Trăim vremuri care par a fi normale și conforme sau în pas cu evoluția tehnologiei dar din păcate nu ținem cont de consecințele alegerilor pe care le facem pentru noi sau pentru copiii noștri. Un om așezat zilnic câteva ceasuri în fața televizorului este aparent inofensiv, însă efectele mici, cumulate în timp, sunt considerabile ca să nu zic catastrofale. În societatea de astăzi, oamenii au devenit dependenţi psihologic de televizor.
Experimentele conduse de cercetătorul Herbert Krugman au arătat că în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera cerebrală dreaptă este de două ori mai activă decât cea stângă. Fluxul informaţional din emisfera stânga către cea dreaptă produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfina. Aceste endorfine, identice din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele sale (morfina, codeina, heroina, numite şi peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament.
După Costion Nicolescu, efectele acestor substanţe asupra comportamentului uman includ troznirea degetelor, exerciţiile intense şi tulburările senzoriale. Narcoticele externe acţionează asupra aceloraşi receptori (opioizi) ca şi endorfinele, de aceea este o diferenţă nesemnificativă între cele două tipuri.
S-a constatat că şi telespectatorii ocazionali trec prin simptomele „de retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la televizor pentru o perioadă prelungită de timp. Într-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntare să-şi închidă televizorul doar pentru o lună. Cea mai săracă familie a cedat după o săptămână, iar celelalte au suferit depresii, spunând că s-au simţit ca şi când au pierdut un prieten.
Televiziunea este, de asemenea, dăunătoare şi pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt comune printre dependenţii de televiziune. (Pr. Șușu Ioan Vasile)
Nimic nu înalță atât de sus sufletul și nu-i dă oarecum aripi, nu-l dezlipește de pământ și nu-l desprinde din lanțurile trupului, nimic nu-l umple cu o înțelepciune dumnezeiască așa de mult și nimic nu-l face să uite de toate lucrurile lumii acesteia, decât colindele.
„Copiii adorm în cântecul doicii; drumețul se simte prin cântec mai întărit spre a continua drumul; plugarul doinește muncind și luntrașul stând la cârmă; chiar și femeile, singuratice ori în casă, își îndulcesc greutatea torsului lor prin cântece. Și fiindcă acest gen de înveselire îi este așa de potrivit firii noastre, de aceea ne-a dăruit Dumnezeu psalmii, ca nu cumva demonii, prin cântece desfătătoare, să nimicească toate din temelie. Unde cântă oamenii cântece religioase, acolo zboară Duhul Sfânt, Cel ce sfințește gura și inima. Să faceți așa, ca sculându-vă de la masă, cu soția și copiii, să cântați Domnului imnuri sfinte. Dacă Pavel, pe care îl așteptau chinuri nesuferite, a cântat Domnului în temniță laude, în ceasul miezului nopții, și dacă pe el nici timpul, nici locul, nici ostenelile, nici tirania somnului, nici durerile și suferințele nu l-au putut reține de la acele duioase cântece, cu atât mai mult ni se cuvine nouă, celor ce trăim în pace și în liniște, să aducem cântece de laudă Domnului, ca ele să ne depărteze din sufletul nostru toată pata și prihană”.
Nu e nevoie aici de nici o artă, ci numai de o bună voință și de o inimă generoasă!
În noaptea sfântă se aud glasurile îngerilor și păstorilor, plânsul Maicii Domnului și tânguirea bătrânului Iosif; se văd magii de la Răsărit și strălucește Steaua lor, se trezește tot Ierusalimul la vestea venirii „Marelui Împărat”. Numai Irod se tulbură de frica pierderii tronului, fiind cuprins de îndemnul satanei la crime și masacre. Toate aceste aspecte sunt prinse, ca într-un covor fermecat în colindele și cântecele de stea ale poporului nostru dreptcredincios, creații moștenite dintru începuturi și transmise nouă astăzi ca un patrimoniu spiritual unic în configurația Ortodoxiei românești.
Este, așadar, nu numai o cinste, ci și o obligație de conștiință – ca Biserica să păstreze, să cultive și să transmită ceea ce ne-a lăsat creștinismul primelor veacuri și să facă cunoscut credincioșilor de astăzi cum au înțeles strămoșii noștri marele act al „întrupării lui Dumnezeu”, care copleșește toată mintea și în prezența lui se pleacă tot genunchiul celor cerești și al celor pământești. Taina din veac ascunsă și de îngeri neștiută se vădește prin nașterea lui Mesia din Sfânta Fecioară Maria.
„Frumuseţea imnelor liturgice şi gingăşia inspiratelor colinde străbune ne cheamă astăzi să prăznuim, după datină, Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este sărbătoarea marilor împliniri mântuitoare; e ziua în care ne-am învrednicit să primim «harul şi adevărul prin Iisus Hristos» (Ioan I, 17), deoarece «Cuvântul trup s-a făcut» (Ioan I, 14)”.
Venirea în lume a Fiului este minunat zugrăvită şi de către colindele şi obiceiurile noastre străbune, dovadă a evlaviei, înţelegerii şi acceptării Întrupării şi Naşterii lui Dumnezeu-Cuvântul.
