinar, să te învrednicești de vizita și cercetarea sfinților, să poți săruta racla cu Sfintele Moaște, să simți fiorul prezenței sfinților în casa ta. Ca să înțelegi asta, trebuie să trăiești minunea și să te bucuri, așa cum se bucură un copil de un dar prețios.

Atunci când nu poți merge la racla sfinților pentru a cere binecuvântare, atunci când neputința trupească și bolile de orice fel fac aproape imposibilă bucuria de a săruta Sfintele Moaște, uneori, în marea Sa bunătate și purtare de grijă, Dumnezeu face minuni. Ca să înțelegi asta, trebuie să trăiești și să simți într-un mod special, profund, autentic, emoția deosebită și binecuvântarea ce se revarsă din Sfintele Moaște.

Pentru un om limitat, lipsit de privilegiul de a merge, aducerea Sfintelor Moaște produce o emoție la o intensitate greu de înțeles; nu poți explica în cuvinte simple cum te simți atunci când în fața ta stă un sfânt care, într-o smerenie absolută, așa cum doar sfinții pot avea, inversând logica firească a lucrurilor, ne învață ce este smerenia și dragostea profundă. Iubirea sfinților, superioară iubirii omenești, este dragostea creștină în stare pură, în fața căreia nu mai poți spune nimic. Harul dumnezeiesc este copleșitor, iar omul ar vrea să eternizeze clipa.

Oamenii simt în mod diferit emoția, așa încât, pentru unii oameni, momentul poate fi extraordinar, în timp ce pentru alții poate să aibă alte semnificații.

Vă rog să înțelegeți asta ca pe o mărturie, cu toată sinceritatea, fără pic de falsitate și ipocrizie, pentru că în preajma sfinților nu putem fi ipocriți, nu ne folosește la nimic și oricum nu am avea niciun beneficiu sufletesc.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată purtarea de grijă și pentru toate binefacerile pe care neîncetat le revarsă peste noi. (Pr. Dragoș Iftimescu)

Sărbătoarea Nașterii Domnului se apropie cu pași repezi și peste câteva zile ne va inunda sufletele acea bucurie deosebită față de celelalte bucurii trecătoare și lumești. Da, Crăciunul ne scoate din cotidian, ne scoate din acea apatie zilnică, din amorțeala sufletească sau din monstruosul somn al conștiinței. După postul îndelungat, creștinul astfel curățit de păcate primește Sfânta Împărtășanie și simte cum în sufletul său se naște Hristos.

Fiecare trup de creștin devine un mic Bethleem și fiecare inimă se transformă în ieslea care acum mai mult de două milenii a găzduit pe Mântuitorul.Cei trei magi întruchipează credința, faptele bune și curățenia sufletească, aceștia făcându-și loc în inima noastră după ce steaua iubirii față de Dumnezeu și semeni le-a luminat locul. Nemilosul și aprigul tiran Irod este reprezentat de gândurile rele, de patima, păcatele și ispitele de tot felul care încearcă să-i îndepărteze pe magi de la drumul spre inima noastră și pe noi de la Hristos. Ne amintim că în acea vreme împăratul roman Octavian Augustus a poruncit să se facă un amplu recensământ al supușilor din împărăția sa. Toți trebuiau să meargă în centrele de înregistrare ale provinciilor și să fie luați în evidență. Împăratul ceresc Hristos ne cheamă și El la Sfânta Biserică, acest spiritual centru de înregistrare, pentru a ne înscrie în veșnica și nesfârșita Sa împărăție.

Cu aceste gânduri am dezbătut la orele de religie împreună cu elevii mei de la Școala Gimnazială ″Spiru Haret″ din Dorohoi cum să ne pregătim noi să-L întâmpinăm pe Domnul nostru Iisus Hristos. Astfel   elevii au aflat cât de importantă este pregătirea sufletească   pentru a întâmpina cum se cuvine marea sărbătoare a Nașterii Domnului. În acest sens, au fost informați de necesitatea   postului, a spovedaniei, a pocăinței.
„Să ne pregătim ieslea sufletului nostru cu tot felul de fapte bune „ a propus Andrei. „Așa cum facem curățenie în casa noastră înainte de venirea musafirilor trebuie   și sufletul să fie curat când vrem să-L primim pe Mântuitorul” a spus Daniela. „Sufletul îl curățim prin spovedanie” a spus Mihai. ” „Păcatul nespovedit aduce tulburare nu numai nouă ci și celor din jurul nostru” a spus Corina. „Sfânta Taină a Spovedaniei îmi aduce iertare și liniște” a precizat Bogdan. „Să ne împărtășim cu Sfintele Taine „ a propus Răzvan.
Știind că cel ce se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului se uneşte tainic cu Domnul Hristos şi prin aceasta îşi umple sufletul cu har şi cu toate bunurile duhovniceşti pe care le aduce o asemenea unire m-am îndreptat   cu elevii claselor a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea și a opta   spre   Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din oraș . Aici ne-a întâmpinat cu drag părintele protopop Apetrei Ionuț Ștefan,   împreună cu un grup de preoți. Ei i-au ascultat cu răbdare pe copiii care și-au mărturisit cu căință și smerenie greșelile hotărându-se să nu le mai repete. După ce s-au spovedit și au primit dezlegarea cuvenită s-au împărtășit cu Preacuratul Trup și Sânge al Mântuitorului.
Am citit pe fețele elevilor mei și în discuțiile purtate cu ei bucuria pe care o aduce Taina Sfintei Spovedanii și    Sfânta Împărtășanie ca izvor a păcii, ca înnoire a minții și dobândire a harului.
Elevii mi-au promis că se vor pregăti mai bine și pentru a vesti Nașterea Domnului Iisus în ajunul Crăciunului.
În fața acestor minunate gânduri, păstrăm rugăciune și mulțumire lui Dumnezeu pentru faptul dăruirii lumii cu asemenea vlăstare. Căci ei, încet-încet, construiesc biserici, biserici fără cărămizi, biserici ale cuvintelor, ale eternității; de la ei învățăm sincer iubirea și bucuria necontenită a întrebărilor și totodată de la ei aflăm răspunsuri la care nici n-am fi îndrăznit să medităm. Bucuria de a fi profesor, aducând copiilor cuvânt despre Cuvântul și sesizând implicarea lor continuă și sinceră, preface statutul de profesor, meseria (cum ne place adesea să spunem), în misiune și permanentă conștientizare a învățării continue, uneori, mai mult și mai frumos, chiar de la elevi.
Se cuvine în aceste zile premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului să primim și să preamărim pe Logosul Cel Veșnic, Cel ce a binevoit să ia firea noastră omenească, afară de păcat, întrupându-Se din Fecioara Maria!
Bunătatea inimii noastre, curățenia sufletului și sfințenia gândurilor, trebuie să fie potirul de aur în care să se odihnească pururea acest mister al coborârii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și al viețuirii cu noi pururea.(Prof.Luminița Lojniță Școala Gimnazială ″Spiru Haret″ din Dorohoi )