„Sfintele candele din căminele noastre şi luminile din biserici strălucesc astăzi mai vii şi mai răscolitoare de gânduri şi sentimente înalte, glasul colindelor şi cântările dumnezeieştilor slujbe cheamă conştiinţele noastre la renaşterea şi înălţarea morală, imne de slavă se înalţă Domnului în toate bisericile şi casele creştinilor”(Pr. Șușu Ioan Vasile)
Aniversarea a 30 de ani de slujire preoțească reprezintă un prilej de bucurie și comuniune în Protopopiatul Dorohoi iar pentru comuna Văculești din județul Botoșani în mod special.
În 1995 tânărul Petru Chirilă intră în viața consacrată slujirii lui Dumnezeu și răspunde chemării tainice pe care i-o adresa „conștiința omului aprins de dor dumnezeiesc”, deși am spune noi „modernii”, avea vârsta trecută puțin peste anii adolescentului, dar a răspuns chemării cu cuvintele psalmistului: „Iată vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Ps. 39, 10-11). Cine își alege o astfel de cale în viață se leapădă de sine, își ia crucea și urmează Mântuitorului.
Așa a făcut și Părintele Petru… Preacucernicia Sa nu a căutat în acești 30 de ani de slujire mărirea și chivernisirea lui, ci s-a străduit să se dăruiască pe sine însuși și toată viața sa lui Hristos Dumnezeu. Urmându-i tot traseul pe care l-a parcurs în acești 30 de ani, de ascultări și nevoințe, putem să constatăm că a săvârșit o pilduitoare lucrare de preamărire a lui Dumnezeu și în folosul mântuirii oamenilor. Preot cu firească smerenie, cumințenie de om al lui Dumnezeu, hărnicie în toate cele plăcute lui Hristos, fie ale Mariei, fie ale Martei, bonomie inteligentă și modestie neprefăcută, gingășie paternă a surâsului și a vorbei, aplecare spre studiu, spre scris, profesor la Catedra de religie , împărtășind cu alții ceea ce a cercetat, ceea ce a aflat și ce a așternut pe hârtie.
În atitudinea Parintelui nu veți găsi nici o urmă de aroganță sau de râvna pentru câștig nemeritat… Nu veți găsi nici asprimea chipului, nici vocea tăioasă, nici vorbirea categorică a unora din clericii năimiți…
Părintele Petru gospodar harnic fiind, își cunoaște și își cercetează întreaga parohie, nescăpându-i nimic ne cercetat, neîndrumat și nerezolvat, având una dintre cele mai frumoase parohii așezate într-o pitoreasca zonă cu frumuseți nepieritoare.
Deși unii consideră că prin Preoție, preotul se situează undeva, la o mare înălțime, proprie harului și slujirii sale, de unde vorbește tainic cu Dumnezeu Părintele a fost și rămâne un preot smerit modest… un bun lucrător în „via Domnului”.
Mulți au mărturisit că au găsit în Părintele Petru de fiecare dată, o mână caldă de ajutor, un chip senin, o inimă deschisă, un suflet înțelegător față de zbuciumul atâtor suflete, îndelungă răbdare, ducând pe umărul său povara celorlalți. Alții au mărturisit că au aflat pe Părintele care binecuvintează și sfințește cu dragoste.
În aceste momente de bucurie duhovnicească pregătite de Sfânta Liturghie prin jertfa euharistică, noi, clerul, din Protopopiatului Dorohoi îl asigurăm pe părintele Petru de înalta noastră prețuire și dragoste frățească.
Considerăm că această zi de împlinire a 30 de ani de slujire preoțească , este un moment de sărbătoare și de înnoire întru Domnul nostru Iisus Hristos după cuvântul Prorocului Isaia: „Înnoiți-vă pentru Domnul, Cel ce a făcut cerul și a pus rânduială pământului (…) adunați-vă și veniți laolaltă, sfătuiți-vă voi cei mântuiți dintre oameni! Eu sunt Dumnezeu și afară de Mine nu este altul, un Dumnezeu drept și Mântuitor! Întorceți-vă la Mine și vă veți mântui” (Isaia 45, 16,22).
În numele clerului, fraților preoți și a mea personal îi transmit urări de sănătate, cu lungime de zile și multă putere de muncă pentru a cârmui spre limanul mântuirii parohia Sfinților Voievozi care i – a fost încredințată spre păstorire.
La mulți și binecuvântați ani, Părinte Petru în iubirea milostivă și nesfârșită a Preasfintei Treimi
p.s.
Înaintea momentului aniversar preoții prezenți astăzi la aniversare au slujit Sfânta Taină a vindecării… a Sfântului Maslu. A urmat „seara duhovnicească” în care subsemnatul a ținut o conferință cu tema „Sfântul Nectarie Taumaturgul vindecător al trupurilor și sufletelor noastre”. Am împărțit apoi credincioșilor prezenți iconițe cu Sfântul Nectarie cât și imnul Acatist pentru cei care sunt bolnavi sau au membri ai familiei sau cunoștințe bolnavi de diferite boli incurabile. Aleasă prețuire și respect pentru domnul Primar Sorin Gânga care a fost prezent alături de noi oferindu-i părintelui un frumos buchet de flori și o diploma prin care i se recunoaște contribuția la păstrarea și promovarea tradițiilor și credinței strămoșilor noștri români de pe aceste meleaguri… a ortodocșilor. (Pr. Ciurariu Teodor)
Slova Creștină de Dorohoi 